Plângere contravenţională. Sentința nr. 6107/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6107/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 34378/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.6107/2014
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent N. F. N. și pe intimat I. POLIȚIEI JUDEȚENE D., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal și martorul S. Ș. M., lipsă fiind intimatul.
În temeiul art.321 NCPC instanța procedează la audierea martorului S. Ș. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă acorda cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Petentul solicitată admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.10.2013, petentul N. F. N. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului D. plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/14.10.2013, încheiat de Poliția Municipiului C., Biroul Rutier, solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal de contravenție întocmit este nelegal și netemeinic.
Astfel, procesul-verbal a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art.19, alin.3 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că, deși agentul constatator a consemnat că petentul nu a fost de față la întocmirea acestuia și la rubrica "alte mențiuni" s-a consemnat că procesul-verbal a fost întocmit în lipsă, întrucât contravenientul ar fi plecat cu autoturismul, aceste aspecte nu au fost observate de un martor asistent care să fi semnat procesul-verbal de contravenție.
Așadar procesul-verbal este nul pentru lipsa martorului asistent, agentul constatator neindicând în procesul-verbal de contravenție nici motivele pentru care nu a putut fi semnat de un martor asistent.
În fapt a arătat că situația reținută prin procesul-verbal este total eronată.
A învederat că, în data de 14.10.2013, în jurul orelor 16,00 și nu 18,05 se afla pe Bulevardul C., având auto marca Opel Astra cu nr._ parcat cu spatele în sens normal de mers și cu fața în contrasens, în fața magazinului de piese auto.
A susținut în continuare că s-a deplasat cu auto menționat dinspre Calea București pe Bulevardul C. din C., către gară, în sensul normal de mers, intenționând să se deplaseze în continuare pe . și . a intra la restaurantul Lino să servească masa împreună cu un prieten.
A intrat pe această alee circa 3 m, după care a observat că un camion dorea să iasă de pe respectiva alee.
Fiind o alee foarte îngustă pe lățimea căreia nu se pot încadra două auto, a efectuat manevra spate și s-a poziționat cu auto său în fața unui magazin de piese auto, pe Bulevardul C., pentru a permite și camionului să iasă pe același bulevard.
Petentul a arătat că nu a pătruns pe Bulevardul C. cu manevra față în sens normal deoarece pe partea dreaptă în sensul normal de mers erau parcate multe auto și nu avea practic cum să poziționeze și autoturismul său fără a bloca traficul pe Bulevardul C., de altfel fiind un trafic foarte aglomerat în jurul orei 16,00.
Petentul a mai arătat că s-a deplasat cu spatele în sensul normal de mers circa 2 m, a parcat și a intrat în magazinul de piese auto până se elibera ..
Așadar, a circulat regulamentar cu spatele în sensul normal de mers nu în contrasens.
După circa 5 minute, în fața autoturismului a oprit o mașină de poliție, din care a coborât un agent de poliție, fără șapcă pe cap și a intrat în magazin întrebând cine este cu auto parcat.
Petentul a răspuns că el este conducătorul auto și a vrut să-i explice acestuia situația de fapt, dar agentul constatator nu a vrut să-l asculte, spunându-i că a circulat pe contrasens, după care i-a luat datele de identificare.
Petentul nu a fost întrebat dacă are obiecțiuni, dacă vrea să semneze un proces-verbal de contravenție, polițistul mergând la auto său și efectuând câteva fotografii cu telefonul său mobil.
Petentul a menționat că agentul constatator nu a observat că pe carosabil erau parcate multe alte autoturisme în afară de cel al său, unele poziționate în același fel ca și auto său și de care s-a împiedicat să iasă de pe . în sensul său normal de mers.
Petentul a apreciat că niște fotografii efectuate cu telefonul mobil de agentul constatator nu dovedesc faptul că acesta ar fi circulat pe contrasens și că ar fi blocat traficul.
În drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001 și jurisprudența CEDO.
În sprijinul acțiunii petentul a depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 07.01.2014 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, solicită ca instanța să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului și că în opinia acesteia, instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal care este un act de autoritate.Susține că măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând dovada deplină a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, invederează că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept.
Mai mult, susține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ este unanim acceptată, atât de doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul-verbal care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
Solicită să se aibă în vedere disp. art.254 N.C.P.CIV., potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare în judecată nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prev. de art. 254 al. 2 din același act normativ, întrucât în caz contrar, se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările și probele propuse de intimat raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare în judecată.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și, în consecință menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
La data de 31.01.2014 petentul a depus răspuns la întâmpinarea depusă de către intimat.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor și a respins solicitarea petentului privind emiterea unei adrese către intimat în vederea comunicarii faptului daca agentul constatator avea calitatea de polițist rutier, ca nefiind utilă soluționării cauzei, având în vedere ca acesta și-a mentionat în procesul verbal numele, calitatea, precum și faptul că funcționează în cadrul Biroului Rutier C..
În cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul S. Ș. M., declarația acestuia fiind consemnată ți atașată la dosar.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție, ., nr._/14.10.2013, încheiat de Poliția Municipiului C., Biroul Rutier, petentul N. F. N. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 480 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art.101, alin.3, lit.d din OUG 195/2002, republicată, cu amendă în cuantum de 480 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.142, lit.f din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, republicată și sancționată de art.101, alin.1, pct.6 din OUG 195/2002, republicată și cu amendă în cuantum de 480 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.147, pct.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, republicată și sancționată de art.101, alin.1, pct.18 din OUG 195/2002, republicată, luându-se față de acesta și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 60 de zile.
