Contestaţie la executare. Sentința nr. 504/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 504/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 22722/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 504
Ședința publică de la 20.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. M. B.
GREFIER: A. S.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2015 în cauza civilă privind pe contestatoarea S.C. P. I. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., Direcția G. R. a Finanțelor Publice C., Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J. și Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect contestație la executare, dezbateri consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.06.2014 sub nr._ contestatoarea S.C. P. I. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., Direcția G. R. a Finanțelor Publice C. și Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J., a formulat contestație la executare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor și formelor de executare dispuse: decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014, procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014, precum și suspendarea executării celor două decizii având în vedere că instituirea unor măsuri asiguratorii cu privire la anumite bunuri mobile și imobile care sunt direct folosite în activitatea ce constituie singura sursă de venit, respectiv asupra unor conturi de disponibilități și conturi curente, le blochează activitatea, fiind nevoiți să închidă activitatea firmei.
În motivarea contestației, s-a arătat că, în fapt, la data de 27.05.2014 prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014 și procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014, Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J. a dispus instituirea unor măsuri asiguratorii cu privire la contestatoare, pentru suma de 1.200.000 lei și cu privire la anumite bunuri mobile și imobile care sunt direct folosite în activitatea ce constituie singura sursă de venit a contestatoarei, respectiv asupra unor conturi de disponibilități și conturi curente.
Contestatoarea a mai arătat că Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014 și procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014 sunt lovite de nulitate absolută, deoarece nu respectă dispozițiile legale la care fac trimitere, respectiv la data la care a fost emisă această decizie ca și act de executare silită nu există un titlu de creanță împotriva S.C. P. I. S.R.L. iar acesteia nu i-a fost permis să își exprime punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.
În cuprinsul deciziei s-a menționat în mod expres faptul că temeiul acesteia îl reprezintă dispozițiile art. 9 alin. 2 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, când urmează să se ia măsuri de executare silită și nu este obligatorie audierea contribuabilului.
În contextul acestei precizări rezultă că organul fiscal a apreciat să se găsesc în situația de excepție care nu implică în mod necesar audierea contribuabilului.
Însă, până a ajunge la art. 9 alin. 2 organul de executare trebuia să aibă în vedere dispozițiile imperative prevăzute de art. 9 alin. 1 din Codul de procedură fiscală care prevăd că "înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei", cu excepția situațiilor de la aliniatul 2.
În ceea ce privește cazul de la art. 9 alin. 2 lit. d) mai sus menționat, privind neobligativitatea ascultării contribuabilului, atunci când urmează să se ia măsuri de executare silită, acesta trebuie coroborat cu dispozițiile art. 145 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, conform căruia "executarea silită începe prin comunicarea somației".
Or, la data instituirii măsurilor asiguratorii nu a fost declanșată executarea silită ci, dimpotrivă, din decizia de instituire a măsurilor asiguratorii reiese indubitabil faptul că la data de 27.05.2014 nu era întocmit nici un titlu de creanță.
Contestatoarea a mai arătat că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este lovită de nulitate deoarece trebuia să respecte prevederile general aplicabile ale codului de procedură fiscală, privind dreptul contribuabilului de a fi ascultat anterior emiterii actului contestat iar potrivit art. 129 alin. 5 din Codul de procedură fiscală "decizia de instituire a măsurilor asiguratorii trebuie motivată (…)"
Aceste dispoziții legale sunt în deplin acord cu prevederile art. 31 alin. 1 și 2 din Constituția României potrivit cărora dreptul la informație trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual.
Astfel, motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de valabilitate a acestora, emitentul unui astfel de act revenindu-i obligația de a indica în mod neechivoc elementele de fapt și de drept care au stat la baza soluției adoptate, atât pentru a putea fi cunoscute de destinatar și în funcție de care să își poată formula eventualele apărări, dar și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv al legalității actului. D. obligația motivării tuturor actelor administrative poate funcționa ca o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești.
Cerința motivării corespunzătoare a actelor administrative, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care au fost adoptate, se regăsește și în Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Miniștri (art. 17 pct. 2), respectiv în Rezoluția (77)31 a Comitetului de Miniștri (principiul IV), fiind preluată și menționată în mod expres în Codul European al Bunei Conduite Administrative "fiecare decizie adoptată de Instituție, care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va menționa temeiurile pe care se bazează, indicând în mod clar faptele relevante și baza legală a deciziei".
În speță, organul fiscal a apreciat că există pericolul ca S.C. P. I. S.R.L. să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.
Contestatoarea a mai arătat că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este lovită de nulitate deoarece trebuia să respecte prevederile general aplicabile ale codului de procedură fiscală, privind motivarea deciziei impuse de dispozițiile art. 129 alin. 5 din Codul de procedură fiscală "decizia de instituire a măsurilor asiguratorii trebuie motivată (…)"
În drept, potrivit art. 129 alin. 2 Cod procedură fiscală se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
De asemenea, potrivit alin. 5 al aceluiași articol, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
Cum decizia nu cuprinde aceste dispoziții imperative este lovită de nulitate absolută.
Conform art. 11 împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Apoi, conform art. 9 din O.G. 92/2003 înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.
A.. 2 prevede excepțiile, respectiv organul fiscal nu este obligată să aplice prevederile alin. 1 când întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situației fiscale reale privind executarea obligațiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege; când situația de fapt prezentată urmează să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanțelor fiscale, când se acceptă informațiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-o declarație sau într-o cerere, respectiv când urmează să se ia măsuri de executare silită.
Față de dispozițiile legale enunțate, contestatoarea solicită instanței să rețină că luarea măsurilor asiguratorii prin decizia atacată nu s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, din două motive.
În primul rând, măsurile au fost luate fără ascultarea contribuabilului, respectiv a S.C. P. I. S.R.L., în condițiile în care în cauză nu este incidentă nciuna dintre situațiile de excepție enumerate de alin. 2 al art. 9 din Codul de procedură fiscală.
În al doilea rând, organul fiscal nu a motivat în nici un mod luarea măsurilor, neinvocând și nedovedind nicio situație concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiția prevăzută de textul legal, respectiv aceea a existenței pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecința periclitării sau îngreunării colectării.
Simpla completare a unui formular tipizat de către intimată, fără ca decizia să cuprindă elemente justificative concrete, aplicabile situației contribuabilului față de care se ia măsura, nu este de natură a suplini motivarea luării unor măsuri restrictive asupra patrimoniului contribuabilului și pune instanța în imposibilitatea de a exercita controlul de temeinicie a măsurii luate.
