Plângere contravenţională. Sentința nr. 9131/2014. Judecătoria CRAIOVA
Comentarii |
|
Sentința nr. 9131/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 28909/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.9131
Ședința publică de la 25 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul O. I. și pe intimatul INSPECTORUL DE POLITIE AL JUDEȚULUI D., având ca obiect plângere contravenționala (PV . NR_).
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea de pe lista de ședință, a răspuns consilier juridic I. I. pentru intimat .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință ,după care ;
Consilier juridic I. I. depune delegație pentru intimat și întâmpinare prin care arată că procesul verbal a fost nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.19 alin.2 din OG 2/2001 "nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator", astfel că martorul D. L. C. menționat în procesul verbal nu poate fi audiat acesta, având calitatea de agent constatator.
Date fiind precizările reprezentantului intimatului, conform cărora nu poate fi adiat ca martor un alt agent constatator, instanța constată că nu poate fi audiat un alt agent constatator, ca martor, conform prevederilor art. 19 alin. 2 din OG nr.2/2001, astfel că, nemaifiind alte probe de administrat, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic I. I. pentru intimat solicită respingerea plângerii, menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal.
După încheierea dezbaterilor s-a prezentat avocat Ț. I. pentru petent care a depus concluzii scrise și dovada onorariului de avocat.
INSTANȚA
La data de 28.08.2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C., sub nr._, plângerea formulată de petentul OIȚA I. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.08.013, întocmit de intimatul Inspectoratul Județean de Poliție D..
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că nu este vinovat de fapta reținută în sarcina sa și că pe data de 22.08.2013 in jurul orelor 19.00, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare provizoriu Dj-_, pe DN 55 din direcția B. inspre C., in localitatea Roiiste, a observat în spate un autoturism care rula cu o viteza excesivă si care, pentru a evita coliziunea cu autoturismul condus de petent, a frânat puternic pe o distanta de circa 80 m. Menționează că, înainte de acest eveniment, a avut mașina parcata în afara părții carosabile, apoi s-a asigurat ca nu vine nici-o mașina si dupa ce a semnalizat si a intrat pe partea carosabila, a mai mers circa 40-50 m și nu a observat niciun autovehicul pe aceeași direcție de mers. Apoi, brusc, după o porțiune de drum aflata in curbă, a auzit frâne puternice in spatele mașinii si a observat un autoturism Dacia L. care avea viteza foarte mare, punând frână, așa cum a arătat mai sus. A oprit mașina pe partea dreapta, a coborât si atunci a observat urma frânelor acesteia pe carosabil pe o distanta foarte mare. Apreciază că, pentru a exista aceasta distanta mare de frânare, mașina trebuia sa se deplaseze cu o viteza foarte mare, de peste 100 km/h, oricum mult peste limita admisa pe acea porțiune de drum (50 km/h, fiind in localitate).
La scurt timp, au sosit la fata locului organele de politie care au fost chemate de către conducătorul autoturismului L., i-a solicitat sa sufle în aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ, deoarece nu consumase alcool.
A solicitat agentului de politie sa-l testeze si pe celalalt șofer cu aparatul etilotest, având suspiciunea ca acesta consumase băuturi alcoolice, lucru refuzat de către agentul de poliție. De asemenea i-am arătat polițistului urmele de frânare care erau vizibile pe carosabil, dar nu a fost luat in seama.
Șoferul autoturismului L. a refuzat sa se legitimeze, s-a plâns lucratorului de politie ca eu as fi intrat pe carosabil fara sa ma asigur, dupa care s-a urcat in mașina sa si a plecat. F. sa aiba vreo dovada ca ceea ce a spus celalalt șofer este real sau nu, agentul constatator i-a întocmit procesul verbal contestat. precizează ca desi șoferul Daciei L. a plecat înainte ca agentul constatator sa intocmeasca procesul verbal, acesta a fost trecut ca martor asistent si exista si o semnătura la rubrica "M. asistent" desi acesta nu mai avea cum sa semneze nemaifiind de fata.
In mașina împreuna cu petentul se mai afla inca o persoana, D. A., iar la fata locului altă persoana N. I., care pot relata cele întâmplate.
Plângerea a fost întemeiată pe disp. art.31, 34 din O.G. nr. 2/2001 și ale art.1 18 din OUG 195/2002
A solicitat proba cu înscrisuri și martorul N. I. și a anexat la plângere procesul verbal contestat.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu motivarea că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
A menționat și faptul că abaterea a fost constatată în mod direct de agentul constatator, nedeținând material probatoriu.
Au fost administrate proba cu înscrisuri și testimonială.
