Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 12973/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 Octombrie 2015
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: L. P. - JUDECĂTOR
GREFIER: V. P.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamantul D. E., împotriva pârâtei D. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat B. A. pentru pârâtă, lipsă fiind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care a învederat instanței că la dosarul cauzei, s-a depus o cerere din partea d-nei avocat Beniog C. M., din Baroului V., de reziliere a contractului de asistență juridică încheiat cu pârâta, iar pârâta, prin apărător, a depus un set de înscrisuri, după care,
Avocat B. A. pentru pârâtă, a solicitat încuviințarea probei cu martora Szocs I., pentru a dovedi împrejurarea că soțul acesteia, Szocs F. a dat o declarație la notar, în care a arătat că acesta cunoaște împrejurările legate de imobilul casă suspus partajului și de proveniența banilor, iar prin declarația martorei Szosc I., înțelege să dovedească faptul că, soțului acesteia, i-a fost smulsă declarația dată la notar.
De asemenea, a solicitat efectuarea unei noi expertize în specialitatea construcții civile, având în vedere diferența foarte mare dintre cele două expertize, o expertiză s-a efectuat peste gard, iar experta a venit însoțită de reclamant, fiica acestuia și ginerele său, ceea ce a provocat o reacție negativă a pârâtei, care a refuzat primirea expertize în imobil. A mai arătat că experta nu a vizionat imobilul, nu cunoaște ce materiale au fost folosite la finisaje, imobilul este situat în vatra satului Malu V., ., nu este situat la asfalt sau într-o stațiune balneară, fiind un imobil obișnuit.
Instanța respinge cererea privind audierea martorei Szocs I., formulată de pârâtă, ca nefiind utilă soluționării cauzei, având în vedere momentul procesual la care aceasta a fost formulată, precum și cererea de efectuarea unei noi expertize, având în vedere ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat si nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondului cauzei .
Avocat B. A. pentru pârâtă având cuvântul, a solicitat respingerea acțiunii așa cum a fost formulată, întrucât apreciază că imobilul suspus partajului, nu poate fi considerat bun comun, nefiind edificat în comun de ambii soți, deoarece prețul apartamentului proprietatea comună, însușit de către pârâtă, nu a fost folosit la renovarea noii construcții, ci pentru creșterea și educarea celor doi copii, pe care a trebuit să-i întrețină singură, motivul divorțului a fost tocmai un împrumut la Bancoop,despre care pârâta nu a avut cunoștință, reclamantul folosind banii în scop personal, iar neplata acestei datorii personale a determinat emiterea unei somații prin care se urmărea scoaterea la vânzare a apartamentului și evacuarea acesteia, însă pârâta a făcut diverse împrumuturi pentru a achita acesta credit, a procurat singură această sumă de bani, radiind ipoteca și degrevându-l de sarcini pentru a putea fi vândut mai târziu. A arătat că, știind că nu are nici o contribuție, reclamantul nu s-a prezentat când a fost întocmit actul de vânzare, mandatându-l pe fiul acestora să semneze actul, neavând nici o pretenție cu privire la prețul obținut.
De asemenea, a arătat că banii obținuți din vânzarea acelui apartament au fost gestionați de pârâtă pentru cei doi copii. Totodată a solicitat să nu fie omologat raportul de expertiză în specialitatea construcții civile, să se constate că nu există un bun comun, întrucât contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere a avut un preț fictiv, care nu s-a achitat, iar întreținerea mamei pârâtei a fost prestată doar de către aceasta și pentru realizarea acesteia case s-au folosit în exclusivitate veniturile sale și cele provenite din munci agricole, cultivând livezi, viță-de –vie și alte produse și a crescut animale, care i-au sporit veniturile, precum și pensia mamei sale de urmaș.