Mai mult, în acest mod se aduce atingere dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, având în vedere că, deși a avut loc o restrângere a dreptului de proprietate al contestatoarei, nu s-a justificat în nici un mod cauza acestei restrângeri or în analiza respectării dreptului de proprietate de către organele statale o importanță crucială revine proporționalității dintre ingerință și motivele care justifică ingerința în dreptul de proprietate.
Vătămarea impusă de art. 105 alin. 2 din codul de procedură civilă este evidentă, subscrisei nefiindu-i respectat dreptul la apărare iar pe de altă parte, în lipsa motivării corespunzătoare contribuabilul nu este în măsură să stabilească conduita fiscală sancționată iar instanța nu poate să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei deciziei emise.
Din cuprinsul textelor de lege anterior enunțate rezultă deci că pentru a se justifica instituirea acestei măsuri organul de control, respectiv intimata trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.
Aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă ci trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau insolvabilitate etc.), astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 și 5.6 litera f din Ordinul nr. 2605 emis de A.N.A.F.
Contestatoarea a mai arătat că i-a îndeplinit lunar obligațiile legale de plată a TVA astfel că raportat la acestea este evident că istoricul comportamentului fiscal nu conduce la ideea unei încercări viitoare de sustragere de la plata obligațiilor fiscale stabilite în mod suplimentar.
În drept, au fost invocate prevederile art. 132 alin. 2 și art. 172 și urm. C.proc. fiscală.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar, în xerocopie, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014 și procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014.
La data de 02.07.2014 contestatoarea a depus la dosar cerere de complinire, în sensul că solicită și anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 13.06.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 20.06.2014 și suspendarea executării acestei decizii până la judecarea fondului prezentei contestații.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, în fapt, ulterior depunerii prezentei contestații, la data de 06.06.2014 Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J. a întocmit procesul verbal nr._/06.06.2014 prin care a recalculat din nou baza de impozitare și a stabili în sarcina S.C. P. I. S.R.L. obligația de plată de 1.678.347 lei din care impozit pe profit suma de 671.339 lei iar diferența de 1.007.008 lei reprezintă TVA de plată.
Contestatoarea a mai arătat că organul de control antifraudă, în urma controlului tematic desfășurat la S.C. P. I. S.R.L. a constatat conform procesului verbal_/06.06.2014 că în anul 2013 și în primul trimestru din anul 2014 societatea a vândut legume și fructe la prețuri subevaluate, respectiv a încasat sume de bani mai mari decât cele înscrise pe facturile emise către clienți. În temeiul art. 67 din Codul de procedură fiscală, organul de control antifraudă a procedat la estimarea volumului vânzărilor utilizând metoda produsului și volumului, stabilind astfel o bază impozabilă estimată suplimentară în sumă de 4.195.867 lei, căreia îi revin obligații fiscale datorate bugetului de stat impozit pe profit și TVA.
La data de 13.06.2014, prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 13.06.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 20.06.2014, Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J. a dispus instituirea unor măsuri asiguratorii suplimentare cu privire la S.C. P. I. S.R.L. pentru suma de 478.347 lei (impozit pe profit – 191.339 lei, TVA de plată – 287.008 lei) și cu privire la anumite bunuri mobile și imobile care sunt direct folosite în activitatea ce constituie singura sursă de venit a contestatoarei, respectiv asupra unor conturi de disponibilități și conturi curente.
Organul de control specifică faptul că în urma controlului încrucișat la clienții semnificativi și datele înregistrate în evidența gestionară a societății, S.C. P. I. S.R.L. a înregistrat în mod constant prețuri subevaluate. Această constatare nu are la bază documentele contabile ci doar notele explicative date de reprezentanții unor agenți economici care au relații comerciale cu S.C. P. I. S.R.L. și, de asemenea, organul de control mai afirmă că au constatat că în aceeași zi prețurile de vânzare pentru aceleași produse diferă de la un client la altul.
Contestatoarea consideră că organul de control a stabilit în mod abuziv că societatea a vândut produsele la prețuri subevaluate întrucât în urma diverselor controale pe care aceștia le-au întreprins în perioada decembrie 2013 – aprilie 2014, procedând la monitorizarea activității comerciale a societății, inventarierea depozitelor de legume și fructe, controlul încrucișat la clienți, ridicare baza de date contabilă și de gestiune a societății, aceștia nu au găsit nicio neconformitate în activitatea S.C. P. I. S.R.L., în evidența contabilă sau declarativă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 132 alin. 2, art. 172 și urm. din Codul de procedură fiscală, art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, art. 204 C.p.civ.
În susținerea cererii precizatoare, contestatoarea a anexat, în copie conformă cu originalul, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 13.06.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 20.06.2014.
La data de 19.08.2014 intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare și, pe cale de consecință, să se constate că actele de executare s-au efectuat în conformitate cu dispozițiile O.G. 92/2003.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, în fapt, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014 a fost emisă înainte de emiterea titlului de creanță, în conformitate cu prevederile legale stabilite de art. 129 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 și au fost duse la îndeplinire împreună cu organul de executare din cadrul AJFP D., conform prevederilor OPANAF nr. 2605/2010, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. DJ_/03.06.2014.
Prejudiciul estimat în timpul controlului a fost în sumă totală de 1.200.000 lei din care impozit pe profit în sumă de 480.000 lei și TVA de plată în sumă de 720.000 lei, prejudiciu confirmat la încheierea controlului când această sumă a fost majorată cu valoarea de 1.678.347 lei.
Măsura de instituire a măsurilor asiguratorii a fost luată în timpul acțiunii de control, în baza actelor normative menționate, întrucât a existat pericolul ca acest contribuabil să se sustragă de la plata obligaților la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul de stat, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, până la stabilirea în întregime a obligațiilor fiscale datorate, periclitând sau îngreunând considerabil recuperarea acestei creanțe față de bugetul statului, fiind necesară dispunerea de măsuri asigurătorii.
Respectiv, din analiza dosarului fiscal și în urma documentării efectuate, au existat informații că S.C. P. I. S.R.L. C. nu și-a declarat materia impozabilă în totalitate, prin practicarea în cursului anului de 2013 și 2014 de prețuri de vânzare subevaluate, nedeclarând în totalitate veniturile realizate și obligațiile de plată aferente acestor venituri, fiind necesară instituirea măsurilor asiguratorii, înainte de emiterea unui titlu de creanță fiscală și atragerea răspunderii solidare a administratorului și a persoanelor care au beneficiat de sumele de bani și/sau bunurile dobândite ilicit.
