Uzucapiune. Sentința nr. 1659/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1659/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 5120/215/2013
Dosar nr._ - uzucapiune –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1659/2014
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulata de reclamantii L. I., L. C., ambii cu domiciliul în . si D. A., cu domiciliul în ., in contradictoriu cu U. A. Teritoriala . în F., județul D., avand ca obiect uzucapiune
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta L. I. asistată de avocat B. I., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța invocă excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei F..
Avocat B. I., pentru reclamante, arată că este de acord cu excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei F..
Instanța admite excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei F..
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat B. I., pentru reclamante, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate dreptul de proprietate al reclamantelor asupra imobilului teren conform raportului de expertiză întocmit în cauză, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANTA
Prin cererea formulata la data de 12.02.2013 si inregistrata pe rolul Judecatoriei C. sub nr._ reclamantii L. I., L. C. si D. A. au chemat in judecata Primaria Comunei F. prin primar solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate dreptul lor de proprietate asupra unei suprafete de teren de 0,15 ha situata in T154 P 3210/1 si sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic.
In fapt, la data de 28.06.1993 autorul reclamantilor L. N. a dobandit aceasta suprafata de teren prin actul de schimb incheiat cu . toata aceasta perioada de timp a stapanit fara interupere si netulburat terenul si a achitat taxele si impozitele.
In perspectiva dezbaterii succesiunii si a obtinerii unui act autentic sunt nevoiti sa formuleze prezenta actiune.
In drept actiunea este intemeiata pe disp, art. 111 Cod proc civila raportat la art. 1846, art, 1895 si art. 1897 Cod civil.
In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri, martori si expertiza.
In probatiune spa depus avizul nr. 155/1993 privind efectuarea unor schimburi de terenuri emis de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei si copia certificatului de deces al autorului L. N..
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, proba cu martorii F. E. si N. T. si proba cu expertiza specialitatea topografie, raportul fiind intocmit de expert D. V..
La data de 26.09.2013 reclamantul si-a modificat actiunea precizand ca intelege sa se judece cu U. A. Teritoriala . si cu privire la amplasamentul terenului, acesta fiind situat in T 154 P 3321/1.
Ca urmare a neopunerii paratei initiale instanta a luat act de modificarea cadrului procesual si a introdus in cauza U. A. Teritoriala a Comunei F..
In ceea ce priveste parata Primaria F. instanta a invocat exceptia lipsei capacitatii de folosinta, pe care a considerat-o intemeiata.
Analizand excepția ridicata, excepție de fond, peremptorie si absolută, instanța constată următoarele:
Potrivit art.137 C.p.civ. din 1865, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos analizarea în tot sau în parte a fondului cauzei.
Potrivit art. 34 din Codul civil „capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații” iar capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, capacitatea procesuală de folosință fiind aplicarea în plan procesual a capacității de folosință.
Capacitatea procesuală reprezintă reflectarea pe plan procesual a capacității civile definită ca fiind acea parte a capacitații juridice a persoanei care constă în aptitudinea de a avea și de a-și exercita drepturile civile și de a avea și de a-și asuma obligații civile, prin încheierea de acte juridice.
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 205 alin.1 si 2 cod civil “persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor, iar celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi și obligații, după caz, potrivit art. 194, de la data actului de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege”.
Pentru ca o persoană să poată fi parte în procesul civil, pe lângă celelalte condiții cerute de legea procesuală civilă este necesar ca aceasta să aibă capacitate procesuală civilă, în acest sens art. 41 C.pr.civ. precizând că poate fi parte în judecată „orice persoană care are folosința drepturilor civile”, sancțiunea lipsei capacității de folosință fiind nulitatea absolută a actelor de procedură săvârșite.
Potrivit art. 87 din codul de procedură civilă „vor fi citați statul, . juridice de drept public, în persoana capului autorității la contenciosul sediului central al administrației respective.”
P. Comunei F. nu este persoană juridică, având în vedere dispozițiile Legii 215/2001R privind administrația publică locală.
Potrivit art.20 alin.1 din acest act normativ sunt persoane juridice de drept public,având patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină, comunele, orașele și județele.
Conform art.21 din Legea nr.215/2001 „Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”
Potrivit alin. 2 „în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. Primarul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.”
Din dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 R se desprinde faptul că primăria este doar o structură funcțională care deservește atât pe primar cât și consiliul local. Pe cele de consecință instanța constată că primăria nu este decât o structură funcțională, fără personalitate juridică, nefiind titulară de drepturi și obligații pe plan procesual.
