Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 12104/2015
Dosar nr. 21._ - Ordonanță Președințială –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA, JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 12.104
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13 OCTOMBRIE 2015
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. B. – JUDECĂTOR
GREFIER: L. N. N.
Pe rol, soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul D. A. împotriva pârâtei D. G. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat G. M. precum și pârâta personal și asistată de avocat D. D..
Procedura legal îndeplinită .
În temeiul art. 131 și art. 997 Cod proc.civ., instanța a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea cauzei.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care părțile au solicitat în scop probatoriu încuviințarea probei cu înscrisuri, învederându-se că nu se solicită proba testimonială.
În temeiul prevederilor art. 265 și urm. C.proc.civ., instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, pentru fiecare din cele două părți, acestea depunând la dosar câte un set de acte.
S-a învederat de către părți că nu există pe rolul instanței dosar de fond privind reintegrarea reclamantului pe dreptul comun, s-a depus un set de acte de către fiecare din cele două părți, s-a luat un interogatoriu din oficiu reclamantului, în conformitate cu prevederile 351 și urm. C.proc.civ., după care, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța a dispus închiderea dezbaterilor și s-a acordat părților cuvântul pentru cererea de ordonanță președințială.
A. G. M. pentru reclamant, având cuvântul, a solicitat instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată, reintegrarea reclamantului în domiciliul comun compus din casă situată în ., ., deoarece la data de 12.09.2014 pârâta împreună cu frații și părinții săi l-au alungat pe reclamant din imobilul bun comun, urgența constând în dreptul reclamantului de a locui în imobilul bun comun, cu cheltuieli de judecată.
A. D. D. pentru pârâtă, având cuvântul, a solicitat instanței respingerea acțiunii, deoarece nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile necesare admiterii unei cereri de ordonanță președințială, în sensul că nu există urgență; pârâtul a plecat de acasă de bună voie, la consilierea organelor de Poliție, care i-au recomandat să plece de acasă pentru a se evita situațiile conflictuale viitoare, cu cheltuieli de judecată.
JUDECATA
La data de 11 septembrie 2015 reclamantul D. A. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei D. G. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, pe cale de ordonanță președințială, reintegrarea reclamantului în domiciliul comun compus din casă situată în ., ., deoarece la data de 12.09.2014 pârâta împreună cu frații și părinții săi l-au alungat pe reclamant din imobilul bun comun.
În motivarea cererii s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 15 septembrie 2000, din relațiile lor s-au născut doi copii, ulterior părțile au divorțat, pronunțându-se sentința civilă nr. 8944/28.05.2015 în dosarul nr._/215/2014 al Judecătoriei C.; în prezent părțile au pe rol acțiune privind partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, fiind solicitat la partaj și imobilul în care se solicită reintegrarea reclamantului.
S-a mai învederat că reclamantul nu realizează venituri, el locuiește împreună cu fiul său cel mare și se impune reintegrarea sa în imobilul bun comun.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 997 – 1001 c.civil.
La dosar s-au depus: xerocopie de pe certificatele de naștere ale minorilor, de pe certificatul de căsătorie al părților, de pe cartea de identitate a reclamantului, copie de pe acțiunea de partaj bunuri comune, formulată de reclamant în dosarul nr._ al Judecătoriei C., adeverința nr. 25.221/3.09.2014 emisă de Primăria comunei Vârvoru de Jos, județul D., autorizație de construire nr. 1/15.01.2007 emisă de Primarul comunei Vârvoru de Jos, județul D., dispoziția de achitare a taxei de timbru, împuternicire avocațială.
La data de 9 octombrie 2015 pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului, deoarece acesta nu a fost alungat din domiciliul conjugal, ci el a părăsit de bună voie imobilul; reclamantul deține mai multe imobile proprietatea fraților săi, în care poate locui, iar dacă s-ar întoarce în fostul domiciliu conjugal, el ar genera noi conflicte, având în vedere comportamentul său violent față de pârâtă.
S-au anexat la dosar xerocopii de pe declarația dată de pârâtă la data de 1.07.2014, cererea pârâtei adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria C., cartea de identitate a acesteia, certificate medico-legale nr. 1767/A2/15.09.2014 și nr. 1768/A2/15.09.2014 emise de IML C., împuternicire avocațială.