Se menționează faptul că la data de 24.05.2014 contribuabilul a prezentat o situație a mijloacelor fixe și a creanțelor neîncasate, mult diminuată față de situația prezentată la controlul din data de 08.04.2014, respectiv după începerea controlului, S.C. P. I. S.R.L. C. a înstrăinat bunuri din patrimoniu și și-a redus considerabil activitatea.
Din baza de date a Serviciului de permise și înmatriculări auto a rezultat că autotractorul M. TG-A_ 4x – cu numărul de înmatriculare_, Autoutilitara Mercedez Benz 121 – cu nr. de înmatriculare_ și Semiremorca Kuller – cu nr. de înmatriculare_ care dețin ponderea în valoarea mijloacelor fixe, au fost radiate în data de 06.05.2014 și înmatriculate în data de 07.05.2014 de către S.C. Alfa Consulting S.R.L. C., C._.
De asemenea, celelalte bunuri au fost facturate către S.C. Eastern Trans S.R.L. Novaci, dar au rămas în același loc în folosința S.C. P. I. S.R.L., în baza contractului de comodat nr. 01/12.05.2014, fiind evidentă că înstrăinarea acestora a avut ca scop sustragerea de la recuperarea obligațiilor fiscale la bugetul de stat ce urmau să fie stabilite în urma controlului.
În aceste condiții, precizează intimata, a fost necesară instituirea de măsuri asiguratorii și începerea procedurii de atragere a răspunderii solidare a persoanelor care au dobândit aceste bunuri, precum și a administratorului contribuabilului, care cu rea credință nu a declarat în întregime veniturile realizate, respectiv nu a declarat și achitat obligațiile fiscale aferente acestor venituri, conform prevederilor art. 27 alin. 2 lit. d și art. 129 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, conform prevederilor OPANAF nr. 2605/2010 și OPANAF nr. 127/2014.
De asemenea, intimata a precizat că în acest moment bunurile sunt doar indisponibilizate, nu urmează a se încasa vreo sumă din conturi și nici nu urmează ca bunurile să fie valorificate până la efectuarea unei inspecții fiscale care să individualizeze creanța estimată cu ocazia controlului inopinat. Cu alte cuvinte, indisponibilizarea bunurilor nu echivalează cu executarea lor.
Față de capătul doi de cerere, intimata a invocat lipsa calității procesuale pasive a Agenției Naționale de administrare Fiscală, solicitând instanței să respingă cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere că actul de executare (procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile) nu a fost emis de A.N.A.F., ci de către D.G.R.F.P. C. – A.J.F.P. D..
De asemenea, reclamanta nu este mare contribuabil și nu se regăsește în listele din Ordinul nr. 3565/2011 pentru modificarea și completarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2730/2010 privind organizarea activității de administrare a marilor contribuabili.
Totodată, contestatoarea nu a motivat în nici un fel chemare în judecată a A.N.A.F. (organ central) în calitate de intimată, în condițiile în care sarcina justificării calității procesuale, active și pasive, incumbă neîndoielnic persoanei care sesizează instanța cu o pretenție și anume contestatoarei.
Din dispozițiile Noului Cod de Procedură Civilă (art. 711 și urm.) rezultă că persoana vătămată prin acte de executare emise de organul de executare sau de executorul judecătoresc se poate adresa instanței competente. Cum A.N.A.F. nu a emis nici un act de executare vătămător pentru contestatoare rezultă că Agenția nu este parte în raportul juridic dedus judecății.
Intimata a mai precizat că nici în ipoteza în care contestatoarea a înțeles să cheme în judecată și A.N.A.F. în calitate de organ ierarhic superior al D.G.R.F.P. C. – A.J.F.P. D., aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că aceasta poate sta în judecată ca pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. 1 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F.
Pe de altă parte, calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretind a fi obligat în raportul juridic dedus judecății, în speța de față emitentul actului atacat.
În consecință, actele de executare nu pot genera obligații în sarcina instituției A.N.A.F., D.G.R.F.P. C. – A.J.F.P. D. fiind singura instituție în măsură să formuleze apărări cu privire la propriile acte, Agenția Națională de Administrare Fiscală neavând calitate în aceste raporturi juridice.
În privința ultimului capăt de cerere, intimata a solicitat instanței să respinsă și cererea de suspendare a executării silite ca neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu dispozițiile art. 718 alin. 2 din Noul cod de procedură civilă "pentru a dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestației".
Având în vedere textul legal mai sus citat, rezultă că suspendarea executării silite poate fi acordată doar până la soluționarea în fond a contestației la executare și doar cu depunerea unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță, or contestatoarea nu a făcut dovada depunerii vreunei cauțiuni.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.p.civ. și art. 129 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum și toate celelalte prevederi menționate în întâmpinare.
Tot la data de 19.08.2014 intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestatorul S.C. P. I. S.R.L.
În motivarea întâmpinării intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a arătat că, în fapt, urmare a acțiunilor tematice derulate de Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J., în perioada 05.12.2013 – 08.04.2014, pe linia comercializării legumelor și fructelor, la comercianții de profil și la punctul de vânzare cu ridicata al S.C. P. I. S.R.L., s-a constatat că societatea a comercializat, în cursul anului 2013 și 2014, legume și fructe la prețuri subevaluate, neînregistrând venituri în sumă totală de 4.195.867 lei.
Întrucât exista pericolul să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul de stat, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând considerabil recuperarea acestei creanței față de bugetul statului, este necesară dispunerea de măsuri asiguratorii suplimentare pentru suma de 478.347 lei, reprezentând obligații fiscale de plată.