Deși instanța a dispus, din oficiu, audierea martorului asistent, menționat în procesul verbal de contravenție, având în vedere precizările intimatului, potrivit cărora martorul este tot un agent constatator, instanța a constatat că acesta nu poate fi audiat, conform prevederilor art. 19 alin. 2 din OG nr.2/2001 actualizată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1. Analizând legalitatea procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse, sub sancțiunea nulității absolute, în mod expres și limitativ de dispozițiile art.17 din același act normativ. Petentul nu a invocat motive de nulitate a procesului verbal respectiv.
II. Cu privire la temeinicia procesului verbal.
În procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.08.013, s-a reținut că, în ziua de 22.08.013, la ora 18,45, în . 55, petentul se afla staționat cu autoturismul marca Opel Astra cu numere provizorii Dj_ în afara părții carosabile a DN 55 pe raza . punerea în mișcare și pătrunderea pe partea carosabilă nu a acordat prioritate de trecere autoturismului Dacia L. cu nr. De înmatriculare_ care circula regulamentar din direcția B. către C..
Fapta reținută a fost încadrată în dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. c) din OUG nr. 195/2002, aplicându-se sancțiunea amenzii în cuantum de 320 lei și sancțiunea administrativă constând în reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.
În primul rând, instanța reține că acest act reprezintă un act administrativ de constatare, care se bucură de prezumția de legalitate și de veridicitate a faptelor constatate de agent și este recunoscută în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, alături de prezumția de nevinovăție, ambele având un caracter relativ care nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Din analiza ansamblului probatoriu administrat rezultă că nu se confirmă săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, acesta făcând dovada contrară.
Astfel, relevantă este declarația martorului audiat, N. I. (fila 31), care a arătat că autoturismul Dacia L. a apărut pe . autoturismul petentului se pusese în mișcare și circulase 60-70 m, trecând de imobilul martorului. Acesta a mai arătat că autoturismul Dacia L. avea o viteză foarte mare și a oprit în spatele autoturismului condus de petent, speriindu-l pe acesta, care a ieșit de pe carosabil și a oprit astfel pe partea dreaptă, până a sosit agentul constatator. Martorul a mai precizat că agentul constatator ar fi ,,primit ordin" de la celălalt conducător să-i ia permisul petentului, după care a plecat de la fața locului, nefiind prezent în momentul întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Din probe rezultă, deci, că petentul era déjà pe partea carosabilă, circulând regulamentar, când a fost surprins de autoturismul marca Dacia L., condus cu viteză foarte mare, iar petentul nu a săvârșit fapta de neacordare a priorității de trecere unui vehicul, care în schimb, se pare că a încălcat mai multe reguli de circulație.
Potrivit art. 58 din OUG nr. 195/2002, ,,În cazul vehiculelor care pătrund într-o intersecție dintre un drum închis circulației publice și un drum public, au prioritate acele vehicule care circulă pe drumul public”. Deoarece autoturismul Dacia L. avea viteză foarte mare, acesta a ajuns foarte repede la locul unde se afla autovehiculul petentului, fără a putea fi văzut mai înainte ca petentul să iasă la drumul public.
Art. 6 pct. 1 din OUG nr. 195/2002 definește acordarea priorității ca fiind obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
La punctul 26 este definită prioritatea de trecere, care este ,,dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice."
Art. 134 stabilește că ,,La ieșirea din zonele rezidențiale sau pietonale, conducătorii de vehicule sunt obligați să acorde prioritate de trecere tuturor vehiculelor cu care se intersectează," iar art. 135 prevede obligația conducătorului de vehicul să acorde prioritate de trecere și în situația prevăzută la lit. f): ,,când se pune în mișcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare”.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. c), ,,Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.
Față de probele administrate, instanța constată că nu petentul era obligat să acorde prioritate autovehiculului Dacia L., întrucât, în momentul în care el a ieșit la drumul public, nu trecea vreun autoturism căruia să-i permită trecerea, iar în împrejurările de fapt arătate mai sus, dacă celălalt autoturism trebuia să aibă prioritate de trecere, acesta lucru ar fi fost posibil doar dacă se încadra în cazurile prevăzute de art. 32 din OUG nr. 195/2002 actualizată, or, din probe nu rezultă că acel vehicul se afla într-unul dintre aceste cazuri.
Față de starea de fapt reținută și prevederile legale menționate, aplicabile în speță, instanța constată că plângerea este întemeiată, astfel că o va admite și va anula procesul verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul Oița I., domiciliat în com. Rojiște, ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D.,cu sediul în C., ., jud. D., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 22.08.2013, pe care îl anulează.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2014.
P. GREFIER
L. N. D. S.
Red.L.N.
Tehnored.D.S.
4 ex./2014
← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 187/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014.... → |
---|