Anulare act. Sentința nr. 5842/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5842/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 11407/215/2014
Dosar nr._
- anulare act-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5842
Ședința publică de la data de 05 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cererii de repunere pe rol a cauzei civile privind pe reclamanții N. E. prin moștenitori (N. I. ) și N. C., și pe pârâta N. S. C., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și pentru când, pentru ca părțile să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 396 NCPC, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 05.05.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele
La data de 01.04.2014 reclamanții N. E. și N. C.. au chemat în judecată pe pârât N. S. C., solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a sentinței civile nr. 6378/26.04.2012 a Judecătoriei C., în ceea ce privește suprafața de teren de 800 mp ce face parte din suprafața de 1300 mp situată în comuna Teasc, . P 1042/2, județul D., din TDP nr. 309-_/20.06.1995, întrucât această suprafață de teren a fost vândută către P. I. și P. I. de peste 40 de ani; să se constate nulitatea absolută parțială a antecontractului de vânzare-cumpărare cu încheierea de autentificare nr. 3173/09.08.2011 încheiat de BNP CONSENS C., între N. E. în calitate de vânzătoare și N. (B.) S. C. în calitate de cumpărătoare, în ceea ce privește suprafața de teren de 800 mp din chitanță și 717 mp din măsurători, ce face parte din suprafața de 1300 mp situată în comuna Teasc, . P 1042/2 din TDP nr. 309-_/20.06.1995 ce face obiectul antecontractului mai sus menționat; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în fapt, reclamanta a deținut în proprietate terenurile situate în T 39 P 1042/2 în suprafață de 1300 mp și 1042/3 în suprafață de 1900 mp conform TDP din 20.06.1995.
De peste 40 de ani a înstrăinat către familia P. suprafața de 18 ari unde aceștia au construit o casă.
După anul 1990 familiei P. i s-a eliberat TDP pentru suprafața de 1000 mp, iar diferența de teren de 800 mp pe care o înstrăinase fiindu-i reconstituită în mod greșit tot reclamantei și cuprinsă în suprafața de 1300 mp situată în T 39 P 1042/2 din TDP nr. 309-_/20.06.1995 eliberat pe numele reclamantei.
Niciodată reclamanții nu au realizat că terenul de 800 mp care îi aparține familiei P. folosit și împrejmuit de aceștia, ar fi inclus în TDP eliberat pe numele N. E. și cuprins în acest titlu, întrucât au avut în trecut 5000 mp în punctul Harta, care de fapt nu s-a reconstituit în întregime.
Astfel că la 15.08.1994 reclamantul a înstrăinat prin chitanță de mână către B. A. 32 de ari în punctul Harta pentru suma de 1 milion lei vechi, teren vândut fără a fi măsurat, vândut și cu acordul mamei sale N. E., aceștia știind că în punctul Harta au 5000 mp.
Ulterior, în anul 1995 a fost emis titlu de proprietate pe numele mamei N. E..
Reclamanta N. E. invederează că are o vârstă foarte înaintată de 85 ani, motiv pentru care în anul 2011 B. S. C. în prezent N. i-a cerut să semneze actele de vânzare-cumpărare pentru terenul cumpărat de tatăl ei B. A. de la fiul reclamantei N. C-tin. fără ca aceștia să fie de față.
Reclamanții au menționat că la acea dată B. A. divorțase de mama pârâtei și trebuia să fie și acesta prezent întrucât acesta cumpărase de la fiul acesteia, însă a fost luată foarte repede, mai ales că pârâta a venit însoțită de foarte multe persoane, reclamanta fiind în etate de 85 ani și foarte bolnavă, aspect pe care pârâta îl cunoștea, fiind din același .>
De asemenea, a aflat ulterior că a fost pusă să semneze și o procură pentru N. C. care în anul 2011 nu era căsătorit cu pârâta, ci concubini, urmărind un scop fraudulos și o cauză ilicită în semnarea acelor acte fără ca vreunul dintre fii să fie de față.
Reclamanții nu au intenționat niciodată să vândă pentru a doua oară terenul familiei P., pe care aceasta îl are îngrădit și îl folosește de 40 ani, ci a fost determinată prin diverse mașinațiuni și profitându-se de vârsta sa înaintată și mai ales că nu a fost de față și fiul său care îi vânduse tatălui pârâtei pentru a măsura terenul efectiv și a intra în posesia lui.
Reclamanții au mai invederat instanței că pârâta nu a intrat niciodată în posesia acestui teren de 800 mp care este în curtea familiei P. și care îi aparține de fapt și de drept.
De altfel în anul 1996 au reînnoit vânzarea din 1974 către familia P. printr-o altă chitanță de mână.
Vecinătățile acestui teren conform procesului-verbal sunt la nord G. I. și la vest Bufteanu F..
