Plângere contravenţională. Sentința nr. 921/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 921/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 27597/215/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 921
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. L. A. și intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, personal, lipsind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
Instanța pune în dezbatere probele solicitate de petent prin plângere.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul P. I., prezent la acest termen de judecată.
În temeiul art. 258 NC.p.c. instanța încuviințează pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială, apreciind ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, iar în temeiul art. 312 NC.p.c. dispune audierea martorului propus.
La interpelarea instanței, dacă martorul se află în relații de dușmănie cu petentul sau este rudă cu acesta, martora P. I. a declarat că este mama petentului.
Instanța constată că, prin întâmpinare, intimata a învederat că în care persoana propusă ca martor face parte din cele enumerate la art. 315 alin. 1 C.p.c. se opune la ascultarea acesteia.
Având în vedere că martora P. I. propusă de petent se află în grad prohibit de lege, fiind mama acestuia, in temeiul art. 315 alin. 1 C.p.c. dispune înlăturarea de la audiere a acestui martor.
Petentul învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, in temeiul art. 394 N.Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, învederând că are o pensie foarte mică și nu realizează alte venituri.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței sub nr._ la data de 06.08.2013 petentul P. L. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ D. anularea procesului verbal . nr._ din data de 06.07.2013 încheiat de Poliția Mun. C. – Secția 2 Poliție.
În fapt, petentul a arătat că, în data de 06.07.2013 în urma unor amenințări și agresiuni fizice suferite din partea unor persoane necunoscute, în zona Bazarului Dunărea din C., a fost nevoit să solicite intervenția agenților secției 2 Poliție.
În urma acestui eveniment a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției nr._/06.07.2013 prin care a fost sancționat cu amenda contravențională în valoare de 300 lei, invocându-se încălcarea prevederilor art. 3 pct.1 și 11 din Legea nr. 61/1991.
Referitor la aspectele menționate în procesul verbal de constatare a contravenției nr._/06.07.2013 situația în fapt și în drept este cu totul alta.
Menționează că agresiunile fizice și amenințările suferite au fost de natură să îi producă un sentiment de teamă datorită căruia a apelat la intervenția forțelor de ordine, respectiv a solicitat ajutorul unui agent din cadrul secției nr. 2 de poliție C..
Precizează că starea de teamă resimțită se datorează faptului că începând din anul 2004 și până în prezent suferă de tulburare organică depresivă a personalității și semipareză stânga spastică sechelară post hematom extrapiramidal- operat de 2 ori, diagnostic care a fost stabilit tot în urma unei agresiuni pe care a suferit-o în anul 2004.
Precizează că este pensionat medical în baza diagnosticului încă din anul 2005, beneficiind de o pensie de 350 lei lunar.
Consideră că măsura dispusă de către agentul constatator este netemeinică și nelegală, acesta neținând cont de starea sa de sănătate și motivația puternică ce a generat sentimentul de pericol, atunci când a constatat că a solicitat intrevenția la fața locului în mod nejustificat. De asemenea, agentul constatator nu a reținut în procesul verbal că petentul a fost cel agresat, lovit, amenințat și jignit, iar petentul nu a făcut decât să se apere.
Dacă față de probatoriul administrat va reține că fapta descrisă în procesul verbal corespunde realității și va aprecia că se impune sancționarea sa, solicită instanței înlocuirea amenzii în cuantum de 300 lei cu sancțiunea avertismentului.
Pentru aceasta solicită să se aibă în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 aplicarea sancțiunii trebuie să țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Pe de altă parte, art. 7 alin. prevede ca avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Solicită să se aibă în vedere obligarea sa la plata sumei respective ar afecta considerabil traiul zilnic întrucât, așa cum a specificat, este pensionat medical, iar pensia pe care o va primi este în cuantum de 300 lei lunar.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și să se dispună anularea procesului verbal . nr._/06.07.2013.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 31- 35 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificări.
În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
S-a depus: procesul verbal contestat în original, documente medicale, dovada de achitare a taxei de timbru și timbru judiciar.
La data de 11.11.2013 intimatul IPJ D. a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicită proba cu înscrisuri, respectiv actele care au stat la baza încheierii actului sancționator.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea în lipsă reprezentantului instituției lor.
