Anulare act. Sentința nr. 1354/2015. Judecătoria CRAIOVA
Comentarii |
|
Sentința nr. 1354/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 5670/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1354
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2015, privind pe reclamantul S. Ș. I. prin mandatar M. E. și pârâții S. G. Ș. MICHEL, B. Z. M. R. și S. M., având ca obiect anulare act, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre.
Procedura este legal îndeplinită.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
La data de 18.02.2014 reclamantul S. Ș.-I. prin mandatar M. E. a chemat în judecată pe pârâții S. G. Ș. Michel cetățean român și francez, B.-Z. M. R. și S. M., solicitând constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune aut. la nr. 2515/14.11.2011 de BNP M. D., pentru cauză ilicită și imorală, fiind încheiat cu încălcarea disp. art. 1179 al. 1 pct. 4 și art. 1236 Legea 287/2009, în ce privește suprafața de 31,43 ha cu categoria de folosință curți – construcții în zona N., . de până la 50 ha cu categoria de folosință arabil în zona N., . constatarea existenței dreptului la despăgubire al reclamantului, în cotă de ½ în privința suprafeței de 50 ha de teren, compusă din suprafața de 31,43 ha cu categoria de folosință curți – construcții în zona N., . de până la 50 de ha cu categoria de folosință arabil, zona N., . contractului de cesiune aut. la nr. 933/20.03.2007 de BNPA M. P., M. Ivnică și S. D. T..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de cesiune aut. la nr. 933/20.03.2007 pârâtul S. G. Ș. Michel a transmis reclamantului și fostei sale soții –S. C. Madlen actual N. C.-Madlen, totalitatea drepturilor pe are cedentul le avea în urma aplicării legilor fondului funciar în privința unei suprafețe de 50 ha din 72.8108 ha teren arabil, situat pe raza comunei Pielești, județul D., incluzând terenul pe care era situat conacul moșiei N., bunuri ce au fost deținute de tatăl acestuia, S. G..
Ulterior cesiunii, a intervenit divorțul dintre reclamant și fosta sa soție S. C.-Madlen, iar în prezent se dezbate partajul bunurilor comune.
În vederea determinării masei de împărțit au fost efectuate diverse diligențe, iar Primăria comunei Pielești a comunicat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de pârâtul S. G. Ș. Michel a fost validată în privința unei suprafețe de 13.769 mp în privința căreia urmează a se elibera titlul de proprietate.
La data de 24.01.2014 la dosarul de partaj s-a depus o cerere de intervenție în interes propriu din care rezultă că între toți pârâții s-a încheiat contractul de cesiune aut. la nr. 2515/14.11.2011, prin care i se transmiteau/dobândeau toate drepturile asupra imobilului din ., compus din teren în suprafață totală de 71.4431 ha, din care 31,43 ha având categoria de folosință curți – construcții în zona N. . de până la 50 de ha cu categoria de folosință arabil în zona N., .> Conform conținutului cererii de intervenție depusă de pârâții B.-Z. și S., suprafața de teren la care se referă contractul de cesiune nr. 2515/4.11.2011 nu s-a putut reconstitui în natură, ci s-a propus acordarea de despăgubiri.
Așadar, cele două contracte se suprapun parțial, reclamantul și fosta sa soție dobândind anterior de la pârâtul S. G. Ș. Michel, totalitatea drepturilor în privința unei suprafețe de 50 ha teren dintr-o suprafață de 72.8108 ha, suprafața de 50 ha incluzând întregul teren pe care se situa moșia și conacul N., având 31,43 ha, conform procesului-verbal nr. 914/2012 întocmit de Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Pielești, diferența de până la 50 ha constituind teren arabil în zona N., .> Reclamanta a învederat instanței că niciodată nu s-a desființat contractul de cesiune nr. 933/20.03.2007.
În drept, reclamantul a considerat că se impune constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune nr. 2515/14.11.2011 deoarece acesta se fondează pe o cauză ilicită și imorală întemeiată pe conduita frauduloasă a pârâtului S. G. Ș. Michel, care nu a comunicat pârâților B.-Z. și S. despre existența contractului de cesiune nr. 933/20.03.2007 precum și pentru conduita ignorantă, neglijență, neatentă a pârâților B.-Z. și S., care nu s-au informat exact cu privire la soarta juridică a bunurilor, considerând probabil că în cazul în care s-ar ivi o situație contrară celei declarate de pârâtul S. G. Ș. Michel au dreptul de a primi o despăgubire de 10 ori mai mare decât prețul pe care l-au achitat.