Astfel, în baza prevederilor art. 129 alin. 3 și 4 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J. a emis la data de 20.06.2014 Decizia de instituire a măsurii asiguratorii nr._/20.06.2014 din care a rezultat faptul că, în timpul acțiunii de control, s-a întocmit Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/28.05.2014 pentru obligații fiscale estimate în sumă de 1.200.000 lei reprezentând impozit pe profit în sumă de 480.000 lei și TVA în sumă de 720.000 lei, iar prin procesul verbal înregistrat la Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J., s-au estimat obligații fiscale de plată în sumă totală de plată de 1.678.347 lei, constând în impozit pe profit în sumă de 671.339 lei și TVA în sumă de 1.007.008 lei, fiind necesară instituirea de măsuri asiguratorii suplimentare pentru suma de 478.347 lei, constând în impozit pe profit în sumă de 191.339 lei și TVA de plată în sumă de 287.008 lei.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a mai arătat că prin Decizia de instituire a măsurii asiguratorii nr._/20.06.2014 s-au stabilit măsuri asiguratorii: poprire asiguratorie asupra conturilor bancare deținute de debitoarea S.C. P. I. S.R.L.
Conform adresei nr. DJ_/27.06.2014 A.J.F.P. D. a comunicat contestatoarei S.C. P. I. S.R.L. faptul că, în baza art. 129 din O.G. nr. 92/2003 s-a luat măsura indisponibilizării asiguratorii a sumelor existente, precum și a celor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și / sau valută deschise la Banca Transilvania S.A., Banca Unicredit S.A. și ING Bank S.A., pentru suma de 478.347 lei, reprezentând impozit pe profit în sumă de 191.339 lei și TVA de plată în sumă de 287.008 lei.
Referitor la cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a apreciat că se impune respingerea acesteia, având în vedere prevederile art. 718 alin. 1 și 2 C.p.civ. și faptul că nu se precizează de către contestatoare circumstanțele concrete care să demonstreze că executarea silită, dacă ar continua, i-ar cauza prejudicii nejustificate ce cu greu s-ar putea repara, fiind necesar oprirea temporară a acestei proceduri până la examinarea și verificarea pe fond a motivelor invocate în cererea principală.
La data de 16.09.2014 contestatoarea a depus la dosar precizare prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Tot la aceeași dată, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinările formulate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și respectiv de Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând respingerea apărărilor formulate de acestea.
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., contestatoarea a arătat că, în ceea ce privește solicitarea intimatei de a reface actele de procedura, la data formulării acestui răspuns, nu poate verifica afirmațiile intimatei.
Contestatoarea a mai arătat că, la data de 13.06.2014, prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii înregistrata la DRAF TG J. sub nr._ din 20.06.2014, Direcția Regionala Antifrauda Fiscala Tg J., a dispus instituirea unor măsuri asigurătorii suplimentare cu privire la subscrisa, pentru suma de 478.347 lei ( impozit pe profit - 191.339 lei, TVA de plată - 287.008 lei) și cu privire la anumite bunuri mobile și imobile care sunt direct folosite în activitatea ce constituie singura sursă de venit a acesteia, respectiv asupra unor conturi de disponibilități și conturi curente.
Intimata a mai precizat că organul de control specificat a constatat faptul ca in urma controlului încrucișat la clienții semnificativi si verificând datele înregistrate in evidenta gestionara a societații, . a înregistrat in mod constant preturi subevaluate.
Aceasta constatare nu are la baza documentele contabile ci doar notele explicative date de reprezentanții unor agenți economici care au relații comerciale cu .> Organul de control antifrauda a stabilit in mod abuziv ca societatea a vândut produsele la preturi subevaluate, intrucat in urma diverselor controale pe care aceștia le-au întreprins in perioada decembrie 2013 - aprilie 2014, procedând la monitorizarea activității comerciale a societatii, inventarierea depozitelor de legume fructe, controlul încrucișat la clienți, ridicare baza de date contabila si de gestiune a societatii, aceștia nu au găsit nicio neconformitate in activitatea societatii, in evidenta contabila sau declarativa.
Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectuează numai în situațiile in care organele de control constată că evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile fiscale sau documentele și informațiile prezentate în cursul inspecției fiscale( controlului) sunt incorecte, incomplete, fapt cere nu a fost confirmat de organele de control. Consideră contestatoarea ca pentru activitatea desfășurata de societatea S.C. P. I. S.R.L., nu sunt aplicabile prevederile art. 11 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare, intrucat organul de control a avut conform evidentei contabile toate datele si documentele pentru verificarea bazei de impunere societatea a demonstrat cu documente justificative (facturi, avize de insotire a mărfii, note de recepție, bonuri de consum, s.a.) si cu evidenta contabila, determinarea corecta a bazei de impunere.
Organul de control nu a indicat norma de drept potrivit careia, se poate impune vanzarea produselor cu un anumit adaos comercial, precum si faptul ca trebuie sa se raporteze la preturile de vanzare practicate de alti agenți economici, organul de control antifrauda in construirea constatărilor foloseste ca societate reprezentativa pentru compararea preturilor de vanzare a produselor, preturile de vanzare practicate de societatea Samandag SRL. Ori aceasta societate nu poate fi considerata o societate reprezentativa, in condițiile in care aceasta a făcut obiectul unui subiect mediatic in anul 2014. Au existat si au fost făcute publice pe site-ul public Youtube precum si in publicația Pandurul din data de 17.02.2014, afirmații înregistrate ale unui inspector antifrauda conform cărora s-au recunoscut presiunile care s-a făcut asupra inspectorilor antifrauda de către conducerea D.G.R.A.F. pentru a denatura realitatea prezentata de firma respectiva. In aceste condiții consideră contestatoarea ca firma aleasa de organul de control ca reprezentativa nu este credibila.
Organul de control antifraudă utilizând metoda produsului si volumului prevăzută de OPANAF 3389/2011 procedeaza la estimarea bazei de impunere pentru anul 2013 si perioada ian - martie 2014.
Aprecierea conform careia . in cursul anilor 2013-2014 legume si fructe la preturi subevaluate, are la baza procesul verbal de constatare intocmit de DRAF TG J., care nu are calitatea de titlu de creanța.
Astfel in baza acestui proces verbal de constatare DRAF TG J. a emis decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr._/ 28.05.2014, iar AJFP D. a emis proces verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/03.06.2014, pentru valoarea totala de 1.200.000 lei. Ulterior depunerii prezentei contestatii, la data de 06.06.2014 Direcția Regionala Antifrauda Fiscala Tg J. a intocmit procesul verbal nr._/06.06.2014 prin care a recalculat din nou baza de impozitare si a stabilit in sarcina S.C. P. I. S.R.L. obligația de plata de 1.678.347 lei, din care impozit pe profit suma de 671.339 lei, iar diferența de 1.007.008 lei reprezintă TVA de plata
Este de retinut caracterul excepțional al masurilor asigurătorii care pot fi dispuse inainte de emiterea titlului de creanța, inclusiv in cazul efectuării de controale sau al antrenarii răspunderii solidare precum si al celor care se pot dispune atunci cand exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul. Altfel spus, pentru ca aceste masuri sa poata fi dispuse in mod legal este necesar ca ipotezele avute in vedere de legiuitor sa se verifice la data luării masurilor: sa existe date certe, susținute de probe, care sa determine concluzia ca exista pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul.