Așa cum au arătat, familiei P. i-a fost emis TDP nr. 903-1963/03.06.2002 eliberat de Comisia Județeană D., pe suprafața de 1000 mp, iar suprafața de 800 mp din chitanța nr. 717 mp din măsurători, care face parte din suprafața de 1300 mp a fost trecută în TDP nr. 309-_/20.06.1995 pe numele lui N. E., teren situat în T 39 P 1042/2 care de fapt în mod eronat a fost înscrisă în titlul emis lui N. E., aceasta având posesia încă din 1971.
Terenul de 1300 mp situat în T 39 P 1042/2 din care face parte și curtea familiei P. în suprafață d 800 mp, are următoarele vecinătăți: N-G. I., E-N. E., S-A. C-tin. și V-P. I..
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare cu încheierea de autentificare nr. 3173/09.08.2011 încheiată de Biroul Notarial CONSENS C., reclamanta N. E. a înstrăinat fără a se măsura terenul și fără ca fiul acesteia N. C-tin. care vânduse lui B. A. inițial terenul să fie de față, întreaga suprafață de 1300 mp înscrisă în T 39 P 1042/2, fiind inclusă în această suprafață de 800 mp care este situată în curtea casei familiei P. din anul 1971, curte împrejmuită cu gard și în plus chiar delimitată de copaci plantați pe limita de proprietate de aproximativ 40 de ani, lucru pe care nu l-a intenționat niciodată nici unul dintre reclamanți.
Reclamanții consideră că la încheierea acestui antecontract au fost încălcate dispozițiile art. 948 și 966 V.C.CIV., întrucât a fost înstrăinat un teren care nu mai era proprietatea lor.
Din faptul că era de notorietate că reclamanții erau proprietarii terenului, având în acest sens atât chitanța de mână dar și posesia pe care o exercita de 40 de ani pe acest teren ale cărui limite nu s-au modificat niciodată în acest răstimp.
Ori cauza unei convenții reprezintă finalitatea urmărită de părți la perfectarea acesteia.
În antecontractul de față, pârâta a urmărit, printre altele, tranzacționarea suprafeței de 800 mp care nu mai era în proprietatea reclamantei N. E. și nici în posesia sa, fiind vorba de o cauză ilicită și imorală, fiind astfel încălcate condițiile impuse de lege la încheierea în mod valabil a unui contract.
Prin perfectarea antecontractului mai sus menționat, se poate vorbi chiar și de frauda la lege în condițiile art. 969 și 973 – 975 V.C.CIV., având în vedere că terenul fusese vândut anterior și pârâta fiind vecina lor știa și concubinul acesteia devenit soț ulterior care a dorit și acesta procură specială de la reclamantă să îi vândă pârâtei.
Probe: înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză și cercetare la fața locului.
Reclamanții au solicitat ca martori pe N. C-tin. zis B., N. N. zis N., B. M., F. M., C. V., Cacaliceanu F. și B. A., iar pentru expertiză, obiectivele sunt următoarele: identificarea terenului din T 39 P 1042/2 și indicarea suprafeței aflată în posesia familiei P. și a terenului aflat în posesia pârâtei, cu datarea împrejmuirii acesteia prin gard și semne de hotar, fântână etc.
În drept, au invocat dispozițiile art. 948 și 966 V.C.CIV., art. 969 și 973 – 975 V.C.CIV., art. 1171 – 1173 V.C.CIV., Legea 36/1995.
La dosar au depus în copie următoarele acte: TDP nr. 309-_/20.06.1995, TDP nr. 903-1963/03.06.2002, procură nr. 3172/09.08.2011, sent.civ.nr. 6378/26.04.2012 a Judecătoriei C., chitanța din 1996 încheiată cu P. I. și P. I., chitanța din 1994 încheiată cu B. A., procură nr. 580/09.9.2013 BNP T. Vladoianu, antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 3173/09.08.2011.
Reclamanții au evaluat conform certificatului fiscal 5 lei mp, adică 4000 lei și au timbrat corespunzător.
La data de 06.05.2014, reclamantul N. C-tin. a formulat o cerere prin care a invederat următoarele: în ceea ce privește obligația de a indica obiectul cererii și modul de calcul, a menționat că în raport de valoarea de impunere din certificatul de atestare fiscală atât cel depus la dosar cât și cel pe care îl atașează la prezenta acțiune, suprafața de 1300 mp teren are valoarea de impozitare 4 lei.
Având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă nulitatea absolută parțială în ceea ce privește suprafața de teren de 800 mp valoarea obiectului cererii este de 3200 lei.
În raport de valoarea obiectului de 3200 lei și art. 3 alin. 2 lit. a OUG 80/2013, taxa de timbru datorată este de 229 lei.
De asemenea, a invederat că reclamanta N. E. a decedat, solicitând să se procedeze în consecință în raport de art. 184 alin. 4 pct. 1 OUG 80/2013.
Totodată, reclamantul a invederat că moștenitori sunt acesta și procuratorul N. I..
