Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 12947/2015
Dosar nr._ -stabilire locuință minor-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA - JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 27 octombrie 2015
Președinte –A. M. V. - Judecător
Grefier- L.-A. C.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile având ca obiect stabilire locuință minor, formulată de reclamanta D.-B. L., în contradictoriu cu pârâtul C. S. N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta asistată de av. M. M. și av. D. T., pentru pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință care învederează lipsa adeverinței cu veniturile pârâtului.
Av. M. M., pentru reclamantă, învederează că partea sa solicită obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere pentru minorii în cauză, în raport de venitul minim pe economia națională.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului cauzei.
Av. M. M., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii precizate, respingerea cererii reconvenționale, exercitarea autorității părintești asupra minorilor din căsătorie de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorilor la mamă, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, în favoarea acestora, calculată în raport de venitul minim pe economia națională, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Av. D. T., pentru pârât, solicită admiterea, în parte, a acțiunii precizate, admiterea cererii reconvenționale, exercitarea autorității părintești asupra minorilor din căsătorie de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorilor la tată, iar, în subsidiar, încuviințarea legăturilor personale cu minorii în modalitatea arătată în cererea reconvențională, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
J U D E C A T A
Prin cererea înregistrată la data de 13.06.2015, sub numărul_ pe rolul Judecătoriei C., reclamanta D.-B. L. a chemat în judecată pe pârâtul C. S. N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună exercitarea în comun a autorității părintești față de minorii C. Alexia-M., născută la data de 22.10.2006 și C. T.-I., născut la data de 16.12.2010, stabilirea domiciliului minorilor la mamă, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunare, în favoarea acestora.
În motivare, s-a arătat că minorii sunt rezultați din relația de concubinaj a părților, în prezent, acestea fiind despărțite, din februarie 2013, urmare a atitudinii necorespunzătoare a pârâtului față de viața de cuplu și față de cei doi copii, acesta neimplicându-se nici financiar și nici moral în creșterea lor, denigrând-o și jignind-o, în repetate rânduri, în prezența copiilor, încercând să-i creeze o imagine negativă.
De la separarea părților, susține reclamanta, a fost cea care s-a implicat cel mai mult în creșterea și educarea minorilor, pârâtul preocupându-se rareori de ei, ținând strâns legătura cu școala și grădinița și implicându-se activ în formarea deprinderilor și preocupărilor școlare.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 397, 496, 499, 505, 530 cod civil și art. 194 și urm. C.p.c.
În scop probator, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: certificate de naștere minori, C.I, permis de conducere reclamantă, caracterizări minori., certificat de informare, contract de vânzare-cumpărare, declarație extrajudiciară a pârâtului, certificat de moștenitor.
La data de 22.07.2015, pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională, infirmând susținerile reclamantei privind atitudinea sa necorespunzătoare în viața de familie și arătând că pe toată durata relației de concubinaj s-a preocupat de creșterea și educarea celor doi copii, fiind ajutat și de bunica paternă, după separare, reclamanta vizitându-și copii doar sporadic și pentru scurte intervale de timp, în perioada 2012-2014 nefăcând altceva decât să-și satisfacă hobiurile și plăcerile personale, timp în care, tatăl a fost cel care s-a preocupat de copii, înscriindu-i la școală și grădiniță, preocupându-se și de activitățile extrașcolare ale acestora, menționând și că deține resursele necesare pentru a-și putea întreține copii.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat exercitarea autorității părintești asupra minorilor numai de tată, stabilirea locuinței minorilor la tată și obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere lunare, în favoarea acestora, iar, în subsidiar, în cazul în care se va stabili locuința minorilor la mamă, instanța să-i încuviințeze legăturile personale cu minorii astfel: la fiecare sfârșit de săptămână, de vinerea, ora 19, până duminica, ora 19, 2 săptămâni cu ocazia sărbătorilor de P., 2 săptămâni cu ocazia sărbătorilor de C., în perioada 21.12-04.01 și o lună în vacanța de vară a minorilor, respectiv, în luna iulie.
