Întoarcere executare. Sentința nr. 4278/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4278/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 6357/215/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4278/2015
Ședința publică de la 01.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. D. M.
GREFIER J. A.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE-C.F.R. IRLU S.A. PRIN PRIN ADMINISTRATORUL JUDICIAR FIVE SPRL și pe pârât M. I., având ca obiect întoarcere executare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, la apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă s-a constatat lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu prevederile art. 131 coroborate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. j și art. 723 alin 3 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Considerând că proba cu înscrisuri solicitate de către reclamant prin acțiune este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la soluționarea cauzei, în temeiul art. 255 alin 1 N.C.Pr.Civ. coroborat cu art 258 N C.Pr. Civ, o încuviințează.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
La data de 25.08.2014, reclamanta . locomotive și utilaje a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul M. I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6.203 lei cu titlu de sumă nedatorată și să fie obligat să plătească cheltuielile de judecată.
În motivare a arătat că prin sentința civilă nr. 4667/31.05.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, reclamanta a fost obligată să plătească drepturi solicitate, hotărâre rămasă definitivă și executorie în conformitate cu art. 274 din Codul Muncii.
În temeiul art. 622 Ncpc, s-a achitat în mod voluntar pârâtului suma de 2.328 lei conform ordinului de plată nr. 324/28.06.2013. prin cumularea acestei sume cu dobânda legală și actualizarea inflației s-a ajuns la un total de 6.203 lei.
A arătat că împotriva sentinței nr. 4667/31.05.2013, reclamanta a declarat recurs ce a fost admis prin decizia nr. 7970/2013 pronunțată de Curtea de Apel C., astfel că titlul executoriu în temeiul căruia au fost executate aceste drepturi bănești a fost desființat.
De asemenea, prin prevederile art. 1470 din Ncciv. Reiese că " Orice plată presupune o datorie", iar potrivit art. 256 alin.1 Codul Muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau și care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, este obligat să suporte contravaloarea lor.
În drept a invocat dispozițiile art. 1341 Cod Civil, art. 256 alin.1, art. 257-259 Codul Muncii.
În scop probatoriu a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
La data de 10.12.2014, pârâtul M. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii principale ca fiind nefondată.
În motivare, pârâtul a arătat că în cauză nu sunt întrunite cerințele imperative prevăzute de dispozițiile art. 256 alin.1 Codul Muncii, care reglementează plata nedatorată, întrucât reclamant nu i-a achitat drepturile salariale cuvenite în baza contractului individual de muncă și a contractelor colective de muncă, respectiv a Contractului Colectiv de Muncă la nivelul de grup de unități din transportul feroviar înregistrat sub nr. 2836/28.12.2006 și a Contractului Colectiv de Muncă unic la nivelul de ramură transporturi pe anii 2008-2010, a contractelor colective la nivel de unitate.
Dispozițiile art. 256 alin.1 din Codul muncii din cuprinsul titlului XI privind răspunderea juridică și capitol III privind răspunderea patrimonială reglementează două situații de fapt strict determinate: restituirea sumei nedatorate de salariat și restituirea bunurilor și serviciilor necuvenite.
Instituția juridică a restituirii prevăzută de art. 256 Codul Muncii trebuie să îndeplinească și cerințele prevăzute de art. 254 din Codul Muncii. Plata nedatorată poate fi definită ca fiind un fapt juridic licit care constă în executarea de către o persoană, din eroare, a unei prestații la care nu era obligată și fără intenția de a plăti pentru altul.
Pentru nașterea obligației de restituire, obligația trebuie să îndeplinească anumite condiții: să existe o plată, plata să fie nedatorată, să existe o eroare.
A precizat că reclamanta i-a achitat suma de 2.328 lei cu titlu de drepturi bănești cuvenite în baza contractului individual de muncă încheiat, a contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar înregistrat sub nr. 2836/28.12.2006 și a Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 și nu în baza unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre.
A arătat că dispozițiile art. 257 Codul Muncii nu sunt aplicabile, în speță fiind vorba de rețineri din salariu. De asemenea nici dispozițiile art. 258-259 Codul Muncii care guvernează plata despăgubirilor după încetarea contractului de muncă și cele prin executare silită nu sunt aplicabile.
A menționat că plata nedatorată reprezintă executarea de către o persoană a unei obligații care are ca obiect o prestație de a da sau face, la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia. Noul cod civil arată că orice plată presupune existența unei datorii, iar cel care plătește fără a datora, are dreptul la restituire.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 Cod pr.civ.
În scop probatoriu a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 29.12.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din cererea principală.
Prin sentința civilă nr. 836/2015, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și în consecință, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 N.C.p.c., excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - C.F.R. IRLU S.A. a solicitat obligarea pârâtului M. I. la plata sumei de 6203 lei reprezentând drepturi bănești încasate necuvenit și care au fost achitate pârâtului în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4667/31.05.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Sentința menționată a fost modificată de către Curtea de Apel C. care prin decizia nr. 7970/19.06.2013 a respins acțiunea promovată de reclamantul M. I..
Din înscrisurile aflate la dosarul nr._/63/2014 al Tribunalului D.-Secția C.M.A.S se reține că prin ordinul de plată nr. 324/28.06.2013, reclamanta i-a achitat pârâtului drepturi bănești datorate în temeiul hotărârii judecătorești.