La data de 14.06.2014 reclamantul a formulat o cerere, completând acțiunea cu următoarele: înscrisuri doveditoare respectiv dovada calității de reprezentant cu CI conform cu originalul în copie și original precum și dovada calității titularului înscris în CF, o va depune după ce i se va elibera, va depune și extrasul de Carte Funciară, după ce îi va fi eliberat de OCPI D..
Alăturat a depus taxa de timbru în valoare de 229 lei achitată cu chitanța din 19.06.2014.
Instanța a procedat la realizarea procedurii de citare a reclamantei N. E., decedată în timpul procesului, pe numele moștenirii acesteia.
La data de 04.08.2014 pârâta N. (B.) S. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, invocând excepția abuzului de drept procesual și excepția autorității de lucru judecat.
Pârâta a arătat cu privire la excepția invocată aceea a abuzului de drept procesual că reclamanții prin introducerea acestei cereri vădit netemeinice și exercitarea dreptului procesual cu rea-credință, au încercat să o șicaneze și să o constrângă la anumite concesii și la abandonarea dreptului său în dos.nr._/215/212* cu obiect grănițuire și revendicare în care numiții P. I. și P. I. sunt pârâți, în feul acesta încărcând instanțele de judecată cu acțiuni nefondate și lipsite de temei legal.
Cu privire la cea de-a doua excepție invocată, aceea a autorității de lucru judecat, a invederat următoarele:
În ceea ce privește primul capăt de cerere a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil având în vedere că se cere nulitatea absolută a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. În acest sens, se impune cu putere de lucru judecat sentința civilă nr. 8321/27.05.2013, definitivă și irevocabilă a Judecătoriei C. în dos.nr._/215/2012 având ca obiect nulitatea absolut parțială a s.c.nr. 6378/26.4.2012 a Judecătoriei C. în dos.nr._ prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților P. I. și P. I..
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, a considerat incidentă autoritatea de lucru judecat deoarece la 06.03.2014 s-a pronunțat s.c.nr. 3195 de Judecătoria C. în dos.nr._/215/2013 având ca obiect nulitatea absolută parțială a aceluiași contract notarial de vânzare-cumpărare nr. 3173/09.08.2011, cu privire la același imobil, motivul fiind același – vânzarea lucrului altuia – prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților P. I. și P. I. în contradictoriu cu N. E. și N. (B.) S. C..A invederat instanței că cele două acțiuni sunt aproape identice.În acest dosar, instanța a analizat motivele de nulitate, aceleași ca și cele din dosarul de față și, în mod corect le-a respins, respingând și probatoriul solicitat de reclamanți, întrucât dreptul de proprietate nu se poate dovedi cu martori, ci doar cu înscris autentic.În acest dosar, reclamanții își întemeiază acțiunea pe chitanța de mână din 29.05.1996 în baza căreia consideră în mod eronat că sunt proprietarii respectivului teren.A precizat că pentru a dobândi dreptul de proprietate familia P. trebuia să încheie un act în formă autentică cu N. E., chitanța de mână încheiată nu reprezintă decât o promisiune de vânzare-cumpărare și nicidecum transmiterea dreptului de proprietate așa cum susțin reclamanții.
Consideră că este incidentă și autoritatea de lucru judecat a s.c.nr. 6378/26.04.2012, definitivă și irevocabilă a Judecătoriei C., deoarece în dos.nr._ instanța a verificat și a constatat legalitatea și valabilitatea antecontractului notarial de vânzare-cumpărare aut. la nr. 3173/09.08.2011 încheiat între promitenta – vânzătoare și promitenta – cumpărătoare, instanța motivând că reclamanta N. (B.) S. C. a făcut dovada unei antecontract valabil și că părțile și-au executat clauzele de plată a prețului și de predare – preluare a bunului, admițând astfel acțiunea.
Cu privire la puterea lucrului judecat a invederat că în dos.nr._/215/2012 având ca obiect uzucapiune, prin s.c.nr. 8404/29.05.2013 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă, instanța s-a pronunțat asupra perioadei de când poseda familia P. suprafața de 800 mp (717 mp din expertiză) din T 39 P 1042/2 de 1300 mp, motivând că nu este îndeplinită condiția privind perioada de 30 ani impusă de instituția uzucapiunii, drept pentru care afirmația reclamanților că familia P. ar stăpâni terenul de 40 ani este falsă și netemeinică, fiind soluționat în mod definitiv și irevocabil acest aspect.
Tot în acest dosar de uzucapiune, instanța a reținut că reclamanții nu au putut face dovada faptului că în realitate prin chitanța din 29.05.1996 ar fi dorit să întocmească un act recognitiv al unei alte chitanțe de vânzare-cumpărare din urmă cu 40 de ani, neexistând nici o dovadă nici în dosarul de față, drept pentru care sunt nefondate susținerilor reclamanților, că ar mai fi existat o chitanță anterioară celei din 1996.