În ședința publică de la 13 octombrie 2015, în scop probatoriu, instanța a luat un interogatoriu din oficiu reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 351 și urm. C.proc.civ., răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că părțile s-au căsătorit la data de 15 septembrie 2000, din relațiile lor au rezultat minorii D. Nicușor R., născut la data de 11 mai 2000 și D. V. Mateo, născut la data de 29 iunie 2008, iar la data de 25 iunie 2015 s-a dispus desfacerea acestei căsătorii, în urma pronunțării sentinței civile nr. 8944/28.05.2015 în dosarul nr._/215/2014 al Judecătoriei C.; în prezent părțile au pe rolul Judecătoriei C. dosarul nr._ având ca obiect partajarea bunurilor comune realizate de aceștia în timpul căsătoriei.
Prin interogatoriul din oficiu luat pârâtului la termenul din 13 octombrie 2015, acesta a recunoscut faptul că în luna decembrie 2014 a fost nevoit să plece de acasă, deoarece pârâta îl amenința că aduce un alt bărbat în casă; reclamantul a mai învederat că pârâta nu l-a izgonit, ci el a plecat de bunăvoie, deoarece pârâta a chemat acasă pe părinții și frații ei, iar reclamantul a vrut să evite orice situație conflictuală.
Potrivit prevederilor art. 996 din Codul de Procedură Civilă: " Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări ".
Așadar, condițiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi luată pe această cale, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului cauzei.
Spre deosebire de acțiunile civile de drept comun, ordonanța președințială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenției formulate, în condițiile art. 32 alin. 1 lit. c raportat la prevederile art. 249 alin. 1 teza I din Codul de Procedură Civilă, iar aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Pe calea ordonanței președințiale se pot lua doar măsuri reversibile, fiind inadmisibil a se lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt anterioare; de asemenea, se pot lua numai măsuri vremelnice, întrucât caracterul definitiv al acestora ar echivala cu soluționarea în fond a pricinii.
Totodată, necesitatea înlăturării piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării silite, inclusiv folosind procedura ordonanței președințiale, este impusă chiar prin dispozițiile art. 626 din Codul de Procedură Civilă, care vorbește despre executarea în mod prompt a titlurilor executorii.
Dispozițiile art. 996 alin. 5 teza I C.Proc.Civ. exclud din domeniul de aplicare al procedurii ordonanței președințiale cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea definitivă a fondului dreptului, astfel încât condiția neprejudecării fondului dreptului a limitat judecarea pe calea acestei proceduri speciale, doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamant.
În cuprinsul dispozițiilor art. 919 din codul de procedură civilă se prevede că: " Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei ".
Ordonanța președințială poate fi astfel folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă, o atare soluție, se impune doar atunci când există urgență și dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială prevăzute în art. 996 din Codul de Procedură Civilă; așadar, necesitatea stopării unor comportamente samavolnice permite luarea unor măsuri provizorii pe care procedurii ordonanței președințiale.
Potrivit art. 263 alin. 1 c.civil, „ Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului”; în cuprinsul prevederilor art. 505 alin. 2 din codul civil se prevede că „ Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț ”, iar conform art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.
În speță, instanța constată că, după cum reclamantul a recunoscut în cuprinsul cererii sale cât și la interogatoriu, în luna decembrie 2014 acesta a plecat de bunăvoie din imobilul casă bun comun dobândit împreună cu pârâta în perioada căsătoriei, el nefiind alungat de către aceasta.
Instanța constată că reclamantul nu a dovedit că pârâta îi interzice accesul în imobil, el a plecat doar pentru a evita vreo situație conflictuală între părți, iar faptul că prezenta cerere a fost promovată la circa un an de la plecarea lui din locuință dovedește că cererea reclamantului nu justifică nici o urgență, în sensul că interesul lui nu este afectat în vreun mod din punct de vedere negativ, iar pârâta nu are o astfel de culpă referitor la îndeplinirea îndatoririlor sale de coproprietar asupra casei, care să pună în pericol integritatea reclamantului și care să justifice reintegrarea lui în locuința bun comun pe cale de ordonanță președințială.
Având în vedere aceste considerente precum și faptul că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile specifice de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 996 C.proc.civ., instanța urmează a respinge acțiunea reclamantului, ca fiind neîntemeiată.
Văzând și prevederile art. 453 alin. 1 c.proc.civ., fiind în culpă procesuală, reclamantul va fi obligat către pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamantul D. A., domiciliat in ., ., județul D., împotriva pârâtei D. G. I., cu același domiciliu.
Obligă reclamantul către pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică de la 13 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. B. L. N. N.
Red. jud. R.B.
Tehnored. L.N./4 ex.
15.10.2015
| ← Curatelă. Sentința nr. 9348/2015. Judecătoria CRAIOVA | Alocatie copii. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