În speța dedusă judecății, pârâtul S. G. Ș. Michel a apelat la o conduită contrară legii, acționând cu intenția vădită de a ascunde o realitate juridică constituită printr-un contract anterior și vădit imorală, acționând într-un mod în care a cauzat dificultăți și neplăceri atât reclamantului cât și probabil pârâților B.-Z. și S..
Din această perspectivă, chiar dacă se va susține de către pârâții B.-Z. și S. M. că ei nu au cunoscut intențiile pârâtului S. G. Ș. Michel, totuși ei au acționat neglijent pentru că puteau afla în cel mai simplu mod despre existența contractului de cesiune nr. 933/ 20.03.2007, interesându-se în acest sens la autoritățile competente în rezolvarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate ,autorități care dețineau de multă vreme contractul reclamantului și al fostei sale soții.
Având în vedere că din înscrisurile depuse de pârâții B.-Z. și S., rezultă că pentru terenul ce a constituit moșia N. (31,43 ha) și 40 de ha teren arabil nu s-a reconstituit proprietatea în natură, ci s-a propus acordarea de despăgubiri, existând în acest sens dos.nr._/FF/CC la ANRP, reclamantul consideră că are dreptul de a primi ½ din despăgubirea aferentă terenului de 31,43 ha ce a constituit moșia N. și ½ din despăgubirea ce s-ar acorda pentru diferența de teren arabil până la 50 ha, în baza contractului de cesiune nr. 933/20.03.2007.
Reclamantul a precizat că a făcut diligențe pentru a se acorda în natură suprafața de 1,3769 mp teren arabil, iar în măsura în care ar primi în natură această suprafață, dreptul la despăgubire în cotă de ½ s-ar restrânge în privința diferenței de teren arabil până la 50 ha cu suprafața are s-ar acorda în natură.
În scop probator a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților.
La dosar s-au depus în copie următoarele acte: contract de cesiune nr. 933/2007, contract de mandat nr. 2765/2013, cerere de intervenție în interes propriu, contract de cesiune nr. 2515/2011, HCJD 82/2012, anexă la HCJD 82/2012, proces-verbal nr. 914/2012 și adresa nr. 21/2014.
La data de 24.04.2014, pârâtul S. G. Ș. Michel a depus o întâmpinare prin care arată că avea tot dreptul a cesiona terenul și solicită a fi anunțate persoanele cărora le-a cesionat terenul.
La data de 25.06.2014 reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu interogatoriul tuturor pârâților, totodată solicitând, în temeiul art. 223 N.C.P.CIV., judecarea cauzei și în lipsa sa.
La data de 25.06.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului S. G. Ș. Michel, prin care a arătat că întâmpinarea face referire la aspecte infracționale, la vânzări și excrocherii și încearcă să explice faptul că fosta soție a reclamantului, S. C. Madlen ar fi pierdut un proces similar la Curtea de Apel Pitești și că ar fi existat un dosar la DNA.
În privința acestor apărări din întâmpinare, reclamantul a precizat că revocarea procurilor nr. 998 și nr. 989/23.03.2007 nu echivalează cu o desființare a contractului de cesiune aut. la nr. 933/20.03.2007, prin care pârâtul a transmis reclamantului și fostei sale soții, totalitatea drepturilor pe care cedentul le avea ori le obținea în baza și în urma aplicării legilor fondului funciar în privința unei suprafețe de 50 ha din 72,8108 ha teren arabil situat pe raza comunei Pielești, județul D., incluzând terenul pe care era situat conacul moșiei N., bunuri ce au fost deținute de tatăl acestuia, S. G..
La data autentificării contractului de cesiune nr. 933/20.03.2007 ținând seama de disp. art. 1020 și art. 1021 C.CIV. 1865.