Pârâta a mai invederat instanței că la 04.07.2014 s-a pronunțat s.c.nr. 9653 de Judecătoria C. în dos.nr._/215/212* prin care și această instanță a constatat că pârâta N. (B.) S. C. este proprietara întregii suprafețe de teren T 39 P 1042/2 de 1300 mp și i-a obligat pe pârâții P. I. și P. I. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 699,06 mp (conform expertizei din acest dosar) din T 39 P 1042/2 de 1300 mp, întrucât aceștia o ocupă abuziv, fără acte de proprietate.De asemenea, instanța a dispus și grănițuirea între proprietățile lor.
Pârâta a solicitat să fie înlăturate toate apărările reclamanților cu privire la frauda la lege invocată, deoarece conform TDP nr. 309/_/20.06.1996 N. E. era proprietara terenurilor T 39 P 1042/2 de 1300 mp și T 39 P 1042/3 de 1900 mp, ce au făcut obiectul antecontractului sinalagmatic de vânzare-cumpărare aut. la nr. 3173/09.08.2011 de BNP F. M.-M., aspect ce mai rezultă și din certificatul de nomenclatură stradală nr. 2430/18.08.2011, certificatul de atestare fiscală nr. 366/18.08.2011 (acte eliberate de Primăria comunei Teasc) și din certificatul de sarcini nr._/31.08.2011 neîncălcându-se nici o dispoziție legală la încheierea convenției de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se cere.
În ceea ce privește viciul sau inducerea în eroare a reclamantei N. E., această afirmație este total falsă deoarece pârâta nu avea cunoștință de chitanța de mână din 29.05.1996, N. E. chiar declarând în fața notarului că nu a mai vândut altor persoane cele două parcele din antecontract, iar fiul său N. I. a fost prezent când ea a semnat toate actele în fața notarului public F. M.-M. la data de 09.08.2011, dându-și acceptul după ce au citit.
Cu privire la probele solicitate de reclamanți, a solicitat respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece expertizele au fost solicitate în dosarele nr._/215/2012 și nr._/215/2012* și au răspuns la toate obiectivele, concluzionând că familia P. ocupă 717 mp (respectiv 699,06 mp) din cei 1300 mp în T 39 P 1042/2 fără acte de proprietate, teren ce revine pârâtei în calitate de proprietar.
În ceea ce privește proba cu martori, pârâta o consideră inadmisibilă pentru motivele invocate în acțiune, respectiv vânzarea bunului altuia și frauda la lege, aspecte care se pot dovedi doar cu înscrisuri nu și cu martori.
Probe: înscrisuri, sentințe judecătorești, expertize extrajudiciare, interogatoriu și proba testimonială cu martori.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 C.P.CIV.â
La termenul de judecată de la 11.11.2014, instanța a dispus citarea moștenitorilor reclamantei cu mențiunea de a preciza dacă își însușesc acțiunea autoarei N. E., iar la termenul de judecată de la 20.01.2015 instanța a constatat că N. I., fiul reclamantei N. E. decedată în timpul procesului, a înțeles să continue acțiunea promovată de către aceasta.
Cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 N.C.p.c. pentru nedepunerea de către reclamanți a extrasului CF sau a certificatului emis de OCPI D. care să ateste neînscrierea în cartea funciară a terenului ce face obiectul acțiunii.
La termenul de judecată de la 28.04.2015, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei, ca urmare a îndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor stabilite în sarcina reclamanților.
La același termen instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar și a respins celelalte probe solicitate.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea formulata de reclamanta N. E. (decedată la data de 10.04.2014), continuată prin moștenitori N. I. și N. C., dar formulată și în nume propriu de N. C., aceștia au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a sentinței civile nr. 6378/26.04.2012 a Judecătoriei C. prin care a fost constatata valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3173/09.08.2011 de BNP F. M. M. si constatat dreptul de proprietate al pârâtei din prezenta acțiune N. (fostă B.) S. C. asupra terenurilor în suprafață de 1300 m.p respectiv 1900 m.p situate in intravilanul . 39 parcelele 1042/2 si 1042/3.
Reclamanții au mai solicitat și nulitatea parțială a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3173/09.08.2011 de BNP F. M. M., pentru aceeași suprafață de 800 mp din acte și 717 mp din măsurători ce face parte din suprafața de 1300 mp situată în . . TDP nr. 309-_/20.06.1995.
În privința motivelor de nulitate invocate de reclamanți, reține instanța că acestea sunt comune pentru ambele capete de cerere și constau în susținerea că vânzătoarea a vândut bunul altuia, respectiv terenul de 800 mp aparținând familiei P., reclamanta N. E. fiind în eroare la data încheierii antecontractului cu privire la locul situării terenului menționat în titlul de proprietate. A apreciat reclamanta N. E. că nu a intenționat să înstrăineze de două ori terenul pe care anterior l-ar fi înstrăinat unor alte persoane, respectiv familiei P., iar pârâta ar fi urmărit un scop fraudulos și o cauză ilicită determinând-o să semneze o procură de înstrăinare pentru același teren. Au susținut reclamanții că la data încheierii antecontractului a cărui nulitate parțială o solicită și în temeiul căruia s-a pronunțat sentința civilă a cărei anulare în parte o solicită, vânzătoarea N. E. nu mai era proprietar întrucât deja înstrăinase aceeași suprafață de 800 mp familiei P.. Cauza ilicită și frauda invocate de reclamanți s-au întemeiat pe aprecierea acestora conform căreia pârâta N. S. ar fi urmărit să cumpere un teren care nu era proprietatea vânzătoarei N. E., deși cunoșteau faptul înstrăinării anterioare.