A mai precizat că în această nouă construcție a fost înglobată, în mică măsură, vechea construcție, iar toate instalațiile și finisajele sunt noi construcția, casa nu are placă între etaje, fiind compusă din parter și mansardă, care a fost efectuată în timp, iar despre casa din contract, aceasta nu mai există, ci există o casă nouă, care este bun propriu întrucât s-au folosit veniturile proprii ale acesteia, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11 februarie 2013, sub nr._, pe rolul Judecătoriei Râmnicu -V., reclamantul D. E., a chemat în judecată pe pârâta D. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună sistarea stării de codevălmășie și partajarea următoarelor bunuri: un teren în suprafață de 1500 mp, din care 500 mp teren construcții și 1000 mp teren arabil, situat în vatra satului Malul V.,comujna Bujoreni,Jud.V.,în intravilanul localității; o casă de locuit din cărămidă acoperită cu țiglă,cu două camere și antreu și una bucătărie din cărămidă acoperită cu tablă,construcții situate pe teren; o casă cu două nivele –parter și etaj,construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, având la parter o baie, un living, o bucătărie,o cămară și un dormitor,iar la etaj un living și o baie.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că s-a căsătorit cu pârâta, iar prin sentința civilă nr. 8728/29.09.1993,definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Rm.V. în dosarul nr._/1992, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț.
În continuare, reclamantul arată că, în timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6637/03.08.1992 au cumpărat de la Butoiaș M. un teren în suprafață de 1500 mp,din care 500 mp teren construcții și 1000 mp teren arabil,situat în vatra satului Malul V. din . construcțiile situate pe acest teren, respectiv o casă de locuit din cărămidă acoperită cu țiglă,cu 2 camere,antreu și o bucătărie din cărămidă acoperită cu tablă. Pe acest teren, pe lângă aceste construcții, au mai edificat o casă cu 2 nivele-parter și etaj, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, având la parter o baie, un living mare, o bucătărie, o cămară și un dormitor, iar la etaj un living mare și o baie.
Precizează reclamantul că această construcție cu etaj a fost edificată cu sumele obținute din vânzarea unui bun comun, respectiv a apartamentului situat în Rm.V.,Calea lui T. nr. 153,. parter,.,compus din două camere de locuit și dependințe. Prețul obținut a fost, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2.694 din 05.06.2002 de_ lei, bani folosiți la edificarea casei cu etaj. Arată că locuința cu etaj este bun comun,fiind edificată cu banii rezultați din vânzarea bunului comun.
Consideră reclamantul că are o contribuție mai mare la achiziționarea bunurilor comune,întrucât a realizat venituri mai mari decât pârâta: a avut un salariu foarte bun, a făcut împrumuturi la bănci și alte instituții,pe toată perioada căsătoriei, împrumuturi pr care le plătește și în prezent, a fost sprijinit moral și material de părinții și rudele sale.
În drept,au fost invocate disp. art. 673 ind.1-673 ind.5 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, a solicitat probe: interogatoriul, înscrisuri, martori și expertize.
La dosarul cauzei s-au depus în copie următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2694/05.06.2002de BNP M. M., ,contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 6637/03.08.1992,sentința civilă nr. 8728/29.09.1993,pronunțată de Judecătoria Rm.V. în dosarul nr._/1992,definitivă și irevocabilă.
În temeiul art.115 C.pr.civ., pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, pârâta arată că în realitate,”demersul” reclamantului are o altă explicație și nu o contribuție la dobândirea bunurilor enunțate în acțiune. Precizează că desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 23.05.1975 s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 8728/29.09.1993, dar separarea în fapt avusese loc anterior acestei date, din cauza pârâtului, care (astfel cum s-a reținut în motivarea hotărârii)consuma alcool în mod exagerat, cheltuindu-și în felul acesta veniturile, își neglija copiii și cheltuielile gospodăriei,pe care le lăsa în sarcina sa. Susține că neînțelegerile constante dintre ei au culminat în momentul când a aflat că reclamantul făcuse un credit bancar, folosind banii în scop personal,iar neplata acestei datorii personale a determinat emiterea unei somații prin care se urmărea scoaterea la vânzare a apartamentului.
Pârâta mai arată că la data când s-au despărțit prin divorț a achitat toate datoriile personale ale reclamantului,cca 130.000 lei,reprezentând împrumutul menționat, o parte din bani fiind primiți de la mama sa,iar o parte fiind împrumutați de la alte rude pentru a completa suma datorată de fostul său soț și a scoate apartamentul de sub sechestru.
Arată că față de aceste considerente ea a fost cea care a contribuit la dobândirea bunurilor care au aparținut comunității,ori care s-au dobândit în timpul căsătoriei.