De asemenea potrivit art. 2.1 din Ordinul nr. 2065/2010 privind Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, punctul 5.1.1., "în situația în care organul de control, în timpul .acțiunii d control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control, și în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organul de control."
De-a lungul existenței sale societatea nu a înregistrat obligații de plata restanțe la bugetul de stat, are achitate la zi aceste obligații și nu este o societate care să se sustragă de la plata datoriilor legal stabilite, iar in urma controlului nu au existat diferențe intre evidenta contabila si evidenta declarativa si nu au fost găsite neconformitati in evidenta contabila.
Astfel din documentele societății se poate observa că în anii supuși controlului societatea a avut profit, a plătit impozit aferent și TVA si a intocmit si depus in mod corect declarațiile fiscale.
In concluzie raportat la acestea, este evident că istoricul comportamentului fiscal al societatii nu conduce la ideea unei încercări viitoare de sustragere de la plata obligațiilor fiscale stabilite în mod suplimentar.
Luarea măsurilor asigurătorii prin decizia atacată nu s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, din două motive: în primul rând, măsurile au fost luate fară ascultarea contribuabilului, respectiv a subscrisei, în condițiile în care, în cauză, nu este incidență niciuna dintre situațiile de excepție enumerate de alin. 2 al art. 9 din Codul de procedură fiscală.
In decizia de instituire a masurilor asigurătorii se mentioneaza "(...) cand urmeaza sa se ia masuri de executare silita, nu este obligatorie audierea contribuabilului."
In speță nu este aplicabilă excepția prevăzută la art. 9 alin. 2 lit. d, Cod procedura fiscala, întrucât măsurile asigurătorii nu sunt măsuri de executare silită. Atata timp cat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu este motivată, dispunerea de măsuri asigurătorii este nelegală, organului fiscal îi revenea obligația de a proba cuantumul și natura veniturilor poprite.
Potrivit art. 9 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei”, cu excepția situațiilor de la aliniatul 2.
În ceea ce privește cazul de la art. 9 alin. 2 lit. d, mai sus menționat, privind neobligativitatea ascultării contribuabilului atunci când urmează să se ia măsuri de executare silită, acesta trebuie coroborat cu dispozițiile art. 145 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, conform căruia „Executarea silită începe prin comunicarea somației”. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Titlu executoriu este documentul emis de organul de executare competent (în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul) în baza căruia se aplică măsurile de executare silită a creanțelor fiscale. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenta unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. (Art. 141 C.p.f)
Titlu de creanță este documentul prin care se stabilește, în condițiile legii (1) creanțe fiscale principale sau accesorii și (2) răspunderea persoanelor pentru plata obligațiilor fiscale principale și pentru accesoriile acestora. (Art. 28 și art. 141 C.p.f).
De asemenea trebuie retinut ca documentul in baza caruia s-a emis decizia de instituire a masurilor asigurătorii este procesul verbal de constatare, intocmit de către DRAF TG J. document care nu are calitatea unui titlu de creanța.
Astfel, in cazul contestatoarei, neexistând un titlu de creanța, nu poate fi vorba de executare silita, ceea ce inseamna ca organul fiscal in mod eronat si neintemeiat a făcut trimitere la dispozițiile art. 9 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, in justificarea de a nu asigura posibilitatea contribuabilului de a se apara.
În al doilea rând, organul fiscal nu a motivat în niciun mod luarea măsurilor, neinvocând și nedovedind nicio situație concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiția prevăzută de textul legal, respectiv aceea a existenței pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului subscrisei, cu consecința periclitării sau îngreunării colectării.
Simpla completare a unui formular tipizat de către intimată, fară ca decizia să cuprindă elemente justificative concrete, aplicabile situației contribuabilului față de care se ia măsura, nu este de natură a suplini motivarea luării unor măsuri restrictive asupra patrimoniului contribuabilului, și pune instanța în imposibilitatea de a exercita controlul de temeinicie a măsurii luate.
Contestatoarea a solicitat instanței să rețină faptul că, deși în cuprinsul deciziei de instituire este redat conținutul art. 129 alin. 2 din OG 92/2003, în motivarea instituirii măsurii asigurătorii, aceasta este justificată pe considerente ce nu conduc la stabilirea existenței pericolului de sustragere de la plata impozitelor și taxelor datorate către Bugetul de Stat, a risipirii patrimoniului sau de ascundere sustragere a acestuia sau a situației financiare a debitoarei trecute sau prezente.
Singura justificare a dispunerii acestei măsuri este aceea că s-au stabilit cu ocazia acțiunilor tematice ca nu s-au înregistrat in totalitate veniturile realizate.
Or, contestatoarea si-a îndeplinit lunar obligațiile legale de plată a TVA astfel că raportat la acestea este evident că istoricul comportamentului fiscal nu conduce la ideea unei încercări viitoare de sustragere de la plata obligațiilor fiscale stabilite în mod suplimentar.
In ceea ce privește afirmația intimatei ca nu a motivat cererea de suspendare, contestatoarea a arătat că ca este nereala.
In situatia in care executarea silita pornita de intimate ar avea temei legal, aceasta ar prejudicia grav activitatea societatii P..
In prezent dispunerea masurilor asigurătorii prin indisponibilizarea tuturor sumelor existente si viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile societății, au determinat reducerea drastica a activitatii. Societatea este in imposibilitate de plata a furnizorilor interni si externi întrucât conturile bancare au fost blocate. Astfel . mai putut efectua achiziții intracomunitare de bunuri, activitate ce era principala sursa de proveniența a bunurilor comercializate si cum nu a mai putut efectua nici achiziție interna de bunuri, este evident ca activitatea societății s-a redus considerabil îndreptându-se vertiginos spre falimentul societății.
Pentru a putea comercializa bunuri societatea trebuie mai intai sa se aprovizioneze cu bunurile respective, ori in situatia data societatea nu se mai poate aproviziona datorita masurilor asigurătorii instituite prin indisponibilizarea sumelor din conturile bancare.
