Obligaţie de a face. Sentința nr. 7952/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7952/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 7952/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ -obligatie de a face-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7952
Ședința publică din data de 11.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – ELENA ZORILĂ
GREFIER – C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții F. T., F. A., F. G. C., F. M. M. în contradictoriu cu pârâtul M. C. PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții, prin avocat D. A., cu împuternicire avocațială al fila nr. 7 din dosarul cauzei, lipsind pârâtul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele:
-cauza are ca obiect obligație de a face;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-la data de 08.06.2015, prin serviciul Registratură, a fost depus răspunsul la interogatoriu de către pârâți;
-la data de 08.06.2015, prin serviciul Registratură, s-a primit răspuns de la Primăria Municipiului C..
Reclamanții, prin avocat D. A., depune la dosarul cauzei copii înscrisuri, respectiv copie carte de identitate a reclamantei Flonat M. M., precum și răspuns la notificările emise de către reclamanți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanții, prin avocat D. A., solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților la efectuarea demersurilor necesare in vederea vânzării suprafețelor de teren. Arată că nu există interdicție la vânzare. Reclamanții vor suporta cheltuielile aferente.
I N S T AN Ț A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
La data de 22.12.2014, prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Craiuova sub nr._/2014, reclamanții F. T., F. A. și F. G. C. au chemat în judecată pârâții M. C. prin Primar și, Consiliul Local al mun. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să încheie contract de vânzare-cumpărare reclamanților F. A. și T. penrtu suprafața de 294,26 mp și reclamanților F. G. și F. M. M. pentru suprafața de 241,44 mp teren aferent casei lor de locuit, pentru care și-au manifestat intenția să îl achiziționeze și au notificat pârâta, nu este notificat/restituit în baza Legii 10/2001 și au un drept de preemțiune la cumpărare instituit de Legea 112/1995, lege în baza căreia au dobândit și proprietatea asupra construcției, art. 33 și 37 HG 11/1997 raportat la art. 9, 21 Legea 112/1995 și dispozițiile Legii 247/2005 și Legii 10/2001.
Au mai solicitat încuviințarea unei expertize tehnice pentru evaluare terenul deținut de reclamanți din C., .. 11, D..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în C., .. 11, D., casă de locuit, așa cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare nr. 22/23.11.1996 și contract nr. 30/23.12.1996.
Pentru terenul aferent casei de locuit li s-a încheiat numai contractul de închiriere nr. 1190/22.09.2014 respectiv nr. 1191/22.09.2014 deși nu există nici o notificare în baza Legii 10/2001 sau vreun alt litigiu cu privire la teren.
Dispozițiile legale invocate, atestă persoanele care folosesc terenurile, proprietarii construcțiilor au un drept de preemțiune la dobândire proprietate teren, drept pe care și l-au exercitat și au solicitat vânzarea terenurilor la pârâte.
Reclamanții au invederat instanței că pentru acest teren nu există nici un litigiu pe rolul instanțelor, nu există nici o persoană care să fi revendicat acest teren deținut de reclamanți în baza contractelor de închiriere, reclamanții manifestându-și intenția de a cumpăra acest teren și de a-și întregii proprietatea.
Au un drept incomplet de proprietate și nu pot să efectueze lucrări de consolidare la casă sau să construiască, dat fiind că nu dețin și proprietatea teren, iar casa este foarte veche și necesită foarte multe reparații și consolidări.
Interesul legitim al acestei acțiuni este dat de dreptul de proprietate asupra construcțiilor obținute în baza Legii 112/1995, un drept asupra terenului potrivit art. 9, 21 Legea 112/1995 și art. 33, 37 HG 11/1997 de a dobândi și deținerea terenului conform contractelor de închiriere valabile la data formulării cererii.
Având în vedere că reclamanții au fost de acord ca pârâta să facă evaluarea terenurilor și toate formele legale în vederea achiziționării de către reclamanți a terenului aferent casei de locuit, înscris în contractul d închiriere al fiecăruia și până în prezent.
Legea 10/2001 și ulterior Legea 247/2005 au avut o interdicție de vânzare a terenurilor aferente imobilele achiziționate în baza Legii 112/1995 notificate dar situația reclamanților nu se circumscrie acestei interdicții, având în vedere că terenul lor nu a fost niciodată notificat, revendicat și nu a existat nici o altă persoană decât reclamanții care își manifestă voința de a completa dreptul de proprietate și de a dobândii și proprietatea asupra terenului aferent construcțiilor, așa cum apare individualizat în contractele de închiriere.
