Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3178/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3178/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 705/215/2015
Dosar nr._ -ordonanță președințială -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3178
Ședința publică de la 10.03.2015
Complet pentru minori și familie constituit din:
Președinte – A. M. V. - Judecător
Grefier – L. V.
Pe rol, soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul C. I., împotriva pârâtei C. M..
La apelul nominal, făcut în ședință publică au răspuns părțile, asistate de av. A. N. și av. P. I., precum și martorii P. L.-E., I. M. și C. N..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, s-au depus la dosar de către părți înscrisuri, după care, la solicitarea acestora, au fost luate interogatorii fiecăreia din ele și s-a procedat la audierea martorilor prezenți, sub prestare de jurământ.
Constatând încheiată cercetarea judecătorească, instanța a acordat cuvântul la dezbateri asupra fondului cauzei.
Av. A. N., pentru reclamant, a solicitat admiterea acțiunii, respingerea cererii reconvenționale, stabilirea locuinței minorei în cauză la tată, provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de stabilire locuință minor, formulată pe dreptul comun, fără cheltuieli de judecată.
Av. P. I., pentru pârâtă, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiate și admiterea cererii reconvenționale, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cererii de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei C., reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâta C. M. solicitând instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, să dispună stabilirea locuinței minorei C. Ș. S., născută la data de 22.12.2010, la domiciliul său, provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/215/2014, având ca obiect stabilire locuință minor, aflat pe rolul acestei instanțe.
În motivare, reclamantul a arătat că minora mai sus menționată este rezultată din concubinajul părților care, în prezent, sunt despărțite, urmare a plecării pârâtei în Suedia, în urmă cu doi ani și jumătate, de la plecare, minora rămânând în grija sa exclusivă, pârâta vizitând-o la intervale de cca 6 luni, la finele anului 2014 luând-o în domiciliul acesteia, sub pretextul unei vizite, după care, a refuzat să o mai readucă în domiciliul său.
Susține reclamantul că, de la acel moment, pârâta a refuzat să-i mai permită legăturile cu minora, nici măcar telefonic, comunicându-i că după ce va pleca în Suedia din nou, minora va locui cu mama acesteia, între timp, promovând o acțiune de stabilire a locuinței minorei la ea, pe dreptul comun.
Menționează reclamantul că măsura solicitată prin cererea de față se impune, dat fiind faptul că situația creată este deosebit de dureroasă pentru el, fiind puternic atașat de fiica sa, fiind traumatizantă și pentru minoră, care în ultimii ani a locuit numai cu el și mama sa, într-un imobil în care se simțea bine și cu care era obișnuită, acum locuind într-o casă străină, îngrădindu-i-se și posibilitatea de a-și vedea tatăl, conflictele dintre părinți impunând, ca cel puțin provizoriu, domiciliul minorei să fie stabilit la el, unde minora ar putea beneficia de un mediu stabil, în care să se simtă fericită.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 996 alin. 1 C.civ.
La dosar, reclamantul a depus următoarele înscrisuri, în copie: C.I., certificat de naștere al minorei, certificat de înregistrare firmă, adresa nr. 2223/2002 a Consiliului Județean D.-Sector Servicii Publice, contrat de vânzare-cumpărare nr. 198/2002, cerere adresată directorului D.G.A.S.P.C. D., adresele nr. 1874/2015 și nr._/2014 emise de D.G.A.S.P.C. D., certificat de grefă.
La data de 03.02.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că a fost nevoită să plece în Suedia pentru a asigura mijloacele necesare întreținerii și educației fiicei sale, sumele de bani pe care le trimitea în țară pentru întreținerea acesteia fiind, însă, folosite de reclamant în interes personal, datorită specificului muncii, având posibilitatea de a se întoarce în țară la fiecare 2, 3 luni sau atunci când minora de îmbolnăvea, caz în care îi asigura tratamentul medicamentos și alimentar necesar, ori de câte ori venea în țară, putând să o ia pe minoră în domiciliul său, însă, numai după ce îi dădea reclamantului alte sume de bani.
Se mai arată de pârâtă că minora este foarte atașată de ea și bunica maternă, refuzând a se mai întoarce la tată, unde nu beneficiază de atenția necesară, de o îngrijire și o educație adecvate vârstei acesteia.
Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat stabilirea locuinței minorei la ea, provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/215/2014, având ca obiect stabilire locuință minor, aflat pe rolul acestei instanțe, arătând că în domiciliul său minora beneficiază de toate condițiile necesare unei bune dezvoltări fizice și psihice.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 996 și urm. C.civ.
În scop probator, pârâta a atașat la dosar: tichete de călătorie, acte medicale, contract de intermediere pentru închiriere, set chitanțe.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională depusă la dosar de reclamant, acesta a solicitat respingerea cererii pârâtei, ca neîntemeiată, infirmând susținerile acesteia privitoare la pretinsele speculații bănești în legătură cu minora.
În completarea probatoriilor s-au încuviințat, la cererea părților, proba testimonială cu doi martori pentru reclamant și un martor pentru pârâtă, în cauză fiind audiați P. L.-E. și I. M., pentru reclamant, iar pentru pârâtă, C. N..
Instanța a luat și interogatorii părților, la solicitarea acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Minora C. Ș. S. s-a născut la data de 22.12.2010, din relația de concubinaj a părților, în prezent, părinții acesteia fiind despărțiți, așa cum a reieșit din declarațiile martorilor audiați în cauză, minora locuind cu mama, pe rolul instanței existând, pe dreptul comun, un dosar de stabilire locuință minor între aceleași părți.
Potrivit art. 996 alin. 1 C.p.civ. ”instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Ordonanța președințială poate fi folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă, o atare soluție, se impune doar atunci când există urgență.
În cauza de față, urgența rezidă din necesitatea protejării interesului superior al minorei, interes care este periclitat de tensiunile ivite între părinți, necesitatea de a i se asigura o stabilitate psihoemoțională, indispensabilă unei dezvoltări armonioase impunând ca, provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/215/2014 având ca obiect stabilire domiciliu minoră, domiciliul acesteia să fie stabilit la acela dintre părinți care-i poate asigura un climat de liniște și protecție familială și care este în măsură să răspundă cel mai bine nevoilor acesteia, raportat la sexul și la vârsta pe care o are.
Din probele administrate în cauză a reieșit că ambii părinți manifestă afecțiune și interes pentru copil, putând oferi condiții optime de creștere și educare acesteia, însă, având în vedere vârsta minorei, de numai 4 ani, vârstă la care prezența maternă în viața ei este absolut necesară, precum și sexul minorei, mama fiind cea mai potrivită să răspundă nevoilor acesteia, instanța apreciază că se impune ca, cel puțin provizoriu, domiciliul minorei să fie stabilit la mamă, motiv pentru care, raportat la dispozițiile legale enunțate, va pronunța soluția respingerii acțiunii și, pe cale de consecință, va admite cererea reconvențională formulată de pârâtă, urmând a stabili locuința minorei în cauză la mamă, provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/215/2014, aflat pe rolul acestei instanțe.
Potrivit art. 996 alin. 2 C.proc.civ., măsura este provizorie si executorie.
Instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. I., domiciliat în C., ., jud. D., împotriva pârâtei C. M., domiciliată în C., .. A 52, ..
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Stabilește locuința minorei C. Ș. S., născută la data de 22.12.2010, la mamă, provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/215/2014, având ca obiect stabilire locuință minror, aflat pe rolul acestei instanțe.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Măsura este provizorie și executorie.
Cu apel, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. jud. A.M.V.
4 ex./11.03.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 4019/2015.... → |
|---|
