Plângere contravenţională. Sentința nr. 9096/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9096/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 565/215/2014
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9096
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 24.06.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul I. D.-M., în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA M. C. - BIROUL RUTIER, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/11.01.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petentul personal și martorul C. Nicușor-A., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223, alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă.
Se audiază, sub prestare de jurământ, martorul C. Nicușor-A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, petentul arată că este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, pct. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act că petentul este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 392-393 Noul Cod de Procedură Civilă instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție contestat și restituirea permisului de conducere. Precizează că, în timpul desfășurării activității de taximetrie, conducătorii autoturismelor, când transportă pasageri, nu au obligația purtării centurii de siguranță.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.01.2014 sub nr._, petentul I. D.-M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Poliția M. C. - Biroul Rutier, anularea procesului-verbal . nr._/11.01.2014, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petentul a arătat că, în fapt, întrucât era în autoturism cu clienți efectuând activitatea de taxi, nu era obligat să poarte centura de siguranță iar pe sensul său de mers nu se afla nici un pieton angajat în traversarea străzii.
Petentul a mai arătat că, deși era cu martori (clienți în mașină), agentul constatator nu a trecut nici un martor în procesul verbal, motiv pentru care consideră că procesul verbal este absolut nul.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. 2/2001.
În susținerea plângerii, în procedura de regularizare a cererii, a fost depus la dosar originalul procesului-verbal de contravenție contestat și, în xerocopie, cartea de identitate a petentului și dovada . nr._/11.01.2014 și s-a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul C. Nicușor-A., în conformitate cu dispozițiile art. 255, alin. 1, coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constatând că proba cu înscrisurile depuse la dosar de către petent și proba testimonială cu un martor sunt admisibile, putând duce la soluționarea procesului, le-a încuviințat ca atare și a dispus administrarea acestora.
La data de 21.02.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai arătat că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii .și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele. împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări» nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, intimatul solicită instanței să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ales agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Intimatul a mai menționat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
La data de 11.04.2014 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea întâmpinării ca netemeinică.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a probei cu un martor, probe apreciate de instanța ca fiind utile cauzei și încuviințate ca atare.
În cadrul probei cu înscrisuri a fost depus la dosar exemplarul doi al procesului verbal de contravenție iar în cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul C. Nicușor-A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/11.01.2014 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 135 lit. h) din R.A. O.U.G. 195/2002 și art. 36 din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că petentul, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare_, la trecerea pentru pietoni nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare pe marcajul pietonal, pe sensul său de mers și nu a purtat centura de siguranță, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei, avertisment și cu sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.
Conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța retine ca plângerea contravențională a fost formulată de către petent în termenul prevăzut de lege.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește excepția nulității absolute invocată de petent ca urmare a nerespectării prevederilor art. 19 din O.G. 2/2001, instanța reține că petentul a semnat personal procesul-verbal în momentul întocmirii acestuia și l-a primit, nemaiputând fi deci aplicabile prevederile art. 19 din O.G. 2/2001, conform căruia numai în cazul în care contravenientul "nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor".
În raport cu argumentele expuse anterior, având în vedere faptul că petentul nu a făcut dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului contestat, instanța constată că procesul verbal este valabil din punct de vedere al formei în care a fost încheiat.
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptei prevăzute de dispozițiile art. 135, lit. h) din R.A. O.U.G. 195/2002 în procesul-verbal și declarația martorului C. Nicușor-A. audiat, conform căruia personal a observat trecerea de pietoni și nu era nici un pieton angajat în traversare în momentul trecerii autoturismului condus de petent, pe sensul său de deplasare, instanța reține că petentul a făcut dovada contrară stării de fapt reținute de agentul constatator, prezumția de temeinicie fiind răsturnată sub acest aspect.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 36 din O.U.G. 195/2002, instanța reține că potrivit art. 97, alin. 4, lit. c) se exceptează de la obligația de a purta centura de siguranță conducătorii de autoturisme care executa servicii de transport public de persoane, în regim de taxi, când transportă pasageri.
Pe cale de consecință, instanța va dispune anularea procesului verbal contestat, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul I. D.-M., având C.N.P._, cu domiciliul în ., ., nr. 212, jud. D., în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA M. C. - BIROUL RUTIER, cu sediul în C., .. 50, jud. D..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.01.2014 și exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în sumă de 340 lei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B. / Tehnored. A.S.
4 ex. / 16.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