În continuare pârâta arată că, în timpul conviețuirii formale cu reclamantul, cu contribuția sa exclusivă, sprijinită de mama sa, a dobândit un apartament în R.V.,Calea lui T. nr. 153,.,parter, ., pentru care avusese contract de închiriere, în baza Decretului-Lege nr.61/1990. Acest apartament, al cărui preț a fost achitat de ea în două tranșe, fără contribuția reclamantului, a fost vândut în anul 2002. Susține că reclamantul l-a mandatat pe fiul său la întocmirea actului de vânzare-cumpărare și nu a emis nicio pretenție cu privire la prețul obținut, tocmai având în vedere condițiile în care se dobândise acest apartament.
Mai arată pârâta că banii obținuți din vânzarea acestui apartament au fost gestionați de ea pentru cei doi copii astfel: a achitat taxele pentru studii,pentru tratamente stomatologice,ținute de serviciu și de ocazie pentru amândoi,cheltuieli ocazionate de căsătoria fiecăruia dintre cei doi copii, sprijin material și fizic acordat fiicei sale la creșterea copilului, timp de 5 ani.
Susține pârâta că mama sa a dorit să-i transmită ei dreptul de proprietate asupra gospodăriei pe care o deținea în .,compusă din teren de cca 1500 mp și casă de locuit,contract ce s.-a încheiat în luna august 1992,iar la puțin timp a intervenit despărțirea de reclamant. Precizează că nu s-a plătit nicio sumă de bani cu titlu de preț, iar reclamantul nu a prestat niciodată întreținerea la care s-a obligat prin contract, acesta nu a plătit pensie de întreținere pentru copii, deși se aflau în continuarea studiilor și după ce au devenit majori. Mai arată pârâta că mama sa nu a solicitat rezilierea contractului de întreținere întrucât nu s-a pus problema ca reclamantul să emită pretenții asupra bunurilor dobândite astfel.
În ceea ce privește terenul obținut prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere,arată că acesta nu reprezintă bun comun, în sensul disp. art. 30 C.fam., ci trebuie reținut ca fiind bunul său propriu, având în vedere contribuția sa exclusivă la dobândirea lui, faptul că ea a întreținut-o pe vânzătoare timp de 20 de ani.
În ceea ce privește construcțiile înscrise în actul de întreținere, arată că acestea nu mai există. În anul 2006 a solicitat autorizație de construire în temeiul căreia a început reconstruirea casei pe care o dobândise de la mama sa, iar în anii următori a realizat construcția care există în prezent, respectiv casa amplasată pe două nivele,compusă din 3 dormitoare, 2camere de zi,două băi,bucătărie,cămară,cameră pentru centrală,balcon. Susține că în această nouă construcție a fost înglobată vechea construcție provenită de la mama sa, toate instalațiile și finisajele fiind noi, iar pentru realizarea ei a folosit în exclusivitate veniturile sale și cele provenind din muncile agricole.
Concluzionează pârâta că nu există bunuri comune în stare de coproprietate cu reclamantul la data despărțirii lor,bunurile fiind dobândite numai de ea, astfel că cererea de partaj este nejustificată,abuziv formulată și trebuie respinsă.
În cauză, s-a administrat proba cu interogatoriul părților, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii, I. C., D. M., N. V., V. G. D., P. C., C. V. .
Din probele administrate, prin încheierea de admitere în principiu din data de 7 martie 2014, instanța a admis în parte și în principiu, acțiunea formulată și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, reclamantul cu o contribuție de 25% și pârâta cu o contribuție de 75%, următoarele bunuri: un teren în suprafață de 1500 mp, din care 500 mp teren construcții și 1000 mp teren arabil, situat în vatra satului Malul V., .,cu vecinii: E- Șoseaua Națională, V- D. N. și rest proprietate, S - U. I., N- D. G.; o casă –parter și mansardă, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, având la parter o baie, un living, un dormitor, bucătărie și baie, iar la etaj(mansardă) un living și o baie.
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitățile construcții, evaluări proprietăți imobiliare și topografie, pentru identificarea și individualizarea bunurilor, evaluarea acestora și întocmirea propunerilor de lotizare (de către expertul constructor).
S-a stabilit un onorariu provizoriu de expert în cuantum de 600 lei, pentru expertul topo și 800 lei, pentru expertul constructor, urmând a fi achitate de părți.
