Plângere contravenţională. Sentința nr. 3109/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3109/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 38274/215/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3109/2015
Ședința publică de la 09 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. C. - judecător
Grefier A. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent P. R. E. și pe intimat POLIȚIA M. C. - SECȚIA 3 POLIȚIE, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul prin procurator Chisa D., consilier juridic O. A. pentru intimată și martorul R. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează că s-a depus la dosar, de către intimată, răspuns la adresa emisă.
Consilier juridic O. A. pentru intimată depune la dosar delegație de reprezentare.
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. s-a procedat la ascultarea martorului R. I., sub prestare de juramânt, conform dispozitiilor art.319 Cod proc.civ., declaratia acestuia fiind consemnată si atasată la dosar .
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii, să se constate că dispozițiile articolului invocat de către agentul constatator nu sunt aplicabile, nu sunt respectate prevederile art. 16 din OG 2/2001, astfel că se impune sancționarea procesului verbal cu nulitatea absolută, fără cheltuieli de judecată. Învederează că agentul constatator s-a aflat în eroare, întrucât agenții de securitate purtau uniforme prevăzute cu însemnele societății.
Consilier juridic O. A. pentru intimată solicită respingerea plângerii contravenționale, menținerea procesului verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată. Susține că sunt respectate condițiile prevăzute de OG 2/2001, iar petentul nu a reușit să răstoarne temeinicia și legalitatea procesului verbal de contravenție. Arată că petentul a susținut că nepurtarea siglei societății nu conduce la sancționarea sa.
În temeiul art. 389 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.10.2014 sub nr._, petentul P. R. E. a chemat în judecată pe intimatul POLIȚIA M. C. - SECȚIA 3 POLIȚIE, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 30.09.2014, cu consecința repunerii în situația anterioară și exonerarea sa de la orice răspundere.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că la data de 30.09.2014 a fost sancționat contravențional cu 2000 lei pe motiv că, în calitate de administrator al societății Civitas PSG SRL, nu ar fi echipat agenții de securitate ai societății, de la magazinul Leroy Merlin, din C., cu uniforma prevăzută cu însemnele societății, fiind încălcate prevederile art. 50 lit. f și 58 lit. f din Legea 333/2003.
A menționat că fapta descrisă în procesul verbal mu poate fi reținută în sarcina sa, deoarece nu se face vinovat de acestea și, pe cale de consecință, nu poate fi tras la răspundere contravențională.
Petentul a precizat că uniforma este folosită în cadrul societății, iar faptul că un agent de securitate înțelege să poarte, la un moment dat, o haină /bluză/sacou care se să asemene cu uniforma, dar care nu are aplicate toate însemnele distinctive ale societății, nu reprezintă un motiv pentru sancționarea sa, în calitate de administrator.
De astfel, aplicarea acestei sancțiuni contravenționale administratorului unei societăți nu poate fi făcută cu invocarea art. 50 lit. f și 58 lit. f din Legea 333/2003, ci eventual invocarea art. 40 din același act normativ, dar în această situație, amenda contravențională ar trebui aplicată societății de pază și nu administratorului acesteia.
Petentul a susținut că agentul constatator nu a întocmit procesul verbal cu respectarea prevederilor art. 16 din OG 2/2001, respectiv a indicat eronat textele de lege pe care se bazează, la aplicarea sancțiunii contravenționale, niciunul dintre acestea neavând legătură cu fapta descrisă în procesul verbal de contravenție.
În drept a invocat art. 16, 31 și celelalte incidente din OG 2/2001, Legea 333/2003.
A anexat, în copie, procesul verbal contestat, carte de identitate.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată.
La data de 14.11..2014, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe,înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petenta fost sancționată a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele,prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul asistent R. I..
La data de 12.12.2014 petentul a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 09.03.2015 instanța a încuviințat, în baza art. 258 N.C.pr.civ., pentru petent, proba cu înscrisuri și cu adresă către intimată, iar pentru intimată, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul asistent R. I., semnatar al procesului verbal de contravenție, ca fiind admisibile, putând duce la soluționarea procesului.
A dispus emiterea unei adrese către intimată pentru a depune la dosar raportul care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție . nr._/30.09.2014, răspunsul fiind înaintat la data de 02.03.2015.
În ședința publică din data de 09.03.2015 instanța a procedat la ascultarea martorului R. I., sub prestare de juramânt, conform dispozitiilor art.319 Cod proc.civ., declaratia acestuia fiind consemnată si atasată la dosar .
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarele:
La data de 30.09.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Poliției Municipiului C. - Secția 3 Poliție, procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 50 lit. f și 58 lit. f din Legea 333/2003 și sancționată de art. 59 lit. b din Legea 333/2003.
S-a reținut în sarcina sa că, în calitate de administrator al . nu a echipat agenții de securitate ai magazinului Leroy Merlin din C., cu uniforme prevăzute cu însemnele societății.
Împotriva procesului verbal menționat petenta a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.
Ca atare, avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, procesul verbal de contravenție se bucură, în continuare, de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce îi revin în materia reglementată de O.G. 2/2001.
Pentru a proceda astfel, instanța are în vedere pe de o parte dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului), iar pe de altă parte dispozițiile art. 7 alin 3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Totodată, ținând cont de dispozițiile art. 34, al. 1 din O.G. 2/2001 potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța constată că se justifica înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere tocmai gradul de pericol social al faptei si situația in care se găsește petentul.
În aceste condiții, va admite în parte plângerea și va înlocui amenda contravențională în cuantum de 2000 lei aplicată petentului în baza procesului-verbal de contravenție, ., nr._/30.09.2014 întocmit de intimată, cu sancțiunea avertisment.
Va menține celelalte dispoziții din procesul-verbal.
Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul P. R. E., CNP_, cu domiciliul în C., .. 3, ., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA MUNICIPIULUI C. - SECȚIA 3 POLIȚIE, cu sediul în C., ., cod fiscal_, cont IBAN RO11TREZ__ deschis la Trezoreria C..
Înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 2000 lei aplicată petentului în baza procesului-verbal de contravenție, ., nr._/30.09.2014 întocmit de intimată, cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții din procesul-verbal.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel, în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică de la 09 Martie 2015.
Președinte,Grefier,
L. C. A. G.
Red L.C/Tehnored./A.G.
4 ex./18.03.2015.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3941/2015.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 4278/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