Mai mult din graficul profitului societății rezulta in mod evident ca din luna mai 2014, odată cu instituirea masurilor asigurătorii, au început sa scadă drastic veniturile societății.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 C Pr Civ.
În cuprinsul răspunsului la întâmpinarea formulată de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, contestatoarea a solicitat respingerea excepției lipsei calitatii procesuale pasive a Direcției Regionale Antifrauda Fiscala Tg J. in ceea ce privește decizia de instituire masuri asigurătorii motivat de faptul ca nu are personalitate juridica.
Potrivit art. 56 din Codul de Pr Civ pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fară personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.”, iar potrivit art 188 Cod Civul Sunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege, precum și orice alte organizații legal înființate care, deși nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 187.
Cum Direcția Regionala Antifrauda Fiscala Tg J., cu sediul in loc Tg J., ., jud Gorj este constituita conform legii si are o organizare de sine statatoare este evident ca poate sta in judecata.
In cazul in care Direcția Regionala Antifrauda Fiscala Tg J. nu are o organizare de sine statatore, inseamna ca nu are nici putere decizionala, motiv pentru care decizia de instituire masuri asigurătorii este nula absolut.
Contestatoarea a solicitat instanței să respingă excepția lipsei calitatii procesuale pasive a ANAF in ceea ce privește anularea procesului verbal de sechestru deoarece asa cum se observa pe antetul acestuia este trecuta ANAF si nu poarta stampila Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C..
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea cererii asa cum a fost formulata. Organul de control antifrauda a stabilit in mod abuziv ca societatea S.C. P. I. S.R.L. a vândut produsele la preturi subevaluate, intrucat in urma diverselor controale pe care aceștia le-au întreprins in perioada decembrie 2013 - aprilie 2014, procedând la monitorizarea activitatii comerciale a societatii, inventarierea depozitelor de legume fructe, controlul incrucisat la clienți, ridicare baza de date contabila si de gestiune a societatii, aceștia nu au găsit nicio neconformitate in activitatea societatii, in evidenta contabila sau declarativa.
Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectuează numai în situațiile in care organele de control constată că evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile fiscale sau documentele Și informațiile prezentate în cursul inspecției fiscale( controlului) sunt incorecte, incomplete, fapt cere nu a fost confirmat de organele de control. Consideră contestatoarea ca pentru activitatea desfășurata de societatea S.C. P. I. S.R.L., nu sunt aplicabile prevederile art. 11 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare, intrucat organul de control a avut conform evidentei contabile toate datele si documentele pentru verificarea bazei de impunere, societatea a demonstrat cu documente justificative (facturi, avize de insotire a mărfii, note de recepție, bonuri de consum, s.a.) si cu evidenta contabila, determinarea corecta a bazei de impunere.
Organul de control nu a indicat norma de drept potrivit careia, se poate impune vanzarea produselor cu un anumit adaos comercial, precum si faptul ca trebuie sa se raporteze la preturile de vanzare practicate de alti agenți economici, organul de control antifrauda in construirea constatărilor foloseste ca societate reprezentativa pentru compararea preturilor de vanzare a produselor, preturile de vanzare practicate de societatea Samandag SRL. Ori aceasta societate nu poate fi considerata o societate reprezentativa, in condițiile in care aceasta a făcut obiectul unui subiect mediatic in anul 2014. Au existat si au fost făcute publice pe site-ul public Youtube precum si in publicația Pandurul din data de 17.02.2014, afirmații înregistrate ale unui inspector antifrauda conform carora s-au recunoscut presiunile care s-a făcut asupra inspectorilor antifrauda de către conducerea D.G.R.A.F. pentru a denatura realitatea prezentata de firma respectiva. In aceste condiții consideram ca firma aleasa de organul de control ca reprezentativa nu este credibila.
Organul de control antifrauda utilizând metoda produsului si volumului prevăzută de OPANAF 3389/2011 procedeaza la estimarea bazei de impunere pentru anul 2013 si perioada ian - martie 2014.
Luarea măsurilor asigurătorii prin decizia atacată nu s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, din două motive.
În primul rând, măsurile au fost luate fară ascultarea contribuabilului, respectiv a S.C. P. I. S.R.L., în condițiile în care, în cauză, nu este incidență niciuna dintre situațiile de excepție enumerate de alin. 2 al art. 9 din Codul de procedură fiscală.
În al doilea rând, organul fiscal nu a motivat în niciun mod luarea măsurilor, neinvocând și nedovedind nicio situație concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiția prevăzută de textul legal, respectiv aceea a existenței pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecința periclitării sau îngreunării colectării.
Simpla completare a unui formular tipizat de către intimată, fară ca decizia să cuprindă elemente justificative concrete, aplicabile situației contribuabilului față de care se ia măsura, nu este de natură a suplini motivarea luării unor măsuri restrictive asupra patrimoniului contribuabilului, și pune instanța în imposibilitatea de a exercita controlul de temeinicie a măsurii luate.
Contestatoarea a solicitat instanței să rețină că, deși în cuprinsul deciziei de instituire este redat conținutul art. 129 alin. 2 din OG 92/2003, în motivarea instituirii măsurii asigurătorii, aceasta este justificată pe considerente ce nu conduc la stabilirea existenței pericolului i de sustragere de la plata impozitelor și taxelor datorate către Bugetul de Stat, a risipirii" patrimoniului sau de ascundere sustragere a acestuia sau a situației financiare a debitoarei trecute sau prezente.
Singura justificare a dispunerii acestei măsuri este aceea ca s-au stabilit cu ocazia acțiunilor tematice ca nu s-au inregistrat in totalitate veniturile realizate.
Or, contestatoareaw si-a îndeplinit lunar obligațiile legale de plată a TVA astfel că raportat la acestea este evident că istoricul comportamentului fiscal nu conduce la ideea unei încercări viitoare de sustragere de la plata obligațiilor fiscale stabilite în mod suplimentar.
Intimata invoca pericolul sustragerii de la plata obligațiilor la B.S. sau prejudicerea statului in vederea recuperării creanței. Contestatoarea a precizat că nu cunoaște despre ce creanța vorbește întrucât chiar in apărare aceasta susține ca Procesul verbal intocmit de antifrauda nu este act administrativ si deci sumele inventate de inspectori nu reprezintă o creanța daca nu avem niciun Raport de Inspecție Fiscala .
