Plângere contravenţională. Sentința nr. 906/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 906/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 30868/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila Nr. 906/2015
Ședința publică de la 26.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE TATIANA GEORGETA CIUCĂ
Grefier L. T. N.
Pe rol solutionarea plangerii contraventionale formulata de petenta G. I., in contradictoriu cu intimat I. D. – Postul de Politie Mischii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns petenta, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care:
Potrivit art. 131 din Noul Cod procedură civilă instanța pune în discuție competența generală, materială și teritorială.
Petenta lasa la apreciere.
În temeiul art. 94 alin. 1 pct. 4 din Noul Cod procedură civilă și art. 32 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Conform art. 255 și 258 din Noul Cod procedură civilă, instanța pune în discuție probatoriul.
Petenta solicita incuviintarea probei cu inscrisurile depuse la dosar.
Conform art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri solicitata de petenta prin actiune si de intimat prin intâmpinare este admisibilă putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care încuviințează proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 292 Noul Cod de Procedură Civilă instanța procedează la administrarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acorda cuvântul pe fond.
Petenta lasa la apreciere.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.08.2014, sub nr._, petenta G. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Postul de Politie Mischii, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/15.7.2014 intocmit de Postul de Politie Mischii.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, se afla . furt din locuinta sa cu numita P. M., aceasta fiind cercetata penal de P. de pe lânga Judecatoria C..
De asemenea, petenta arata ca procesul verbal de contraventie nu indeplineste conditiile de legalitate a intocmirii acestuia, fiind completat in biroul agentului, in absenta petentei si fara sa fi fost semnat de catre aceasta sau de un martor asistent.
În drept plângerea se întemeiază pe dispozițiile art. 1, art. 19 si art. 31 din OG 2/2001.
În susținerea plângerii petenta a depus la dosar procesul verbal de contravenție contestat.
La data de 10.10.2014, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul a considerat că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
A învederat ca fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, a solicitat să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, respective declaratii de martor.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, solicitata de petenta prin actiune si de intimat prin intâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 15.07.2014, contestatoarea G. I. . a fost sancționata contravențional cu amendă în cuantum de 200 de lei.
S-a reținut că,la data de 04.07.2014 petenta a adresat in public expresii jignitoare si vulgare la adresa numitei P. M. din . sa lezeze demnitatea si onoarea acesteia.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ca act administrativ, se bucură de o prezumție de valabilitate și de temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condițiile art.249 C.p.civ., contestatorului, care are obligația de a propune și a aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției. Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Analizând procesul verbal ., nr._ încheiat la data de 15.07.2014 prin prisma condițiilor de legalitate instanța constată că acesta îndeplinește prevederile de art.16 și art.17 din O.G. nr.2 /2001.
Analizând descrierea făcută faptelor în procesul verbal, declarațiile martorilor care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, și faptul că, pe parcursul judecății petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul verbal de contravenție deși potrivit art.249 C.p.civ acesteia îi revenea sarcina probei, instanța reține că prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată.
Cu toate acestea, în ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată de organul constatator, instanța reține că, potrivit art.5 alin.5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art.21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art.7 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar conform art.7 alin.3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Având în vedere cele sus-menționate și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că fapta săvârșită de contestatoare în cauză este de gravitate redusă și nu a produs urmări deosebite, impunându-se o nouă reindividualizare a faptei, în care aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune, aplicarea sancțiunii avertismentului fiind suficientă, în acest context, pentru atenționarea asupra conduitei sale viitoare și pentru îndreptarea sa.
Față de cele expuse anterior, instanța, urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată, și în consecință să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicată contestatoarei prin procesul verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 15.07.2014 de intimatul I. D.-Postul de Politie Mischii, cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte plângerea formulata de petenta G. I., domiciliata in C., .. 8, jud. D. in contradictoriu cu intimat I. D. – Postul de Politie Mischii, cu sediul in C., jud. D..
Dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale aplicata prin procesul verbal . nr._/15.07.2014 cu sanctiunea avertisment.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la sediul Judecatoriei C..
Pronunțată în ședința publică de la 26.01.2015.
P. Grefier
T. G. C. L. T. N.
Red.T.G.C.
Tehnored.L.T.N.
4ex/19.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 425/2015. Judecătoria... | Superficie. Sentința nr. 44/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
