Pretenţii. Sentința nr. 2909/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2909/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 32995/215/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2909/2014
Ședința publică de la 03 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.- Judecător
Grefier A. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant I. E. P. și pe pârât F. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de av. Fotolescu, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Av. Fotolescu pentru reclamant depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. invocată de pârâtă, prin întâmpinare.
Av.Fotolescu pentru reclamant solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.10.2013 reclamantul I. E. P. a chemat in judecata pe pârâta F. E..
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 12.09.2012 s-a adresat cu o plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva pârâtei, pentru abuz în serviciu conform art. 246 C.penal.
În luna noiembrie a fost înștiințat de către Poliția Moțăței pentru a merge la sediul Postului de Poliție în vederea declarațiilor privind pe învinuita F. E..
La data de 02.12.2012 s-a prezentat la sediul Poliției Moțăței împreună cu apărătorul său pentru a da declarații, solicitând efectuarea de verificări necesare privind pe pârâtă în calitate de inginer agronom la Asociația Prima Dobridor.
A învederat agentului principal al secției de Poliție Moțăței că în anul 1989, când trăiau părinții săi, că terenul care a făcut obiectul dosarului a fost dat în arendă către Asociația Prima Dobridor, pentru a-l folosi, în schimbul plății dividendelor aferente terenului, în fiecare an.
Din anul 1991 până în anul 1997 când a decedat ultimul părinte aceste dividende trebuiau împărțite în mod egal celor 3 frați: I. E. P., I. C. E. și G. Teofana.
Din 1997-2004 aceste dividende s-au dat: 2 părți lui I. C. E., reclamantul primind doar 500 kg/an din 1997-2010, iar fratele său 4500 kg/an.
A arătat că după finalizarea litigiului cu fratele său I. C. E. a primit 2790 kg /an.
A solicitat în declarația dată la Poliție ca pârâta să prezinte un document oficial din anul 1997 până în anul 2004 din care să reiese că I. C. E. era îndreptățit să primească cele 2 părți, deși nu era dezbătută succesiunea după autorii acestora.
A arătat că din declarațiile pârâtei a reieșit că sora sa, în anul 2004, i-a solicitat ca partea sa să-i fie înmânată fratelui I. C. E., dar fără a duce la dosar o probă contrară din care să rezulte acest lucru.
A precizat că între pârâtă și fratele său I. C. E. se derulează relații de prietenie .
În drept a invocat art. 998-999 N.C.civ.
În scop probator a depus rezoluția nr. 161/P/2012, rezoluția nr. 135/II/2/2013, încheierea din data de 06.09.2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._/215/2010, adeverința nr. 20/28.03.2011, certificat de deces I. P., certificat de atestare fiscală,certificat de deces I. Sivia, declarația nr. 173/03.03.2004, referat de propunere neînceperea urmăririi penale.
La data de 17.12.2013 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicita declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Calafat, întrucât domiciliul său se află în com. Moțăței, ., jud. D..
A invocat excepția prescripției dreptului la acțiune conform Dec 167/1958 – ulterior art. 2500 și urm. C.civ., întrucât reclamantul solicită contravaloarea produselor agricole din perioada 1997-2004, deci peste termenul de 3 ani prevăzut ca termen general de prescripție.
A invocat excepția lisei calității procesual pasive a sa, întrucât din acțiune rezultă că reclamantul sau părinții acestuia au avut raporturi juridice cu Asociația Prima Dobridor.
Pe fond a solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reclamantul nefăcând dovada că drepturile ce se cuveneau acestuia au fost încasate de pârâtă.
În drept a invocat art. 206 C.pr.civ.
În scop probator a depus copie CI, chitanță.
La data de 22.01.2014 reclamatul a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 03.03.2014, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei C. în soluționarea pricinii, față de domiciliul părâtei.
Norma de competență teritorială astfel precizată are și un caracter absolut ce rezultă din interpretarea per a contrario a dispoz. art. 126 NCPC rap. la art. 129, alin.2 pct. 3 NCPC.
Altfel, din interpretarea art. 126 NCPC reiese că în pricinile care nu privesc bunuri – cum este și cazul în speță – părțile nu pot conveni ca judecata să se facă de altă instanță de același grad, devenind astfel incidente prev. art. 129, alin.2 pct. 3 NCPC ce stabilesc existența unui caz de necompetență de ordine publică atunci când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Cu privire la regimul juridic al invocării necompetenței exclusive de ordine publică, conf. disp. art. 130 NCPC, necompetența teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În speță, față de momentul procesual al invocării acesteia, se constată că excepția a fost invocată în termen.
În conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) NCPC, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
În ceea ce privește competența teritorială, art. 107 alin (1)NCPC stabilește că „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel ”, reglementând astfel competența exclusivă a instanței în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul.
Pe cale de consecință, având în vedere argumentele de mai sus menționate și faptul că domiciliul pârâtei, este situat în ., aflat în raza de competență a Judecătoriei Calafat, instanța urmează ca, în temeiul art. 107 alin.(1) din NCPC, să admită excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei C. invocată de pârâtă și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat, județul D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența soluționării cererii formulate de reclamantul I. E. P., CNP_, domiciliat în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta F. E., CNP_, domiciliată în com. Moțăței, ., jud. D., în favoarea Judecătoriei Calafat, jud. D..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2014.
Președinte,Grefier,
L. CanacheA. M.
Red L.C/Tehnored./A.M.
4 ex./06.03.2014.
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 206/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 5786/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