Susținerea intimatei conform careia conduita agentului economic nu este de natura a prezuma ca obligațiile fiscale stabilite in mod suplimentar intru-un cuantum ridicat vor fi achitate intrucat societatea cu rea credința a instrainat mijloacele fixe auto care dețineau ponderea este una nereala.
Contestatoarea arată că si-a redus activitatea in mod considerabil din decembrie 2013, cand intimata si-a trimis zilnic inspectorii in control la sediul contestatoarei si a inceput cu intimidările clienților noștri.
In condițiile in care mijloacele fixe instrainate la momentul vanzarii au fost vândute cu profit, TVA-ul a fost achitat, impozitul la fel, iar valoarea de vanzare in condițiile pieței a fost mai mare decât ceea ce se negociaza pe site-urile de specialitate, este evident ca vanzarea nu a fost facuta cu scopul de a insela statul si cu scopul de a incerca sa se mai obtina un profit si a diminua cheltuielile care puteau sa apara cu ocazia deținerii acestor mijloace fixe in patrimoniu, mijloacele fixe fiind foarte vechi, uzate la maxim, cu multiple defecțiuni, kilometri parcurși foarte multi etc. Activitatea s-a redus in mod considerabil datorita sechestrului impus, si imposibilității de a mai desfasura activitatea de achiziții intracomunitare de bunuri, actvitate care era sursa principala de proveniența a bunurilor comercializate. Imposibilitatea de plata bancara a facturilor externe, a dus inevitabil la restrângerea activitatii. Odata cu sechestrul asiguratoriu, s-a restrâns si activitatea interna de achiziții prin imposibilitatea de a achita bancar furnizorii interni. Contestatoarea precizează că nu crede că exista vreo lege care sa îi impună sa facă comerț doar pentru ca statul dorește acest lucru. Toate controalele desfasurate de către ANAF si Antifrauda au fost incheiate in aceeași zi cu procese verbale. In nici un proces verbal nu s-a mentionat faptul ca societatea, începând cu o anumita data si pe o anumita perioada, nu are voie sa vanda activele pe care le detine. ANAF si Antifrauda nu a consemnat in nici un act faptul ca in urma acestor controale desfasurate la societatea P., se vor stabili obligații suplimentare de plata.
P. la prezenta Decizie de instituire a masurilor asigurătorii, către P. I. SRL nu s-a trimis nici un document care sa interzică vanzarea de bunuri fie ele active din patrimoniu sau mărfuri.
Intimata susține ca Antifrauda a scos acest prejudiciu pe baza de inscrisuri. In afara de baza de date a contestatoarei ei nu dețin alte inscrisuri decât declarațiile acelor societati la care susțin ca s-au făcut controale încrucișate.
Cu privire la mașinile înstrăinate contestatoarea a arătat că mașina Mercedes_, a fost folosită astfel: ianuarie 2014: - 11 curse de București cu încărcare parțiala de cele mai multe ori. Costul cu transportul pe o cursa a fost in medie de 870 lei - contravaloarea a 145 litri motorina, raportat la aproximativ 500 km parcurși, vine un consum de 29%, la care se adaugă costul cu șoferul, angajat al societatii; februarie 2014: -11 curse de București; martie 2014: - 5 curse de București; aprilie 2014: - 2 curse de București la inceputul lunii respectiv 08.04 si 14.04, vânzarea a fost pe 28.04.14.
Desi la inceputul anului sunt mai multe curse făcute cu aceasta mașina tot nu se justifica pastratrea acesteia din punct de vedere al costului, consumului etc, in condițiile in care un transport făcut cu alta companie de transport pe aceeași ruta costa 400 lei, in aceleași condiții. Deci costul cu mașinile proprii este aproape dublu fata de un transportator. Mașina M._ impreuna cu semiremorca_ a fost folosita astfel: ianuarie 2014: - 3 curse de Oradea. Costul cu transportul pe o cursa a fost in medie de 2458 lei - contravaloarea a 410 litri de motorina, raportat la aproximativ 970 km parcurși, vine un consum de 42%, la care se adauga costul cu șoferul, angajat al societatii. Șoferul nu este același ca la Mercedes; februarie 2014; - 3 curse Oradea; martie 2014: - 2 curse Oradea; aprilie 2014: - cursa Oradea in data de 09.04.2014.
Deci la 3 curse pe luna contestatoarea apreciază că nu se justifica pastrarea acestui mijloc de transport luând in calcul costul, consumul pe care il avea, etc. In concluzie nu era rentabil pentru societate sa mai păstreze aceste mijloace de transport, mai ales ca nu erau mijloace de transport noi, ele au fost achiziționate second, iar vechimea era destul de mare.
Deci uzura atat fizica cat si uzura morala era mare. Aceste mașini pentru societate ajungeau sa fie doar o sursa de cheltuieli si nu de venit, iar in situatia in care abia reușea să achite impozitele si sa plătească salariații, era evident ca trebuia sa reducă toate cheltuielile.
Ca urmare a vânzării acestor bunuri, profitul brut a societății a crescut in luna aprilie 2014 la suma de 40.215, 5 lei de la 768,36 lei cat era in luna martie 2014.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 C Pr Civ.
Prin încheierea de ședință din data de 14.10.2014 instanța a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată formulată de către contestatoare la data de 16.09.2014 (fila 77 din dosar) și a dispus introducerea și citarea în cauză, în calitate de intimată, și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5.
În temeiul rolului activ în materie probatorie reglementat de art. 254 alin. 5 Noul Cod de Procedură Civilă și având în vedere prevederile art. 716, alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța a dispus emiterea unei adrese către Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. pentru a se înainta, în copii conforme cu originalul, actele dosarului de executare în cadrul căruia a fost întocmit procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014 emis de A.J.F.P. D., la baza căruia a stat Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/28.05.2014 emisă de Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J., actele de executare fiind înaintate la data de 07.01.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 din Cod proc civ "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".
Una din conditiile pentru a fi parte in procesul civil, alaturi de interes, capacitate procesuala si formularea unei pretentii, este calitatea procesuala (legitimatio ad causam), care presupune existente unei identitati intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului afirmat (calitatea procesuala activa), precum si persoana paratului si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecatii (calitatea procesuala pasiva), fiind necesar ca reclamantul sa justifice atat calitatea procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie, putand fi invocata din oficiu de instanta.