Pârâta a invocat prin întâmpinare mai multe excepții, apreciate de instanță ca parțial întemeiate, după cum urmează.
Asupra excepției inadmisibilității cererii având ca obiect nulitate absolută parțială a sentinței civile nr. 6378/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, instanța o apreciază ca întemeiată întrucât nulitatea unei hotărâri judecătorești nu poate fi invocată decât prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare ce pot fi promovate împotriva acesteia, iar nu pe calea unei acțiuni distincte având ca obiect constatarea nulității absolute a respectivei hotărâri judecătorești.
Sentința civilă nr. 6378/26.04.2012 este rezultatul soluționării unui litigiul în fond, este motivată conform dispozițiilor art. 261 C.proc.civ., în sensul că sunt expuse argumentele și raționamentele juridice, principiile și regulile de drept substanțial și procesual aplicate pretenției deduse judecății, corespunzător situației de fapt stabilite în baza probatoriului administrat, care au format convingerea instanței și au determinat pronunțarea soluției.
D. urmare, controlul judiciar al silogismului judiciar, sub aspectul normei de drept substanțial aplicată sau sub aspectul situației de fapt reținute sau a valorificării probatoriului administrat, nu se poate realiza decât în cadrul sistemului căilor de atac stabilit de legea procesual-civilă. Anularea acestei sentințe civile nu poate fi decât urmarea exercitării căii de atac a recursului, reclamanții fiind chiar părți în procesul în care a fost pronunțată sentința contestată.
În schimb, nulitatea este o sancțiune de drept civil, iar nu de drept procesual-civil și afectează actele juridice încheiate cu încălcarea normelor de drept material edictate pentru încheierea valabilă a actului juridic.
Nulitatea vizează actul juridic civil născut ca urmare a manifestării de voință făcute cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a naște, modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Or, sentința a cărei nulitate absolută parțială se solicită în prezenta cauză nu reprezintă un act juridic, nu este deci manifestarea de voință a unor părți prin care să ia naștere un raport juridic civil concret, ci este actul juridic procesual de dispoziție al instanței care soluționează litigiul dintre părți.
Cum nulitatea unei hotărâri judecătorești poate fi invocata doar prin intermediul cailor de atac ordinare sau extraordinare ce pot fi promovate împotriva acesteia, iar nu pe calea unei acțiuni distincte având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii, instanța apreciază că este inadmisibila solicitarea reclamanților de a se constata nulitatea absoluta a unei sentințe civile, motiv pentru care va a respinge capătul de cerere având ca obiect nulitate absolută parțială a sentinței civile nr. 6378/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca inadmisibil.
Asupra excepției autorității de lucru judecat a capătului de cerere având ca obiect nulitate absolută parțială a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3173/09.08.2011 de BNP "CONSENS", invocată de pârâtă, instanța o va respinge ca neîntemeiată.
Pârâta a susținut că în raport de cauza ce a format obiectul dosarului nr._/215/2013 al Judecătoriei C. există autoritate de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat poate fi invocata atunci când exista identitate de părți, obiect si cauza, invocându-se așadar exclusivitatea unei hotărâri judecătorești anterioare, în timp ce puterea de lucru judecat poate fi invocată pentru a împiedica contrazicerea între doua hotărâri judecătorești, invocându-se obligativitatea unei hotărâri judecătorești anterioare în sensul de a se împiedica infirmarea constatărilor făcute de o instanță printr-o hotărâre judecătoreasca posterioară, data în alt proces.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște, conform reglementării actuale, două manifestări procesuale – respectiv, aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți .
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune într-adevăr, tripla identitate de obiect, părți și cauză, nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între două hotărâri judecătorești.
Având în vedere aceste criterii pentru determinarea autorității de lucru judecat, instanța reține că în prezenta cauză nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel, în cauza ce a format obiectul dosarului nr._/215/2013 al Judecătoriei C., chiar dacă este același obiect, în sensul de pretenție dedusă judecății, nu există însă identitate de părți și cauză. Reclamanți în acel proces au fost P. I. și P. I., iar pârâți N. S. C. și N. E.. În prezenta cauză părțile au poziții procesuale diferite față de cea de pârâți pe care au avut-o în procesul anterior, iar cauza acțiunii, ca fundament juridic al raportului juridic dedus judecății, de asemenea diferă. Chiar dacă motivele invocate de reclamanții din dosarul nr._/215/2013 sunt similare celor invocate în prezenta acțiune, temeiul juridic al pretențiilor reclamanților P. I. și P. I. l-a reprezentat răspunderea contractuală rezultată din încheierea unei chitanțe de mână cu pârâta N. E., considerându-se proprietarii terenului ce a format obiectul antecontractului încheiat între pârâtele N. S. C. și N. E..