La data de 04.12.2013, intimatul P. L. A. a depus răspuns la întâmpinare prin care învederează instanței că cele susținute în întâmpinare nu sunt conforme cu realitatea.
IPJ D., susține că agentul de poliție a constatat în mod direct fapta, aflându-se în exercitarea atribuțiilor sale însă omite să specifice ca acesta s-a prezentat la locul faptei în urma solicitării sale determinată de o stare reală. De altfel sancțiunea aplicată este chiar pentru solicitarea intervenție poliției.
Solicită să se rețină faptul că la debutul conflictului, respectiv agresarea sa și până ce a ajuns la locul faptei agentul de poliție, a trecut un timp, aproximativ 10 minute, timp în cei prezenți auzind că solicită telefonic intervenția poliției au plecat.
Precizează de asemenea că declarația martorului nu a fost dată în prezența sa. Martorul nu a fost prezent la începutul conflictului și a apărut în zonă în același timp cu agentul constatator.
În ceea ce privește audierea martorului propus apreciază că aceasta este utilă cauzei, întrucât martorul propus cunoaște desfășurarea evenimentelor.
În această ordine de idei consideră că măsura dispusă de către agentul constatator este netemeinică și nelegală, aceasta neținând cont de starea sa de sănătate și motivația puternică ce a generat sentimentul de pericol, atunci când a constatat că a solicitat intervenția la fața locului în mod nejustificat.
De asemenea, agentul constatator nu a reținut în procesul verbal faptul că el a fost cel agresat, lovit, amenințat și jignit, iar acesta nu a făcut decât să se apere.
Dacă verificând legalitatea și temeinicia instituie în favoarea sa, solicită instanței înlocuirea amenzii în cuantum de 300 lei cu sancțiunea avertismentului.
Pentru aceasta solicită să se aibă în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 aplicarea sancțiunii trebuie să țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Pe de altă parte, art. 7 alin. 3 prevede că avertismentul se aplică în cazul în care actul normativ de stabilire a contravenției respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Solicită să se aibă în vedere că obligarea sa la plata sumei respective ar afecta considerabil traiul său zilnic întrucât așa cum a specificat, este pensionat medical, iar pensia pe care o primește este în cuantum de 350 lei lunar.
Pentru aceste motive, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției.
În dovedirea plângerii a solicitat să se folosească de proba cu înscrisuri și martori.
În scop probator a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, în raport de susținerile petentului din plângerea formulată și proba cu înscrisuri administrată, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de disp. art. 3 pct. 1 și 11 din Legea 61/1991, constând în aceea că în ziua de 06.07.2013, ora 17.30, aflându-se pe . de Bazarul Dunărea, a adresat în public expresii jignitoare și proferare de injurii și amenințări numitului L. S., provocând indignarea cetățenilor și a solicitat intervenția organelor de poliție fără a avea un motiv întemeiat, petentului aplicându-i-se o amendă contravențională în valoare de 300 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 300 de lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal de contraventie și declarația martorului V. I., înaintată la dosar de intimată, instanța reține că se confirmă starea de fapt reținută de agentul constatator.
Având în vedere această declarație,instanța reține că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator, dar, potrivit deciziei medicale asupra capacității de muncă nr. 1109/20.02.2013, petentul are ca diagnostic clinic: hemipareză stg. spastică prevalentă după hematom extrapiramidal ; tulburare organică depresivă a personalității, se încadrează în gradul de invaliditate 3 ; necesită tratament și control periodic prin serviciul de specialitate., instanța apreciază că măsura avertisment este îndestulătoare pentru îndeplinirea funcției educativ-preventive a sancțiunii, astfel că, în temeiul art. 7 din OG2/2001, instanța va admite în parte plângerea și va dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea contravențională „AVERTISMENT”..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. L. A., cu domiciliul în C., ., nr. 4 A, .. 1, ., in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul in loc. C., ., jud. D..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 300 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție ., nr._/06.07.2013 emis de P.. Mun. C. – Secția 2 Poliție, cu sancțiunea avertisment.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. G. V.
Red. A.G.
Tehnored. VG
4 ex./28.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1574/2014. Judecătoria... → |
|---|