Reclamantul nu are nici un fel de cunoștință în privința unor acțiuni penale privitoare la excrocherii sau înșelăciuni, ce ar fi fost săvârșite de fosta sa soție reclamate de pârâtul S. la DNA și nici despre procese pierdute de acesta la Curtea de Apel Pitești.
Pârâtul S. face referire la faptul că cesiunea care a încheiat-o în favoarea reclamantului și a fostei sale soții, nu ar avea nici o valoare juridică în absența titlului de proprietate.
Așadar, pârâtul recunoaște conduita sa abuzivă chiar în întâmpinare, apreciind asupra cauzei ilicite a cesiunii aut. la nr. 2515/14.11.2011.
Tot în întâmpinare, pârâtul denaturează obiectul contractului de cesiune, încercând să susțină că terenul ce le-a fost lor cesionat nu aparținea tatălui pârâtului, ci altei persoane, care avea același nume cu tatăl pârâtului.
Această afirmație demonstrează reaua-credință a pârâtului S. în exercitarea dreptului la apărare, din contractele de cesiune nr. 2515/14.11.2011 și nr. 933/20.03.2007, rezultă că proprietatea care a fost avută în vedere este fosta moșie N. și terenurile arabile aferente acestei moșii.
Nu încape nici un dubiu cu cele două contracte de cesiune privesc aceeași suprafață de teren ce trebuia să i se reconstituie pârâtului S., fapt ce s-a petrecut în anul 2012, când s-a recunoscut dreptul la reconstituire al acestui pârât asupra suprafeței ce a fost preluată de la tatăl său, G. S., autor specificat în contractul de cesiune nr. 933/2007 încheiat cu reclamantul și fosta sa soție.
Pârâtul S. recunoaște intenția sa directă de a prejudicia pe reclamant și pe fosta sa soție.
Reclamantul a apreciat că prin poziția exprimată în întâmpinare, pârâtul S. afirmă și confirmă în același timp cauza ilicită și imorală a cesiunii pe care a încheiat-o cu ceilalți doi pârâți, înțelegând să invoce afirmațiile pârâtului S., ca un mijloc de probă în susținerea cauzei de nulitate absolută parțială a contractului de cesiune nr. 2515/14.11.2011.
Prin încheierea de ședință din data de 01.10.2014, instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a preciza adresa actuală a pârâtului S. G. Ș. Michel, deoarece citația a fost restituită la dosar cu mențiunea "destinatar lipsă de la domiciliu".
La data de 14.11.2014 reclamantul a formulat o precizare la acțiune, prin care a solicitat să se observe că în cazul de față, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâților, iar pârâtul S. G. Ș. Michel a depus la dosar întâmpinare.
Prin urmare, dacă reclamantul nu ar fi indicat o adresă corectă, la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare, iar întâmpinarea pârâtului S. G. Ș. Michel a fost comunicată reclamantului la 28.04.2014, iar întâmpinarea pârâtului se observă adresa de domiciliu a pârâtului respectiv Franța, Paris, 06 Avenue de Corbera,_.
În raport de această situație, în care deja pârâtul a comunicat instanței de judecată faptul că are cunoștință de proces, reclamantul consideră că singura persoană care re obligația de a preciza orice schimbare de domiciliu este pârâtul S. G. Ș. Michel, iar nu reclamantul, raportat la disp. art. 72 N.C.P.CIV.
Așadar, în acest moment procedural pârâtul S. G. Ș. Michel este singurul obligat să precizeze unde domiciliază, cu riscul de a suporta toate consecințele legale ale necomunicării adresei de domiciliu.
Reclamantul a depus 10 înscrisuri asumate de pârâtul S. G. Ș. Michel, care conțin adresele precizate de acesta și care precizează că acesta a domiciliat la aceeași adresă din Franța pe care reclamantul a indicat-o în cererea de chemare în judecată și care a fost menționată de pârât în colțul stânga sus al primei pagini a întâmpinării pe care a depus-o la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține că prin contractul de cesiune autentificat la nr. 2515/14 noiembrie 2011 de BNP M. D., pârâtul S. G. S. Michel a cesionat pârâților Z. M. R. și S. M., în mod irevocabil, toate drepturile ce i se cuvin asupra imobilului situat în ., compus din teren în suprafață totală de 71,4331 ha . Aceste drepturi au fost stabilite prin decizia civilă definitivă și irevocabilă nr. 2126/10.11.2011, pronunțată de Tribunalul D.. Drepturile la despăgubiri vor fi distribuite cesionarilor, după cum urmează: Z. M. R. – 50% din valoarea totală a drepturilor ; S. M. – 50 % din valoarea totală a drepturilor.