Această plată este voluntară și anterioară desființării sentinței civile nr. 4667/31.05.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pentru executarea obligației stabilite în această hotărâre judecătorească ce constituia titlul executoriu, angajatorul i-a achitat voluntar suma de 2328 lei, care actualizată cu dobânda legală și rata inflației are în prezent valoarea de 6203 lei.
Temeiul restituirii acestor sume îl reprezintă art. 256 alin. 1 C.muncii conform căruia "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie", acestea fiind normele speciale în materia restituirii în caz de plată nedatorată, dispozițiile art. 1341 N.C.civ. reprezentând normele de drept comun ce reglementează plata nedatorată.
În speță, față de temeiul juridic invocat de parte, dar și față de motivarea în fapt și situația concretă rezultată din înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată, pretențiile reclamantei derivă din plata voluntară a unor drepturi bănești în baza raporturilor de muncă existente între părți.
Instanța apreciază că dispozițiile art. 722 -723 N.C.p.c nu constituie temei al cererii de restituire plată nedatorată întrucât o primă condiție pentru a se reține incidența acestor dispoziții o reprezintă ca plata să fie efectuată în mod silit, ca urmare a demarării de către creditor a procedurii executării silite prin intermediul unui executor judecătoresc, procedură în cadrul căreia titlul executoriu sau executarea silită însăși sunt desființate.
Cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ține de faza procesuală a executării silite, subsecventă fazei procesuale de soluționare definitive a fondului litigiului, stabilindu-se o procedură judiciară contradictorie pentru soluționarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestației la executare, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluționare și căile de atac prevăzute pentru contestația la executare, instituția cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care reprezintă o contestație specială la executare.
În cauză instanța mai constată că reclamanta nu a formulat o acțiune de întoarcere a executării, ci de restituire de a unor sume nedatorate, aceasta precizându-și în mod clar temeiul juridic al acțiunii, respectiv art. 256 Codul Muncii.
Nu se poate reține aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 5/2012, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție având în vedere că prin această decizie s-a stabilit competența de soluționare în favoarea judecătoriei în ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, ori în cauză pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 4667/31.05.2013 nu a fost declanșată procedura executării silite, plata fiind efectuată voluntar de către reclamantă prin ordinul de plată depus la dosar.
Calificarea unui conflict ca având natura juridică a unui conflict de muncă, supus, pe cale de consecință, jurisdicției muncii, depinde de măsura în care acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile din legislația muncii. În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 256 alin. 1 din C.muncii, în conformitate cu care salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Sumele de bani încasate de pârât în baza Sentinței civile nr. 4667/31.05.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale au reprezentat drepturi salariale rezultate din raporturile de muncă dintre acesta și reclamantă, raporturi guvernate de legislația muncii.
Reclamanta nu a formulat în cauză o acțiune de întoarcere a executării, ci a indicat expres în cuprinsul cererii de chemare în judecată că solicită restituirea unor sume pe care le-a achitat voluntar pârâtului, ce este angajatul său, dar care în prezent sunt nedatorate.
Cum potrivit art. 1 lit. n din Legea 62/2011 conflictul de muncă reprezintă conflictul dintre angajați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă sau de serviciu, rezultă că și prezentul litigiu prin care angajatorul solicită restituirea de la angajat a sumelor reprezentând drepturi salariale pe care i le-a achitat voluntar, are natura juridică a unui conflict de muncă.
În privința competenței materiale de soluționare a conflictelor de muncă, instanța reține că potrivit art. 208 din Legea 62/2011 conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.
Față de considerentele expuse mai sus, fiind în prezența unei competențe materiale reglementate de norme de ordine publică, instanța apreciază că nu este competentă material să soluționeze un conflict de muncă, astfel că va admite excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și va declina soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Întrucât Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în favoarea căruia urmează a se declina competența de soluționare a cauzei și-a declinat la rândul său competența în favoare prezentei instanței, în temeiul art. 133 alin. 1 pct. 2 N.C.p.c., se va constata ivit conflictul de competență între Judecătoria C. și Tribunalul D.– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cu privire la soluționarea prezentei cauze.
În temeiul art. 134 N.C.p.c., va constata suspendată de drept judecata cauzei.
În temeiul art. 135 alin. 1 N.C.p.c. va înainta dosarul nr._ al Judecătoriei C. către Curtea de Apel C., instanța superioară comună, în vederea soluționării conflictului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C INTREȚINERE ȘI REPARAȚII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE – C.F.R IRLU S.A prin administrator judiciar FIVE SPRL cu sediul în București, .. 33A, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul M. I. cu domiciliul în C., . nr. 3, ..1, . D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Constată conflict negativ de competență și înaintează dosarul la Curtea de Apel C. în vederea soluționării conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 01.04. 2015.
Președinte,Grefier,
M. D. M. J. A.
Red.MDM
Teh.JA 4ex/27.04.2015
DOSAR NR. _
RO M Â N I A
JUDECĂTORIA CRAIOVA
Sediu: C., ., nr. 20, D.
Telefon: 0251/414.060 Fax: 0251/416.206
C Ă T R E
CURTEA DE APEL C.
Vă înaintăm alăturat cauza civilă înregistrată sub nr._ având ca obiect – pretențiiformulată de reclamantul . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE CFR IRLU SA în contradictoriu cu pârâtul M. I..
Prin sentința civilă nr. 4278/01.04.2015, s-a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel C. instanța superioară comună, în vederea soluționării conflictului.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. M. J. A.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3109/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4269/2015. Judecătoria... → |
|---|