Pornind de la obiectul cererii supuse soluționării care este reprezentat contestație la executare împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014, a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014, dar si a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 13.06.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 20.06.2014, instanța reține in ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. – Direcția R. Antifraudă Fiscală 4 Târgu J. în cererea având ca obiect contestație la executare împotriva procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/03.06.2014 invocată, că este intemeiata.
Instanța constată că acest act de executare contestat in cauză, respectiv procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/03.06.2014 a fost emis de A.N.A.F.-Direcția R. a Finanțelor Publice C. si nu de A.N.A.F. – Direcția R. Antifraudă Fiscală 4 Târgu J..
In aceste condiții instanța apreciază întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei A.N.A.F. – Direcția R. Antifraudă Fiscală 4 Târgu J., in ceea ce privește contestația formulată împotriva acestui act de executare, urmând a o admite.
Pe fondul cauzei instanta retine ca potrivit dispozitiilor art. 129 din C.proc. fiscala măsurile asigurătorii se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.
Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. Măsurile asigurătorii se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172 din C.proc. fiscala.
In prezenta cauza contestatoarea S.C. P. I. S.R.L. a formulat contestatie la executare impotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014, a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014, dar si a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 13.06.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 20.06.2014
Prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014 în baza prevederilor art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, s-a dispus instituirea unor astfel de măsuri pentru obligații fiscale estimate în sumă de 1.200.000 lei reprezentând impozit pe profit în sumă de 480.000 lei și TVA în sumă de 720.000 lei, cu privire la anumite bunuri mobile și imobile care sunt folosite in activitatea contestaoarei, respectiv asupra unor creante clienti si conturi de disponibilități și de depozite, emitandu-se ulterior a procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014. S-a emis apoi decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 13.06.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 20.06.2014 prin care s-a stabilit ca masura asiguratorie poprirea asiguratorie asupra conturilor bancare detinute de S.C. P. I. S.R.L.
Instanta apreciaza ca in cauza nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate absoluta a celor doua decizii contestate, iar pe parcursul intregii proceduri contestatoarea nu a facut in niciun fel dovada existentei vreunei alte situatii de fapt decat cea retinuta de organele de control care au dispus masurile contestate.
In cuprinsul celor doua decizii s-a menționat in mod expres faptul că, in temeiul art. 9 alin. 2 lit. d din O.G. nr. 92/2003, cand urmează să se ia măsuri de executare silită, nu este obligatorie audierea contribuabilului, organul fiscal apreciind că este o situație de excepție, care nu implică in mod necesar audierea contribuabilului. Este adevarat ca aceasta dispozitie este prevazuta pentru faza executarii, dar instanta apreciaza ca textul indicat este valabil si aplicabil si in cazul dispunerii de masuri asiguratorii. Astfel, daca audierea nu este necesara (in situatia de exceptie) cand se valorifica bunurile in cadrul executarii, se poate considera ca aceasta poate fi considerata ca nefiind necesara nici cand doar se indisponibilizeaza bunurile ( principiul “ cine poate mai mult, poate si mai putin”).
Pe de alta parte instanta retine ca ambele decizii contestate au fost motivate, in cuprinsul lor precizandu-se ca masurile asiguratorii dispuse au fost luate intrucat in urma controlului la punctul de vanzare cu ridicata al S.C. P. I. S.R.L. s-a constatat ca societatea a comercializat in cursul anilor 2013 – 2014 legume si fructe la preturi subevaluate, neanregistrand in totalitate veniturile realizate, fapt ce a determinat un prejudiciu bugetului statului.
Se are in vedere si faptul ca obligatiile fiscale identificate de inspectorii antifrauda fiscala au un cuantum foarte ridicat, iar prin conduita sa agentul economic verificat nu a dat asigurari ca aceste obligatii vor fi achitate, dar si sustinerea intimatei ANAF ca dupa inceperea controlului contestatoarea si-a instrainat bunuri din patrimoniu si si-a redus activitatea. Toate acestea sunt argumente solide care au stat, in mod corect, la formarea convingerii ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda sau sa isi risipeasca patrimoniul, ingreunand in mod considerabil recuperarea sumelor catre bugetul de stat si care au fost inscrise in cuprinsul deciziilor contestate.
Instanta mai retine ca prin instituirea masurilor asiguratorii a avut loc o restrangere a dreptului de proprietate al contestatoarei asupra bunurilor asupra carora s-au dispus masurile asiguratorii, intrucat aceste masuri au ca scop indisponibilizarea acestor bunuri care nu mai pot fi instrainate de contestatoare (dar care raman in custodia contestatoarei si putand fi folosite in continuare de aceasta), insa aceste masuri au fost necesare pentru protejarea creantei identificate de organele de control ca fiind datorata bugetului de stat.
Pentru aceste considerente instanta urmeaza sa respinga contestatia la executare ca neantemeiata.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii până la soluționarea contestației la executare, urmeaza sa fie respinsa ca rămasă fără obiect.
Vazand si dispozitiile art.1063 pct.4 N.C.P.Civ. instanta va dispune eliberarea către contestatoarea S.C. P. I. S.R.L. a cauțiunii în cuantum de 14.700 lei consemnată la data de 07.01.2015, conform chitanței nr._/1 la CEC Bank și înregistrată în Registrul de valori al Judecătoriei C. sub nr. 419/V/2015, la data de 13.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. – Direcția R. Antifraudă Fiscală 4 Târgu J. în cererea având ca obiect contestație la executare împotriva procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/03.06.2014 și respinge cererea formulată de contestatoare în contradictoriu cu această intimată, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge contestația la executare precizată formulată de S.C. P. I. S.R.L., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., cu sediul în C., .. 1, jud. D., Direcția G. R. a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 1, jud. D., Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J., cu sediul în Târgu J., ., jud. Gorj și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării, până la soluționarea contestației la executare, ca rămasă fără obiect.
Dispune eliberarea către contestatoarea S.C. P. I. S.R.L. a cauțiunii în cuantum de 14.700 lei consemnată la data de 07.01.2015, conform chitanței nr._/1 la CEC Bank și înregistrată în Registrul de valori al Judecătoriei C. sub nr. 419/V/2015, la data de 13.01.2015.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B.
Tehnored. A.S. 7 ex./ 06.02.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 34/2015. Judecătoria CRAIOVA | Fond funciar. Sentința nr. 904/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