Cedentul S. G. S. Michel a declarat că este unicul titular al drepturilor descrise mai sus, drepturi pe care le-a dobândit în baza sentinței civile nr. 5627/24.03.2011 pronunțată în dosarul nr._/215/2010 de Judecătoria C., modificată prin decizia civilă nr. 2126/10.11.2011 pronunțată de Tribunalul D..
În speță, reclamantul solicită a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de cesiune nr. 2515/14.11.2011, întrucât acesta se fondează pe o cauză ilicită și imorală, întemeiată pe conduita frauduloasă a pârâtului S. Ș. Michel ( care nu a comunicat celor doi pârâți despre existența contractului de cesiune nr. 933/20.03.2007 ) și pe conduita ignorantă, neglijentă, neatentă a pârâților B. Z. M. R. și S. M., care nu s-au informat exact cu privire la soarta juridică a bunurilor .
Instanța reține că, pentru a opera însă cauza de nulitate invocată, este necesar ca aceasta să fi existat la momentul încheierii actelor juridice, iar cauza să fi fost cunoscută de dobânditorii dreptului transmis prin acele acte, întrucât numai în condițiile în care aceștia ar fi fost de rea credință, efectele nulității s-ar fi răsfrânt asupra lor. În caz contrar, dobânditorii cu titlu oneros se bucură de efectele principiului ocrotirii bunei credințe, ca excepție de la regula ce guvernează sancțiunea juridică a nulității.
Buna credință se prezumă, revenind reclamantului din speță îndatorirea de a dovedi contrariul.
Pentru suprafața ocupată de terenurile cesionate nu s-a realizat înscrierea dreptului dobândit prin reconstituire, în cartea funciară, astfel încât să se poată cunoaște, cu minime diligențe din partea cesionarilor, că terenurile ar fi proprietatea altei persoane decât cedentul.
Obținerea titlului ( Hotărârea nr.82/27.01.2012 a Comisiei Județene D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, anexa nr. 23 la Hotărârea CJD nr. 82 /2012, Procesul verbal nr. 914/13.02.2012 privind stabilirea categoriei de folosință a terenului întocmit de Comisia Locală de fond funciar a Comunei Pielești, de Sentința civilă nr. 5627/24.03.2011 a Judecătoriei C., și Decizia Civilă nr. 2126/10.11.2011 a Tribunalului D. ), ca act final în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, în temeiul legilor fondului funciar, s-a realizat în anul 2012, după încheierea contractului de cesiune, ceea ce nu reprezintă o cauză de nevalabilitate sancționată cu nulitatea actului juridic. Instanța reține că acest contract de cesiune nr. 2515/14.noiembrie.2011 s-a încheiat ulterior deciziei civile irevocabile nr. 2126/10.11.2011 a Tribunalului D., care a stat la baza emiterii Hotărârii nr.82/27.01.2012 a Comisiei Județene D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Din aceste considerente, instanța reține că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că pârâții B. Z. M. R. și S. M. au fost de rea credință la momentul încheierii contractului de cesiune autentificat la nr. 2515/14.noiembrie.2011 și în consecință, va respinge acțiunea așa cum a fost formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. Ș. I. prin mandatar M. E., cu domiciliul procesual ales la adresa de corespondență din București, sector 1, CP. 290, Of.P. 22, în contradictoriu cu pârâții S. G. Ș. MICHEL, cu domiciliul în Franța, Avenue de Corbera, .,_ Paris, B. Z. M. R., cu domiciliul în C., ., .. 1, . și S. M., cu domiciliul în ., ., jud. D..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Anișoara G. G. V.
Red. A.G.
Tehnored. V.G.
6 ex./23.02.2015
← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1768/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2585/2015. Judecătoria... → |
---|