Ca atare, chiar dacă în prezentul dosar, reclamanta N. E. a solicitat anularea aceluiași antecontract de vânzare-cumpărare, neexistând identitate de părți și cauză, instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 3195/06.03.2014 pronunțată în dosarul nr._/215/2013 al Judecătoriei C., definitivă prin respingerea apelului.
În ce privește autoritatea de lucru judecat invocată de pârâți prin raportare la sentința civilă nr. 6378/26.04.2012 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat, prin lipsa triplei identități.
Astfel, chiar dacă părțile au fost aceleași (reclamanții N. I. și N. C. fiind moștenitorii autoarei N. E., parte în acel proces și opunându-li-se efectele hotărârii judecătorești în această calitate), instanța reține că obiectul celor două dosare nu este identic și, la fel, nici cauza nu este aceeași. În dosarul nr._ obiectul a fost pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, deci alt obiect decât anularea antecontractului de vânzare cumpărare, iar cauza a fost nerespectarea obligației contractuale de încheiere a actului translativ de proprietate în formă autentică, iar nu cauza ilicită, eroarea, lipsa calității de proprietar sau frauda la lege, cum se invocă în prezenta cauză.
Ca atare, instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 6378/26.04.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a recursului.
În privința statuărilor din acest proces, instanța amintește însă că acestea se impun ca efect pozitiv al unei hotărâri judecătorești, cu putere de lucru judecat, urmând a analiza acest aspect, pe fondul cauzei.
Pe fond, se reține că pentru terenul in suprafață de 800 mp ce face parte din suprafața totală de 1300 mp situat în comuna Teasc . . N. E. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform TDP nr. 309-_/1995( fila 16 dosar).
Reclamanții N. E. și N. C. au susținut că acest teren l-au înstrăinat numiților P. I. și P. I., astfel că nu mai putea face obiectul antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3173/09.08.2011 de BNP "CONSENS", încheiat ulterior de reclamanta N. E. cu pârâta N. (fostă B.) S. C..
Prin acest antecontract reclamanta N. E., în calitate de promitentă – vânzătoare, s-a angajat să vândă pârâtei B. (actualmente N.) S. C. suprafața de teren intravilan de 1300 m.p. situată în tarlaua 39 . ., precum și suprafața de teren intravilan de 1900 m.p. situată în tarlaua 39 . ., ambele suprafețe înscrise în titlul de proprietate nr. 309 –_/20.06.1995 (f. 124) eliberat pe numele reclamantei N. E..
La data de 29.05.1996 (fila 21 dosar), reclamanta N. E. a vândut numiților P. I. și P. I., prin act sub semnătura privată intitulat "proces-verbal", un teren in suprafața de 0,18 ha situat in punctul "harta", fără a se preciza in înscris daca terenul este intravilan sau extravilan, in ce . afla sau daca se regăsește in TDP emis pe numele pârâtei N. E.. Reclamanții susțin că suprafața de teren înstrăinată este amplasată în tarlaua 39, .>
Prin sentința civilă nr. 8404/2013(fila 73-75 dosar), pronunțata in dosarul_/215/2012, rămasă definitivă și irevocabila, având ca obiect constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate de către P. I. și P. I., în contradictoriu cu pârâta N. E. și intervenienta N. S. C., asupra terenului în suprafață de 1800 mp din care face parte și cel de 800 mp din prezentul litigiu, s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că deși reclamanții au susținut că prin acest înscris ar fi dorit, în realitate, să întocmească un act recognitiv, prin care părțile să recunoască că proprietatea asupra terenului vândut ar fi fost, în realitate, transmisă de pârâtă reclamanților încă din anii 1987 – 1988, pe baza unui alt act sub semnătură privată care între timp s-a pierdut, această aserțiune nu poate fi reținută, întrucât nu este susținută de niciun mijloc de probă.
S-a mai arătat că reclamanții P. I. și P. I. ocupă o suprafață de 717 mp din T 39 P 1042/2 pentru care nu au acte de proprietate, în timp ce intervenienta N. S. posedă efectiv în T 39 P 1042/2 doar 508 mp din cei 1300 mp ce i-au fost atribuiți prin sentința civilă nr. 6378/26.02.2012 a Judecătoriei C.. A concluzionat instanța că reclamanții stăpânesc în fapt, fără acte de proprietate, suprafața de 717 mp din T 39 P 1042/2 ce se cuvine intervenientei în calitate de proprietar, aceasta dobândind terenul de la autoarea N. E. care la rându-i îl deținea în baza titlului de proprietate nr. 309-_/20.06.1995 și că pentru reclamanți nu sunt îndeplinite condițiile de uzucapare prevăzute a de art 1890 C civil.