În motivarea încheierii de admitere în principiu s-au reținut următoarele:
Reclamantul și pârâta s-au căsătorit la data de 23.05.1975, iar prin sentința civilă nr. 8728/29.09.1993, pronunțată de Judecătoria Rm.V. în dosarul nr._/1992 al Judecătoriei Rm.V., s-a dispus desfacerea căsătoriei.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu fosta RAESA nr.4300/1991 imobilul apartament situat în Rm.V., Calea lui T. nr. 153, . parter,..
Tot în timpul căsătoriei, respectiv la data de 03.08.1992, părțile au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.6637/03.08.1992, un teren în suprafață de 1500 mp,din care 580 mp teren construcții și 1000 mp teren arabil,situat în vatra satului Malul V., ., împreună cu construcțiile situate pe acesta, constând dintr-o casă de locuit din cărămidă și acoperită cu țiglă, cu două camere și antreu și o bucătărie din cărămidă, acoperită cu tablă. Prețul vânzării a fost de 40.000 lei la care s-a adăugat și obligația cumpărătorilor de a-i acorda întreținere vânzătoarei, aceasta din urmă fiind mama pârâtei.
După desfacerea căsătoriei, respectiv la data de 08.03.2002 imobilul apartament dobândit în timpul acesteia a fost înstrăinat de către foștii soți, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 135/08.03.2002 la prețul de_ lei, banii rămânând în posesia pârâtei.
În anul 2006, pârâta a demarat lucrări de extindere și reamenajare a casei de locuit cu două camere dobândită, așa cum s-a arătat anterior, împreună cu reclamantul prin contractul de întreținere, rezultând construcția existentă în prezent: o casă compusă din 3 dormitoare,2 camere de zi, 2 băi,bucătărie,cămară,cameră pentru centrală, balcon,edificată din cărămidă și acoperită cu țiglă, amplasată pe 2 nivele. Potrivit probatoriului administrat în cauză, respectiv răspunsul reclamantului la interogatoriu coroborate cu declarațiile martorilor I. C., P. C. și C. V., lucrările s-au realizat în timp, în mare parte cu banii rezultați și din vânzarea apartamentului bun comun. Este de menționat că reclamantul l-a mandatat pe fiul său să-l reprezinte la notar pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât convenise cu pârâta ca banii astfel obținuți să fie împărțiți celor doi copii. Faptul că, ulterior, pârâta nu a mai respectat înțelegerea, folosind cea mai mare parte din bani pentru realizarea lucrărilor de extindere și amenajare a casei bun comun, l-a determinat pe reclamant să promoveze acțiunea de față.
Dispozițiile art. 339 C.civ.,prevăd că „bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților”, bunurile proprii fiind prevăzute expres și limitativ în art. 340 C.civ.
Pentru calificarea unui bun ca fiind comun ambelor părți, se cer întrunite următoarele condiții cumulative: a) bunul să fi fost dobândit de oricare dintre soți;b) bunul să fi fost dobândit în timpul regimului comunității legale; c) bunul să nu facă parte din categoria bunurilor proprii.
Proprietatea comună se dobândește de ambii soți, chiar dacă actul de dobândire s-a încheiat pe numele unuia dintre aceștia.
Asemenea bunuri sunt comune chiar dacă sunt dobândite prin munca unui singur soț sau din împrumutul contractat de un singur soț. Condiția esențială este aceea a dobândirii bunurilor în timpul regimului comunității legale ori convenționale, adică în intervalul de timp de la data încheierii căsătoriei și până la momentul încetării, desfacerii acesteia.
În speță, față de considerentele expuse anterior, din comunitatea de bunuri fac parte bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin contactul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.6637/03.08.1992, care se află în ființă. Astfel, este bun comun, cu consecința reținerii la masa partajabilă, terenul în suprafață de 1500 mp, din care 500 mp teren construcții și 1000 mp teren arabil, situat în vatra satului Malul V., .,cu vecinii: E- Șoseaua Națională, V- D. N. și rest proprietate, S - U. I., N- D. G.,dobândit prin contractul de întreținere cu numărul menționat anterior(contract ce nu a fost reziliat sau anulat).
În ceea ce privește imobilul casă de locuit dobândit prin același act, este adevărat că acesta nu mai există în forma în care se afla la data încheierii actului, fiind restaurat-extins și amenajat, rezultând practic o nouă construcție, aceasta fiind edificată de către pârâtă, după desfacerea căsătoriei.