La data de 22.09.2014, reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia, pentru motivele arătate în acțiune, în ceea ce privește legăturile cu minorii, arătând că programul solicitat nu corespunde interesului superior al minorilor, schimbarea frecventă a mediului de viață a acestora fiind de natură a-i dezorienta, minorii având nevoie de ocrotire și stabilitate, propunând ca program de vizită: o dată la două săptămâni, de vinerea, ora 12, până duminica, ora 12, în anul par, în vacanța de C., în anul impar, în vacanța de P. și o lună în vacanța de vară.
Prin precizarea la acțiune, depusă la data de 18.11.2014, reclamanta a solicitat exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorilor, iar în subsidiar, încuviințarea legăturilor personale cu minorii, astfel: în prima și a treia săptămână din lună, de lunea, ora 07,30, până duminica, ora 19, în anul par, în vacanța de C., în anul impar, în vacanța de P. și o lună în vacanța de vară.
În suplimentarea probatoriilor, instanța a încuviințat, la cererea părților, proba testimonială cu câte doi martori, de fiecare și a dispus efectuarea unor anchete psihosociale la domiciliile acestora, anchetele fiind înaintate la dosar cu adresele nr._/15.12.2014 și nr._/09.03.2015 ale Primăriei C.-Serviciul Autoritate Tutelară.
În cauză au fost luate interogatorii părților, la solicitarea acestora și au fost audiați martorii C. T. M. și D. C. Lumința, pentru reclamantă, iar, pentru pârât, Ș. D. și P. O. A..
Analizând cererile de față, instanța reține următoarele:
Minorii C. Alexia-M., născută la data de 22.10.2006 și C. T.-I., născut la data de 16.12.2010, sunt rezultați din relația de concubinaj a părților.
În prezent, părinții minorilor sunt despărțiți, cei doi copii locuind când la un părinte, când la celălalt, potrivit celor declarate de martorii audiați în cauză, ambii implicându-se în creșterea și educarea lor, copii fiind atașați de ambii părinți.
Deși din anchetele psihosociale efectuate în cauză a reieșit că ambii părinți dispun de condiții materiale optime pentru creșterea copiilor, acesta nu trebuie să fie singurul criteriu avut în vedere la stabilirea locuinței minorilor, ci trebuie să se țină seama de un complex de factori cum ar fi: nevoile fizice, emoționale și psihologice ale copilului, având în vedere vârsta și etapa de dezvoltare a minorului, opiniile și preferințele copilului – în măsura în care acestea pot fi verificate rezonabil, natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și persoanele față de care a dezvoltat relații de atașament, capacitatea acestor persoane de a îngriji copilul și de a răspunde nevoilor sale, de a comunica și coopera în chestiunile care-l privesc, beneficiile pe care dezvoltarea de relații semnificative cu anumite persoane le au asupra siguranței și bunăstării copilului și voința acestora de a susține dezvoltarea unor relații cu celelalte persoane semnificative din viața copilului, istoricul îngrijirii copilului.
Cum, la acest moment, minorii în cauză se află la vârste fragede la care prezența și afecțiunea maternă sunt decisive pentru dezvoltarea lor armonioasă, instanța apreciază că este în interesul superior al acestora să li se stabilească locuința la mamă, necesitatea asigurării unui mediu familial stabil pentru minori fiind și unul din principiile proteguite prin legislația privind protecția minorului, mama putându-le asigura un climat familial propice unei dezvoltări fizice și psihice armonioase.
Întrucât, părinții minorilor nu conviețuiesc, instanța, față de disp. art. 503 C.civ., va dispune ca autoritatea părintească în privința acestora să se exercite în comun de ambii părinți, în cauză, neexistând motive care ar justifica suprimarea acestui drept vreunuia dintre părinți, de altfel, acesta fiind și un drept al copilului de care nu poate fi privat, decât pentru motive temeinice, impuse de necesitatea protejării interesului său superior, aspect ce nu se regăsește în speța de față.