S-a reținut în sarcina petentului că, la data de 14.10.2013, ora 18:05 pe Bulevardul C. I a condus auto marca OPEL Astra cu număr de înmatriculare_ pe partea stângă a Bulevardului C. I, pe sensul opus de deplasare al autoturismului către Calea București, a oprit voluntar în zona unde sunt aplicate marcaje continue determinând ceilalți conducători auto să încalce aceste marcaje.
De asemenea s-a reținut că petentul nu a avut asupra sa actul de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție, agentul constatator a menționat faptul că au fost efectuate fotografii judiciar operative și schiță, precum și faptul că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului întrucât acesta a plecat cu autoturismul.
Constatând că plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31, alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanta urmeaza sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, referitoare la conditiile de fond si de forma a acestuia(art.17 din O.G. nr.2/2001).
Mai reține instanța că, raportat la caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, atrag doar nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În ceea ce privește motivele de nulitate invocate de către petent în sensul că procesul-verbal nu a fost semnat de către un martor asistent care să confirme faptul că petentul nu era de față în momentul în care acesta a fost încheiat și nici nu a fost menționat motivul pentru care procesul-verbal a fost încheiat în această modalitate, conform art.19, alin.1 și alin.3 din O.G. nr.2/2001, precum și acela că nu i s-a acordat posibilitatea de a formula obiecțiuni, instanța urmează să le înlăture având în vedere că nulitatea invocată este una relativă, care trebuie însă să fie asociată cu o vătămare produsă petentului, împrejurare care trebuie însă să fie dovedită de către acesta.
Or, în cauză, petentul nu a dovedit vătămarea care i-a fost pricinuită în acest mod, întrucât acesta nu a înțeles să contestate împrejurarea reținută de către agentul constatator în sensul că nu a fost de față la încheierea procesului-verbal, iar obiecțiunile pe care le-ar fi putut consemna în procesul-verbal de contravenție au putut fi valorificate prin plângerea formulată în fața instanței.
Instanța urmează să înlăture și susținerea petentului în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută întrucât organul constatator nu avea și dreptul de a aplica sancțiunea neavând calitatea de organ în cadrul poliției rutiere, reținând din analiza procesului-verbal de contravenție contestat că procesul-verbal a fost încheiat de către un agent constatator care funcționează în cadrul Biroului Rutier C..
Neîntemeiată este și susținerea petentului în sensul că un agent constatator a constat săvârșirea contravenției și un alt agent a aplicat sancțiunea, întrucât din înscrisurile depuse la dosar de către intimat și care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție rezultă că acestea din urmă au fost întocmite de același agent care a aplicat și sancțiunea, respectiv Ag. șef adjunct de poliție C. P..
Contrar susținerilor petentului, instanța reține că agentul constatator a aplicat în mod corect și pedeapsa complementară a suspendării dreptului de conducere pe o perioadă de 60 de zile având în vedere că pentru una dintre contravențiile reținute în sarcina petentului respectiv cea prevăzută de art.101, alin.3, lit.d din OUG 195/2002, republicată textul de lege menționat prevede că pe lângă sancțiunea amenzii se aplică și sancțiunea contravențională complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Potrivit art.101, alin.3, lit.d din OUG 195/2002, republicată constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile fapta conducătorului auto de a circula pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.
De asemenea potrivit art.142, lit. f din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, se interzice oprirea voluntara a vehiculelor în intersectii, inclusiv cele cu circulatie în sens giratoriu, precum si în zona de preselectie unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanta mai mica de 25 m de coltul intersectiei;
În cauză, instanța constată că primele două fapte contravenționale reținute în sarcina petentului în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sunt dovedite prin planșa foto și schița depuse la dosar(filele 20-21) din care rezultă cu claritate că, petentul la data de 14.10.2013, a condus auto marca OPEL Astra cu număr de înmatriculare_ pe partea stângă a Bulevardului C. I, pe sensul opus de deplasare al autoturismului către Calea București și a oprit voluntar în zona unde sunt aplicate marcaje continue determinând ceilalți conducători auto să încalce aceste marcaje, iar acest din urmă aspect a fost confirmat și de martorul S. Ș. M. care a declarat că petentul a staționat autoturismul pe banda de deplasare, partea din față a acestuia fiind îndreptată către sensul de deplasare al celorlalte autoturisme.
Instanța urmează să înlăture declarația martorului S. Ș. M. în ceea ce privește aspectul că petentul a circulat cu spatele în sensul normal de mers având în vedere că raportat la susținerile petentului că pentru a ieși din alee în Calea București a efectuat manevra de a se deplasa cu spatele, acest lucru ar fi fost imposibil de realizat în condițiile în care . face referire este amplasată după magazinul de piese auto în dreptul căruia petentul a staționat și nu în fața acestuia, așa cum rezultă și din schița întocmită de agentul constatator.
Cu privire la cea de-a treia faptă contravențională reținută în sarcina petentului prevăzută de art.147, pct.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, republicată și sancționată de art.101, alin.1, pct.18 din OUG 195/2002, republicată constând în faptul că petentul nu a avut asupra sa actul de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare, instanța arată că aceasta nu a fost contestată de către petent prin plângerea contravențională formulată.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că faptele au fost descrise în mod corect de către organul de control, instanța apreciind că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului încălcarea obligațiilor sus-arătate și sancționarea sa în temeiul art.101, alin.3, lit.d din OUG 195/2002, art.101, alin.1, pct.6 din OUG 195/2002 și art.101, alin.1, pct.18 din OUG 195/2002, republicată.
Față de considerentele menționate anterior, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. F. N., cu domiciliul în C., ., nr. 8, ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului D., cu sediul în C., ., jud.D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/14.10.2013, încheiat de Poliția Municipiului C., Biroul Rutier, ca neîntemeiată.
Cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2014.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.V.N.
4ex/25.06.2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 09/2014. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5428/2014.... → |
|---|