Această împrejurare nu este de natură însă să –i schimbe și regimul juridic, transformându-l în bunul propriu al pârâtei, pe de o parte, pentru că în realizarea lui s-au folosit și banii obținuți din vânzarea unui bun comun, iar pe de altă parte, imobilul care s-a înlocuit cu cel nou, chiar dacă numai de către pârâtă, a avut regimul juridic de bun comun. În consecință, și acest bun va fi reținut la masa partajabilă.
În ceea ce privește contribuția părților la realizarea bunurilor reținute la masa partajabilă, se constată, pe baza probelor existente la dosar că aceasta este diferită, pârâta având o contribuție majoritară și nu exclusivă, așa cum a susținut aceasta, pentru următoarele considerente:
Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit regula potrivit căreia cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport de contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune.
Pentru stabilirea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din soți, instanța urmează să țină seama de orice alte împrejurări de natură să contribuie la determinarea corectă și echitabilă a participării soților la patrimoniul comun, cum ar fi: ajutorul primit din partea părinților la asigurarea locuinței și a întreținerii gospodăriei, a inegalităților veniturilor soților, contribuția fiecărui soț la lichidarea sau reducerea pasivului comunitar, sumele de bani pe care unul din soți le-a cheltuit cu întreținerea copiilor săi și de orice alte asemenea împrejurări.
În speță, atât reclamantul cât și pârâta au fost cunoscuți ca oameni harnici, implicați în creșterea și educarea copiilor. Reclamantul a lucrat ca polițist, iar pârâta, cadru didactic, din veniturile obținute și împrumuturile făcute achiziționând un apartament compus din două camere și dependințe, situat în Rm. V.. Conform declarației martorei D. M., fila 94, dosar, în timpul căsătoriei reclamantul mergea și în gospodăria din Bujoreni, proprietatea mamei pârâtei și transmisă părților prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, ”muncea la vie, la curățatul pomilor, era un om gospodar și priceput”.
După despărțirea soților, produsă după 18 ani de căsătorie, pârâta s-a ocupat de administrarea bunurilor, de realizarea îmbunătățirilor, de suportarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea școlară și profesională a fiilor deveniți majori, respectiv a fiicei aflată în continuarea studiilor.
Casa și terenul au fost înstrăinate la un preț modic de către mama pârâtei foștilor soți, iar după desfacerea căsătoriei, pârâta s-a ocupat de îngrijirea, de întreținerea mamei sale. La renovarea casei bătrânești și transformarea ei în casa reținută la masa partajabilă aportul reclamantei a fost considerabil, aceasta fiind ajutată de mama sa. Pe lângă salariul obținut în calitate de cadru didactic, pârâta,o bună gospodină, ca de altfel și mama care o ajuta, sa se ocupa cu grădinăritul, cu creșterea animalelor, produsele obținute fiind vândute în piețe. Pe toată perioada căsătoriei, dar mai ales după desfacerea acesteia s-a ocupat de creșterea și îngrijirea celor doi copii, de pregătirea lor profesională (declarația martorilor V. G.-D., fila 96,dosar, N. V.,fila 95,dosar, C. V.-fila 167, dosar). De asemenea, pârâta a făcut diverse împrumuturi, a achitat datoriile personale ale reclamantului, în jur de 100.000 lei vechi.
Faptul că la realizarea acestor îmbunătățiri s-au folosit și o parte din banii obținuți din vânzarea apartamentului bun comun înstrăinat în anul 2002, rezultă și din declarația martorei I. C.,fila 93,dosar, care a arătat că în anul 2003 pârâta a intenționat să cumpere apartamentul său și în cadrul acestor discuții pârâta i-a spus că dorește să investească astfel banii obținuți, dar pentru că suma cerută de martoră a fost prea mare, pârâta a afirmat că preferă să renoveze casa. Aceeași martoră a declarat că, ulterior, reclamantul și-a exprimat nemulțumirea față de ea, că pârâta a investit banii în reconstrucția casei și nu în achiziționarea unui apartament pentru fiica lor. În anul 2006, așa cum s-a arătat anterior au demarat lucrările de renovare, reconstruire a casei bătrânești, bun comun.