În temeiul disp. art. 499 C.civ., coroborate cu art. 516 alin. 1 și art. 529 C.civ., instanța va obliga pe pârât la întreținerea minorilor sub forma plății unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 147 lei, de fiecare minor, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Potrivit art. 496 alin 5 C.civ., „părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă acesta este în interesul superior al copilului”.
Apreciind asupra interesului minorului, instanța trebuie să aibă în vedere un complex de factori care definesc întreaga viață personală a copilului și a familiei sale, respectiv vârsta și sexul minorului, relațiile sale cu părinții, afecțiunea pe care și-o poartă reciproc, conduita părinților în societate și față de minor.
În toate cazurile, instanța trebuie să țină seama de reglementarea dreptului la viața de familie așa cum rezultă din art. 8 din CEDO și cum este definit prin practica instanței europene de contencios al drepturilor omului. Jurisdicția europeană consideră că legăturile personale dintre părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți nu mai există, iar măsurile interne, inclusiv hotărârile instanței, care ar împiedica o asemenea relație constituie o ingerință în dreptul la viața familială, protejată de art. 8 ( cauza Elsholz contra Germaniei din 13 iulie 2000).
Curtea europeană a decis că în executarea unor măsuri care țin de legătura părinților cu copii trebuie să se țină seama de interesele superioare ale copilului și, în ipoteza în care contactele cu părinții ar risca să amenințe aceste interese sau să aducă atingere drepturilor sale, autoritățile naționale au îndatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru între toate interesele părților ( cauza Ignaccolo-Zenide contra României din 25 ian. 2000 și cauza Maire contra Portugaliei din 26 iunie 2003).
Cum, în cauză, nu s-a dovedit că tatăl ar avea un comportament de natură a afecta, prin manifestările sale, viața și sănătatea copiilor săi, instanța apreciază că se impune menținerea unor legături firești între minori și tatăl lor, tocmai din necesitatea de a se da posibilitatea celor doi copii să dezvolte o relație armonioasă și lipsită de inhibiții cu propriul părinte, motiv pentru care, va încuviința pârâtului legăturile personale cu minorii în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din lună, de vinerea, ora 19, până duminica, ora 19, o săptămână cu ocazia sărbătorilor de P., o săptămână cu ocazia sărbătorilor de C. și o lună în vacanța de vară a minorilor, în luna iulie.
În adoptarea acestui program, instanța a avut în vedere necesitatea asigurării unei stabilități în programul de instruire școlară a minorilor și în rutina zilnică, evitându-se tracasările și, pe cale de consecință, epuizarea celor doi copii.
În raport de dispozițiile art. 453 alin. 2 C.p.c., instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea precizată reclamanta D. L., CNP_, cu domiciliul în B., ., nr.59, jud. D., și domiciliul procedural ales la SCPA G. și Asociații SCA, din C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. S. N., CNP_, cu domiciliul în C., . 4, ., jud. D..
Admite, în parte, cererea reconvențională formulată de pârât.
Stabilește locuința minorilor C. Alexia-M., născută la data de 22.10.2006 și C. T.-I., născut la 16.12.2010, la mamă.
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorilor să se exercite, în comun, de către ambii părinți.
Obligă pe pârât să contribuie la întreținerea minorilor sub forma plății unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 147 lei, de fiecare minor, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Încuviințează pârâtului legăturile personale cu minorii în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din lună, de vinerea, ora 19, până duminica, ora 19, o săptămână cu ocazia sărbătorilor de P., o săptămână cu ocazia sărbătorilor de C. și o lună în vacanța de vară a minorilor, în luna iulie.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză.
Cu apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. V. L.-A. C.
Red.A.M.V.
Tehn.L.A.C
4 ex./05.11.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CRAIOVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