Reclamanții au susținut în prezenta cauză că la încheierea antecontractului a cărui nulitate o solicită s-au încălcat dispozițiile art. 948 și 966 C civil, deoarece a fost înstrăinat un teren care nu mai era proprietatea vânzătoarei N. E., fiind incidentă, în speță, cauza ilicită și imorală, întrucât cumpărătoarea N. (fostă B.) S. C. cunoștea aspectul că numiții P. I. și P. I. sunt proprietarii terenului de 40 de ani.
Or, prin sentința civilă nr. 8404/2013 s-a stabilit cu putere de lucru judecat că numiții P. I. și P. I. nu sunt proprietari ai terenului în suprafața de 717 mp din T 39 P 1042/2 comuna Teasc . act juridic translativ de proprietate, nici prin efectul posesiei de lungă durată reglementată de art. 1890 C civil din 1864.
În raport de această sentință civilă operează prezumția de lucru judecat care vizează și considerentele sentinței civile anterior menționate ce reflectă soluția pronunțată în cadrul acestui dosar cu privire la acțiunea în uzucapiune cu care a fost învestită.
Astfel, pârâtă N. S. beneficiază de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat care operează în favoarea sa în ceea ce privește sentința civilă nr. 8404 din data de 29.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2012.
Prin urmare, orice considerent invocat de către reclamanți cu privire la o altă situație de fapt a terenului în litigiu, respectiv a încercării acestora de a demonstra că acesta nu a aparținut, în proprietate, vânzătoarei N. E., la momentul încheierii antecontractului în litigiu în cauza de față, este neîntemeiat, întrucât sentința civilă anterior menționată beneficiază de putere de lucru judecat, atât cu privire la dispozitivul acesteia, cât și la considerentele care susțin soluția pronunțată de către instanță.
Astfel, statuările Judecătoriei C. în cadrul dosarului nr._/215/2012, în legătură cu aspectele reținute în cadrul dispozitivului și considerentelor acestei sentințe civile irevocabile, nu mai pot să fie supuse unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât ele sunt rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței.
Acest aspect presupune că o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar, pe de altă parte, ca, ceea ce a stabilit o primă instanță, să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare.
Este vorba de prezumția lucrului judecat incidentă în cauză (art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ.), și care presupune că, o chestiune soluționată printr-o hotărâre definitivă, trebuie soluționată la fel în procesele ulterioare, iar acțiunea a doua se va judeca în fond, respectându-se constatările făcute în primul proces.
Prin intermediul prezentei acțiuni reclamanții nu au încercat decât eludarea efectelor juridice ale unei hotărâri judecătorești irevocabile, aspect inadmisibil.
Cu privire deci la motivul de nulitate întemeiat pe lipsa calității de proprietar a vânzătoarei, invocat de reclamanți ca motiv de nulitate absolută întrucât au pretins că pârâta a cunoscut acest aspect și a urmărit să dobândească în patrimoniul său un imobil ce nu putea face obiectul vânzării, instanța are în vedere atât prezumția rezultată din considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 8404/29.05.2013, cât și împrejurarea că înscrisul invocat de către reclamanți, respectiv proces-verbal din data de 29.05._, nu are efect translativ al dreptului de proprietate, nefiind încheiat în formă autentică, astfel că vânzarea urmărită de către părți este nulă absolut în lipsa îndeplinirii condiției de formă cerută pentru însăși valabilitatea vânzării. La aceste argumente se adaugă și raționamentul că reclamanta N. E. avea posibilitatea de a solicita anularea parțială a titlului de proprietate nr. 309-_/1995, dacă aprecia că din eroare a fost emis titlul de proprietate în favoarea sa pentru o suprafață de teren cu privire la care considera că nu este îndreptățită să i se reconstituie dreptul de proprietate.
Cu privire la motivul constând în eroarea asupra obiectului vânzării în care s-ar fi aflat reclamanta vânzătoare N. E. în momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3173/09.08.2011 de BNP "CONSENS", instanța reține în primul rând că valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare a fost constată cu putere de lucru judecat ce rezultă din sentința civilă nr. 6378/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Prin această sentința civilă nr. 6378/26.04.2012, s-a constatat valabilitatea acestui antecontract și s-a constatat dreptul de proprietate al pârâtei B. (actualmente N.) S. C. asupra suprafețelor de teren situate în tarlaua 39 parcelele 1042/2, respectiv 1042/3 ale . care au făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare și s-a pronunțat o hotărâre care ține loc de act autentic.
