Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 18194/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravențională formulată de petentul V. I., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 05.05.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, intimatul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că petentul a depus la dosar, răspuns la întâmpinare, după care,
Instanța procedează la identificarea petentului care se legitimează cu CI ., nr._, CNP_.
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 94 alin. 3 N.C.p.civ. și art. 118 din OUG nr. 195/2002, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 NCPCiv, raportat la obiectul și natura cauzei, precum și la natura și complexitatea probatoriului necesar soluționării fondului, instanța, după ascultarea părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de șase luni.
Petentul arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor, pentru a dovedi starea de fapt.
La interpelarea instanței, petentul arată că nu contestată planșele foto depuse la dosar, de către intimată
Constatând că proba cu înscrisuri, solicitată de petent, este admisibilă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la dispozițiile art. 255 NCPCiv, o încuviințează.
Instanța respinge proba testimonială cu un martor, solicitată de petent, ca nefiind utilă soluționării cauzei, în raport de planșele foto depuse la dosar.
Petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale; anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amnezii și restituirea permisului de conducere; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară inchise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 14.05.2014 petentul V. I., a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 05.05.2014, anularea amenzii contravenționale în sumă de 340 lei, reținerea permisului de conducere și a punctelor de penalizare.
În motivare, petentul arată că a fost sancționat contravențional pentru faptul că în data de 05.05.2014, în timp ce se deplasa cu microbuzul cu numărul de înmatriculare_, proprietate a TCIF C., pe . cu . a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii.
A arătat că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu corespunde realității, întrucât în momentul în care a executat virajul la dreapta pe . aeroport a acordat prioritate de trecere pietonilor, apoi și-a continuat deplasarea. A arătat că a fost oprit de echipajul de poliție la cca 200 m după trecerea de pietoni, iar dupa ce a prezentat actele la control i s-a spus sa astepte la mașină. După cca 20 minute agentul constatator i-a restituit actele și i-a solicitat să semneze procesul verbal, fără a i se aduce la cunoștință vreo vină; a arătat că după ce a semnat procesul verbal i s-a înmânat și o dovadă, iar agentul constatator i-a transmis că a fost sancționat pentru faptul că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare. A mai arătat că mențiunea "nu am obiecțiuni" nu a fost scrisă de el, petentul observând aceasta după ce i s-a înmânat procesul verbal de contravenție de către agentul constatator, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 16,17,19, 32 din OG 2/2001, art. 194-197 CPCiv.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
A depus la dosar, procesul verbal de contravenție, în original, dovada eliberată cu ocazia reținerii permisului de conducere, foaia de parcurs, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul legal citat a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la data de 30.06.2014, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petentă ca neîntemeiată.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Arată că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancțiunea petentului este temeinică și legală., astfel că s-a dovedit vinovăția petentului și s-a înlăturat caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvîrșirii unei contravenții.
A mai arătat că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct. 4 din NML nr. 021-05, astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiștii care nu au calitatea de operatori calificați.
În drept s-au invocat disozițiile OUG 195/2002 și OG 2/2001.
Potrivit art. 411 C.pr.civ solicită judecarea cauzei și în lipsă.
In scop probator au fost depuse plașe foto și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.
La termenul de judecată din data de 14.10.2014, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei și a respins proba testimonială cu 4 martori solicitată de petent ca neutilă soluționării cauzei in condițiile in care există planșe foto la dosar care nu au fost contestate de către petent.
Analizând ansamblul materialului probatoriu administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 05.05.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petentul V. I. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu amendă în cuantum de 340 lei.
Prin același proces verbal s-a aplicat și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 05.05.2014 ora 1542, in localitatea C. a condus autoturismul marca Renaul cu nr. de înmatriculare_ pe . centru către Metrou, și la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unor pietoni, aflați pe sensul său de mers, abaterea fiind filmată cu aparatul radar .
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 rep. constând „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului” cu sancțiunea amenzii in cuantum de 340 lei.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, cu mențiunea „nu am obiecții”.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
In ceea ce privește fapta de a nu acorda prioritate pietonilor aflați in traversare prin loc marcat pe sensul său de mers, instanța reține:
Potrivit art. 135 din " Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: ……f) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului."
Sustinerile petentului în sensul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă.
Din planșele foto radar (fila 20), rezultă că autoturismul vizat a fost pus clar în evidență, observându-se imaginea acestuia, fiind surprins că nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajat in traversarea regulamentară a străzii, pe un loc marcat, aflat pe sensul său de mers. Această abatere a fost înregistrată cu aparatul radar . 367, având verificarea metrologică la zi, asa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, montat pe autoturismul MAI_.
Susținerea petentului in sensul că la momentul efectuării virajului pe . se aflau pietoni angajați in traversare, nu poate fi reținută de instanță, in condițiile in care dispozițiile OUG nr. 195/2002 prevăd obligația conducătorului auto de a acorda prioritate pietonilor angajați in traversarea străzii prin loc marcat și care se aflau pe sensul său de mers. Din planșele foto se observă clar mai multe persoane care traversau in acel moment prin loc marcat, fiind destul de apropiate de autoturismul petentului.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, intrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. I., cu domiciliul în comuna Dănciulești, ., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 05.05.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. lDB
Teh.CEC/4ex/05.11.2014
← Pretenţii. Sentința nr. 8854/2014. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
---|