Față de aceste considerente instanta consideră că doar unitatea administrativ teritorială, . Primar, poate avea capacitate de folosinta in prezentul litigiu.
Pe fondul cauzei instanta retine ca in fapt, reclamantii au solicitat sa se constate dreptul de proprietate dobandit de autorul acestora prin intermediul uzucapiunii de scurta durata, asa cum rezulta din temeiul de drept al actiunii, respectiv art. 1895-1897 Cod civil, asupra unui teren in suprafata de 0,1503 ha situat in T 154, P 3321/1.
Acestia au invocat drept just titlu avizul nr.155/1993 privind efectuarea unor schimburi de terenuri emis de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei
Instanta retine ca uzucapiunea sau prescripția achizitivă de scurtă durată (10-20 de ani) este un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real prin posedarea neîntreruptă și cu bună-credință a unui bun în temeiul unui just titlu.
Termenul este de 10 ani dacă adevăratul proprietar locuiește în circumpscripția tribunalului unde se află bunul imobil și de 20 de ani dacă locuiește în altă parte. De asemenea, termenul de 20 de ani se reduce când reclamantul face dovada că adevăratul proprietar a locuit o parte din timp în același județ (un an locuit în același județ echivalează cu doi ani locuiți în alt județ).
Prescripția achizitivă operează ca o sancțiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate pentru pasivitatea sa, lăsând bunul în posesia altuia timp îndelungat.
Acțiunea în uzucapiune este o acțiune reală și poate fi introdusă în instanță de către orice persoană care pretinde că a exercitat o posesiune utilă asupra unui imobil în perioada de timp stabilită de lege, chemând în judecată adevăratul proprietar al imobilului cu privire la care se invocă uzucapiunea.
Potrivit art. 1895 din Codul civil din 1864, condițiile uzucapiunii de 10 până la 20 de ani sunt urmatoarele: posesia să se întemeieze pe un just titlu și să fie de bună-credință.
Justul titlu este definit de art. 1897 din Codul civil din 1864 ca fiind orice act translativ de proprietate, care provine de la altcineva decât adevăratul proprietar.
Instanta are in vedere ca just titlu, în cadrul uzucapiunii de scurtă durată, este orice act translativ de proprietate (vânzare, schimb, donație etc.) care provine de la o persoană diferită față de adevăratul proprietar, cu condiția ca titlul să nu fie nul absolut. De asemenea, reclamantul trebuie sa faca dovada justului titlu după regulile dreptului comun.
Buna-credință este convingerea reclamantului care invocă uzucapiunea că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i putea transmite proprietatea. Este suficient ca buna-credință să fi existat în momentul transmiterii imobilului și se prezumă întotdeauna, sarcina probei relei-credințe a reclamantului revenind pârâtului.
Un titlu nul - adică lovit de nulitate absolută - nu poate servi ca bază a uzucapiunii (art. 1897 alin. 2 din Codul civil).
In speta de fata instanta constata ca reclamantii invoca ca just titlu un aviz privind un schimb de terenuri intre L. N., autorul partilor si ..
Instanta apreciaza ca înscrisul prezentat de reclamanți nu întrunește condițiile legii (art. 1897 din Codul civil) pentru a fi considerat just titlu - adică un titlu translativ de proprietate, care să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar.
Astfel, pe de o parte acesta provine de la adevaratul proprietar al terenului si nu de la o alta persoana decat adevaratul proprietar astfel cum prevede legea, iar pe de alta parte nu reprezinta un act translativ de proprietate, acesta reprezentand doar un aviz pentru incheierea contractului de schimb, care ar reprezenta actul translativ de proprietate. De asemenea, trasmiterea dreptului de proprietate asupra unui teren nu se poate realiza decat printr-un act autentic de schimb.
In aceste conditii, constatand ca inscrisul prezentat de parti nu poate reprezenta un just titlu in sensul Codului civil din 1864, instanta apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile uzucapiunii de scurta durata, astfel ca va respinge actiunea reclamantilor ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Respinge actiunea formulata de reclamantii L. I., L. C. si D. A. in contradictoriu cu Primaria F., cu sediul în F., județul D., ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsita de capacitate de folosinta.
Respinge actiunea formulata de reclamantii L. I., L. C., ambii cu domiciliul în . si D. A., cu domiciliul în ., in contradictoriu cu U. A. Teritoriala . în F., județul D., avand ca obiect uzucapiune ca neintemeiata.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2014
P., GREFIER
B. C. G. T. L.
Red.BCG
Tehnored. BCG
Ex. 6/7.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 3063/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