Nici o altă persoană nu poate justifica interes în achiziționarea terenului aferent casei lor de locuit și folosit în baza contractelor de închiriere, singurii care au un drept prevăzut de lege, sunt reclamanții și au solicitat instanței obligarea pârâților ă facă demersurile necesare vânzării autentice a terenurilor aferente casei de locuit.
În susținerea cererii de chemare in judecată, reclamanții au depus copii acte de stare civilă, contract de vânzare-cumpărare nr. 29 din data de 23.12.1996, notificarea nr. 4140 din data de 27.05.2008 emisă către numitul F. A., contract de închiriere pentru suprafețele de teren aferente imobilelor, proces-verbal de predare-primire a suprafeței de teren
La data de 13.03.2015, prin serviciul Registratură, pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii.Pârâții au arătat că, în fapt prin acțiunea formulată, reclamanții F. au chemat în judecată pe pârâți, solicitând în calitate de proprietari ai imobilului clădire dobândit în baza Legii 112/1995 prin contractele nr. 22 și nr. 30/1996, obligarea acestora la vânzarea terenului aferent casei de locuit pe care în prezent îl dețin, conform contractelor de închiriere nr. 1190/2014 și nr. 1191/2014 încheiate cu R.A.A.D.P.F.L. C.. Pârâții, față de motivele invocate în cererea de chemare în judecată, au solicitat respingerea acțiunii, deoarece:Pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale a Consiliului Local al mun. C., având în vedere art. 41 alin. 1 C.P.CIV.
Deci, în lipsa personalității juridice, dobândesc capacitate procesuală numai asociațiile sau societățile care au organe proprii de conducere și pot sta în judecată ca pârâți, nu și alte organisme fără personalitate juridică.În ceea ce privește pârâtul Consiliul Local al mun. C., acesta nu are capacitate procesuală, în speță competența în soluționarea cererii reclamantei de a obliga deliberativul să modifice cuantumul redevenței negociat între părți conform procesului-verbal de negociere nr._/2007.Pârâții au avut în vedere și dispozițiile Legii 215/2001 rep.
Pârâții au mai invocat și excepția prematurității acțiunii în raport de disp. art. 11 Legea 165/2013, potrivit cărora orice demersuri privind constituirea, reconstituirea dreptului de proprietate se suspendă până la 01.01.2016.Au invocat această excepție în condițiile în care în acțiune reclamanții fac trimitere la prevederile Legii 10/2001 și Legii 247/2005, potrivit cărora au avut interdicție de vânzare a terenurilor aferente imobilelor achiziționate în baza Legii 112/1995, dar au trecut sub tăcere dispozițiile Legii 165/2013, care suspendă orice activitate privind terenurile din UAT până la inventarierea acestora.
Pârâții au arătat pe fond, că în motivarea cererii de chemare în judecată se arată că sunt proprietarii imobilului situat în C., .. 11, D., casă de locuit, așa cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare nr. 22/1996 și nr. 30/1996.
Pârâții au precizat că pentru terenul aferent casei de locuit s-au încheiat contracte de închiriere nr. 1190/2014, respectiv 1191/2014, semnate și însușite de reclamanți.
Pârâții consideră că în mod subiectiv și nejustificat reclamanții susțin că au un drept incomplet de proprietate, întrucât activitățile de consolidare a clădirii nu justifică acordarea unui drept de proprietate asupra terenului.
Rezultă cu certitudine că hotărârea/decizia cu privire la vânzarea unui bun aparține proprietarului, iar instanța nu se poate substitui în drepturile acestuia în sensul de a-l obliga pe acesta să dispună de bunul său propriu.
Față de cele prezentate au solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă pe excepție și, pe fond, neîntemeiată.
În drept, au invocat dispozițiile art. 205 și art. 207 N.C.P.CIV.