Comparând aportul reclamantului la dobândirea bunurilor cu efortul constant, fizic și financiar al pârâtei în întreținerea acestora, administrarea și dezvoltarea și reconstrucția lor, instanța a apreciat că aceasta din urmă are o contribuție de 75%, iar reclamantul de 25%.
În cauză, expertiza tehnică în specialitatea construcții civile, a fost efectuată de expert tehnic N. D., care a propus instanței pentru omologare o singură variantă de lotizare, iar expertiza tehnică în specialitatea topografie, a fost numit expert P. I.-L. .
F. de raportul de expertiza în specialitatea construcții civile, la termenul din 12 februarie 2015, pârâta a formulat obiecțiuni, ce au fost admise de către instanță
La data de 10 septembrie 2015, s-a înaintat de către experta desemnată N. D., răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtă, la raportul de expertiză în specialitatea construcții civile.
Prin încheierea de ședință din data de 11 septembrie 2015, Judecătoria Rîmnicu V. a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia spre soluționare Judecătoriei C., având în vedere încheierea civilă nr. 1687/18 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost admisă cererea de strămutare a cauzei formulată de pârâta D. M..
Primind dosarul, Judecătoria C. l-a înregistrat sub același număr și a dispus citarea părților.
Având în vedere cele reținute prin încheierea de admitere în principiu din data de 7 martie 2014, dispozițiile de art. 673/9 C.p. civ ., art. 355 alin. 1 și 2 și art. 357 din codul civil, posesia imobilului supus partajului și mărimea cotelor contributive ale părților, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul Domuță E., împotriva pârâtei Domuță M., va dispune sistarea stării de codevălmășie în cotă procentuală de 25 % pentru reclamant și de 75 % pentru pârâtă, în ceea ce privește imobilul situat în Comuna Bujoreni, . V., având ca vecini: E-Șoseaua Națională, V-D. N. și rest proprietate, S-U. I., N-D. G., compus din: suprafața de 1500 mp teren, din care, 500 mp teren construcții și 1000 mp teren arabil, și o casă, compusă din parter și mansardă, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, având la parter- o baie, un living, un dormitor, bucătărie și baie, iar la etaj ( mansardă ) -un living și o baie, în valoare de 468.110 lei, pe care îl va atribui pârâtei D. M., urmând ca față de valoarea lotului său de 351.000 lei, aceasta să achite cu titlu de sultă reclamantului D. E., suma de 117.110 lei .
În temeiul art. 276 Cod proc.civ., va compensa parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți, reprezentând onorariu de avocat și va mai obliga pârâta la plata sumei de 1704 lei, cheltuieli de judecată către reclamant .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul Domuță E., cu domiciliul în comuna Fârtățești, ., împotriva pârâtei Domuță M., cu domiciliul în comuna Bujoreni, .. V..
Dispune sistarea stării de codevălmășie în cotă procentuală de 25 % pentru reclamant și de 75 % pentru pârâtă, în ceea ce privește imobilul situat în Comuna Bujoreni, . V., având ca vecini: E-Șoseaua Națională, V-D. N. și rest proprietate, S-U. I., N-D. G., compus din: suprafața de 1500 mp teren, din care, 500 mp teren construcții și 1000 mp teren arabil, și o casă, compusă din parter și mansardă, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, având la parter- o baie, un living, un dormitor, bucătărie și baie, iar la etaj ( mansardă ) -un living și o baie .
Atribuie pârâtei D. M., imobilul situat în Comuna Bujoreni, . V., având ca vecini: E-Șoseaua Națională, V-D. N. și rest proprietate, S-U. I., N-D. G., compus din: suprafața de 1500 mp teren, din care, 500 mp teren construcții și 1000 mp teren arabil, și o casă, compusă din parter și mansardă, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, având la parter- o baie, un living, un dormitor, bucătărie și baie, iar la etaj ( mansardă ) -un living și o baie, în valoare de 468.110 lei, urmând ca față de valoarea lotului său de 351.000 lei, pârâta să achite cu titlu de sultă reclamantului D. E., suma de 117.110 lei .
Compensează parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți și mai obligă pârâta la plata sumei de 1704 lei, cheltuieli de judecată către reclamant . Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la Judecătoria C. .
Pronunțată în ședință publică azi 27 octombrie 2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. P. V. P.
Redactat: L.P
Tehnoredactat: V.P.
Nr. exemplare: 4
Data redactări: 12.11.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 27/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