Mai reține instanța că în cursul acestui proces a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de N. S. și recunoaște vânzarea celor două terenuri către aceasta. Ca atare, reclamata N. E. și moștenitorii săi N. I. și N. C. nu mai pot invoca faptul că vânzătoarea nu a consimțit la încheierea antecontractului, ori că acesta ar fi fost încheiat printr-un mandatar care împreună cu pârâta N. S. să fi urmărit fraudarea intereselor sale. De asemenea, procura în temeiul căreia s-a încheiat antecontractul a cărui nulitate se invocă este o procură specială dată în fața notarului public, cu arătarea limitelor mandatului, respectiv pentru vânzarea terenului situat în T 39 P 1042/2 din Teasc, fiind semnată de către reclamantă și neanulată ori revocată. Cu această ocazie, reclamanta N. E. și-a manifestat neechivoc voința de a vinde această suprafață de teren.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de reclamanți, respectiv cauza ilicită, instanța reține că, potrivit art. 968 C.civ., cauza reprezintă scopul, obiectivul urmărit de părți la încheierea actului juridic, iar aceasta este ilicită atunci când este prohibită de legi sau când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice, atragând nulitatea absolută a înscrisului astfel întocmit.
Antecontractul de vânzare cumpărare fiind un contract numit nu poate avea un scop imediat ilicit ( prefigurarea mentală, de către părți a prestației obținute -causa proxima fiind clară și legală ), doar scopul mediat putând fi ilicit. În ceea ce privește scopul mediat (causa remota), acesta constă in motivul determinant al încheierii actului juridic și are în vedere fie însușirile unei prestații, fie calitățile unei persoane.
Potrivit art. 967 alin. 1 și 2 C.civ., cauza valabilă este prezumată până la dovada contrarie, iar partea care invocă, reclamanții in prezenta cauză, trebuie să facă dovada nevalabilității acesteia.
Întrucât potrivit art 967 C civil, cauza este prezumată de lege ca valabilă, cel care invocă nevalabilitatea cauzei actului juridic trebuie să facă dovada faptului pretins și să răstoarne astfel prezumția.
Din analiza probelor administrate, instanța reține că in cauză nu s-a făcut dovada de către reclamanți a unui scop ilicit și imoral urmărit de pârâtă la încheierea antecontractului. Mai mult, așa cum s-a arătat anterior, s-a dovedit că la data încheierii acestuia, reclamanta N. E. avea in proprietate terenul ce a făcut obiectul antecontractului a cărui nulitate absolută parțială se solicită, astfel că scopul pârâtei de a dobândi proprietatea asupra terenului cu privire la care existau acte juridice de proprietate valabil emise pe numele vânzătoarei promitente, nu poate fi decât un scop licit și moral.
În ceea ce privește frauda la lege invocata de reclamanți, ca formă a cauzei ilicite, instanța amintește că există fraudă la lege, când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictatek, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte abaterea unor dispoziții legale de la sensul și spiritul lor.
Reclamanții nu au arătat ce norme legale au fost folosite in alt scop cu ocazia încheierii antecontractului criticat, simpla invocare a unor temeiuri de drept substanțial din codul civil, în cadrul acțiunii formulate, pentru acest capăt de cerere, nefiind în măsură să acopere acest aspect.
În consecință, având in vedere toate aceste considerente, instanța va respinge cererea având ca obiect nulitate absolută parțială a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3173/09.08.2011 de BNP "CONSENS", ca neîntemeiată.
În temeiul disp. art. 453 alin. 1 N.c.p.c., față de soluția ce se va pronunța asupra fonduluil cauzei, instanța va obliga reclamanții la plata către pârâta N. S. C. a sumei de 1129 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat în cuantum de 800 lei (fila 280), taxa de timbru achitată pentru repunerea cauzei pe rol ca urmare a suspendării judecății din culpa reclamanților (fila 281), precum și cheltuielile efectuate la OCPI D. pentru obținerea certificatului privitor la înscrierea în cartea funciară, depunerea certificatului la dosar fiind în sarcina reclamanților și cea care a determinat suspendarea judecății întemieată pe dispozițiile art. 242 N.C.p.c. (fila 248) .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N. LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii având ca obiect nulitate absolută parțială a sentinței civile nr. 6378/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, invocată de pârâtă.
Respinge capătul de cerere având ca obiect nulitate absolută parțială a sentinței civile nr. 6378/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca inadmisibil.
Respinge excepția autorității de lucru judecat a capătului de cerere având ca obiect nulitate absolută parțială a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3173/09.08.2011 de BNP "CONSENS", invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect nulitate absolută parțială a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3173/09.08.2011 de BNP "CONSENS" formulată de reclamanții N. E. prin moștenitori N. I. cu domiciliul în C., .. A10, ., județul dol și N. C. cu domiciliul în C., .. A12, ., județul D. în contradictoriu cu pârâta N. S. C. cu domiciliul în comuna Teasc, ., județul D., ca neîntemeiată.
Obligă reclamanții să achite pârâtei suma de 1129 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi 05 mai 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
01.07.2015, 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6274/2015. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6701/2015. Judecătoria... → |
|---|