La termenul de judecată din data de 30.04.2015, instanța a constatat că pârâții sunt decăzuți din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, având în vedere că întâmpinarea nu a fost depusă la dosarul cauzei în termenul procedural prevăzut de art. 201, alin. 1 N.C.pc, respectiv în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 165, termen care s-a împlinit la data de 02.03.2015, iar întâmpinarea a fost depusă la data de 13.03.2015.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către M. C. prin Primar pentru a se comunica dacă suprafețele de teren situate în C., .. 11 au fost notificate în baza Legii nr. 10/2001, 247/2005 sau de alte persoane sau care este regimul juridic al acestor suprafețe de teren, răspunsul fiind înaintat la data de 08.06.2015
Instanța a administrat in prezenta cauză proba cu înscrisuri, precum și proba cu interogatoriul pârâților.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de închiriere nr.1190/22.09.2014 pentru suprafețele de teren aferente imobilelor cumpărate în baza Legii 112/1995 reclamanții F. A. și F. T. ocupă în calitate de chiriași imobilul-teren în suprafață de 278,08 mp situat in C., ..11, jud.D., imobil aferent construcției dobândită de către aceștia în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.29/23.12.1996.
Totodată, prin contractul de închiriere nr.1191/22.09.2014 pentru suprafețele de teren aferente imobilelor cumpărate în baza Legii 112/1995 reclamantul F. G. C. ocupă în calitate de chiriaș imobilul-teren în suprafață de 215,39 mp situat in C., ..11, jud.D., imobil aferent construcției dobândită de către aceștia în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.30/23.12.1996.
Suprafețele de teren închiriate sunt indiviziune cu ceilalți proprietari ai imobilului dobândit în baza Legii nr.112/1995 proporțional cu suprafațele din imobilul construcție deținute în proprietate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.26 alin. 1 din Legea 112/1995 potrivit căruia foștii proprietari ai imobilelor cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, cu plata unor despăgubiri, nu mai beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 2 alin., iar potrivit alin.3 ale aceluiași articol suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
În speță, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv adresa nr._/08.06.2015 și adresa nr._/04.06.2015 emise de Primăria Municipiului C. instanța reține că imobilul-teren situat în C., ..11 (fost nr.7) în suprafață totală de 806 mp figurează ca fiind înscris în evidențele domeniului privat al Municipiului C. conform HCL nr.522/2007, anexa 2, poziția 696, iar din răspunsurile obținute cu ocazia interogatoriului pârâtelor rezultă faptul că există notificări privind restituirea în natură a suprafețelor de teren existente pe . C. .
Mai mult decât atât, instanța constată că în speță nu s-a făcut dovada formulării unei cereri exprese ale reclamanților către pârâte în vederea încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare pentru imobilele deținute cu titlu de chiriași și implicit nu se constată un refuz din partea pârâtelor privind încheierea acestor contracte. Simplele afirmații ale reclamanților prin cererea introductivă, precum și notificarea formulată de către aceștia (depusă în copie la fila 23 din dosar) fără a avea dovada înregistrării acesteia la instituțiile abilitate, nesusținute de niciun alt mijloc de probă, nu conduce automat la constatarea unui refuz din partea pârâtelor privind încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.
În aceste condiții, având în vedere regimul juridic al imobilelor și anume că acestea fac parte din domeniul privat al Municipiului C. și de persoana proprietarului care nu și-a dat acordul pentru vânzarea acestora, instanța consideră că nu se poate substitui instituțiilor abilitate să efectueze vânzarea, intervenția acesteia reprezentând o încălcare a principiului libertății contractuale întrucât potrivit art.1166 și 1169 cod civil contractul este acordul de voință dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic, iar părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.
Totodată, instanța reține că prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, legiuitorul definește proprietatea publică și privată a statului și unităților administrativ - teritoriale stabilind prin art. 5 alin. 2 că domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel, dispoziție ce se regăsește și în art. 121 alin. 1 și 2 din Legea nr.215/2001.
Pentru aceste considerente, va respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanții F. A., CNP_, F. T., CNP_ și F. G. C.,CNP n_4, domiciliați în C., ..11 (fost nr.7), jud D., în contradictoriu cu pârâtele M. C. prin Primar, Consiliul Local al Municipiului C., cu sediul în C., ., nr.7, jud.D., având ca obiect obligația de a face.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
Președinte Grefier,
Z. E. C. C.
Red..E.Z.
Tehn. C.C.
7 EXE/14.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7948/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8631/2015.... → |
|---|
