Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5864/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5864/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 6276/215/2015
Dosar nr._ -Ordonanță Președințială –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA, JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5864
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 5 MAI 2015
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. B. – JUDECĂTOR
GREFIER: L. N. N.
Pe rol, soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamanta D. C. C. împotriva pârâtului D. G. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns reclamanta personal și asistată de avocat I. I. M., pârâtul personal și asistat de avocat D. Boris C. precum și martora D. M., propusă de pârât.
Procedura legal îndeplinită .
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a depus de către apărătorul pârâtului delegație și chitanță avocațială precum și adeverința nr. 270/28.04.2015 emisă de Grădinița cu PP „ T. D.” C., s-a audiat martora prezentă sub prestare de jurământ, declarația acesteia fiind consemnată și depusă la dosar, după care, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța dispune închiderea dezbaterilor și acordă părților cuvântul pentru cererea de ordonanță președințială.
Avocat I. I. M. pentru reclamantă, având cuvântul, a solicitat instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată, stabilirea locuinței minorei D. A. M., născută la data de 18 decembrie 2009, la mama reclamantă precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunare către reclamantă, în favoarea minorei, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț care face obiectul dosarului nr. 5._, dosar în care reclamanta a solicitat stabilirea locuinței minorei la aceasta, urgența constând în interesul minorei de a locui cu ea, cu cheltuieli de judecată.
Avocat D. Boris C. pentru pârât, având cuvântul, a solicitat instanței respingerea acțiunii, deoarece nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile necesare admiterii unei cereri de ordonanță președințială, în sensul că nu există urgență; din luna noiembrie 2014 până în prezent minora locuiește cu mama reclamantă; aceasta a refuzat să primească pachete de la pârât pentru minoră; pârâtul a mai precizat că el a fost de acord ca domiciliul minorei să rămână la mama reclamantă până la soluționarea acțiunii de divorț dintre părți, cu cheltuieli de judecată.
JUDECATA
La data de 17 martie 2015 reclamanta D. C. C. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului D. G. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea locuinței minorei D. A. M., născută la data de 18 decembrie 2009, la mama reclamantă precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunare către reclamantă, în favoarea minorei, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț care face obiectul dosarului nr. 5._, dosar în care reclamanta a solicitat stabilirea locuinței minorei la aceasta, urgența constând în interesul minorei de a locui cu ea, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 15 august 2009, din relațiile lor s-a născut minora sus menționată, iar reclamanta a fost cea care s-a ocupat personal de creșterea și educarea minorei încă de la început, până la data despărțirii în fapt a părților - luna noiembrie 2013, când pârâtul a plecat din domiciliul conjugal, la solicitarea reclamantei.
S-a mai învederat că începând cu luna noiembrie 2014 reclamanta locuiește cu minora, care este atașată de ea, iar când reclamanta are anumite deplasări în afara orașului ( în calitate de expert superior la Organismul Intermediar Regional Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Sud-Vest Oltenia, fiind funcționar pe probleme de fonduri europene, anumite cerințe ale locului de muncă îi impun anumite deplasări în afara orașului, legate de cursuri de specializare sau controale), este ajutată de părinții ei în creșterea și educarea minorei.
Reclamanta a mai precizat că pârâtul a amenințat-o că îi va lua minora indiferent de acordul ei, motiv pentru care aceasta a schimbat yala de la garsoniera unde locuiește, pentru ca el să nu mai poată avea acces în locuință ca să ia minora fără știrea reclamantei, având în vedere că există riscul de a nu o mai aduce înapoi.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 400 alin. 2 c.civil, art. 918 alin. 1 lit. a c.proc.civ., pentru cererea privind stabilirea locuinței minorei, art. 402, art. 513, art. 516, art. 524-525, art. 529 și urm. C.civil, art. 918 c.proc.civ., pentru stabilirea obligației de întreținere în sarcina pârâtului și în favoarea minorei, art. 919 c.proc.civ. din materia măsurilor vremelnice pe care le poate lua instanța pe tot timpul procesului de divorț, conjugate cu art. 996-998 c.proc.civ., cadrul juridic general al ordonanței președințiale.
La dosar s-au depus: xerocopie de pe certificatul de naștere al minorei, de pe certificatul de căsătorie al părților, de pe cartea de identitate a reclamantei, contract de donație imobil autentificat cu nr. 523/1 octombrie 2010 la BNP F. A. M., copie de pe acțiunea formulată de reclamantă în cadrul dosarului de divorț nr. 5._, certificat doveditor al existenței pe rolul Judecătoriei C. a dosarului nr. 5._ având ca obiect desfacerea căsătoriei părților, dispoziția de achitare a taxei de timbru, împuternicire avocațială.
La data de 21 aprilie 2015 pârâtul a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii de ordonanță președințială precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii s-a arătat că acțiunea formulată de reclamantă nu întrunește condițiile specifice de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială, în sensul că nu s-a dovedit urgența desprinsă din litigiu privind fondul.
Pârâtul a mai precizat că soții s-au separat în fapt în vara anului 2012, deoarece reclamanta l-a izgonit din domiciliul conjugal; de atunci și până în prezent el a locuit la părinții săi, în imobilul situat în C., ., județul D.; în perioada 2013-1.11.2014 minora a locuit cu tatăl pârât la părinții lui, iar reclamanta a fost de acord deoarece a fost permanent plecată în delegații la București; în casa părinților pârâtului minora a avut condiții foarte bune de locuit, iar pârâtul și părinții lui s-au ocupat efectiv de creșterea și educarea minorei în acea perioadă.
A mai învederat pârâtul că începând cu luna noiembrie 2014 minora a locuit permanent cu reclamanta, motiv pentru care nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești în procedura ordonanței președințiale, prin care să se stabilească provizoriu locuința minorei la mama reclamantă, deoarece această măsură nu este urgentă, iar pârâtul nu a amenințat niciodată reclamanta că îi va lua copilul, el nici nu a împiedicat-o pe aceasta să locuiască cu minora în imobilul proprietatea sa.
Pârâtul a mai precizat că el a încercat deseori să dea reclamantei sume de bani pentru întreținerea minorei, haine, jucării, însă reclamanta a refuzat să primească toate aceste lucruri, ea fiind deci cea care nu i-a permis să contribuie la cheltuielile de creștere și educare ale minorei în ultimele 5 luni.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 și art. 998 alin. 1 c.proc.civ.
S-au anexat la cerere xerocopii de pe cartea de identitate a pârâtului, contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 43/10 ianuarie 2012 la BNP I. V. F., copie de pe întâmpinarea formulată de pârât în cadrul dosarului de divorț dintre părți, planșe fotografice din imobilul părinților pârâtului.
În ședința publică de la 21 aprilie 2015, în scop probatoriu, la solicitarea părților, instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, în conformitate cu dispozițiile art. 318 și urm. C.proc.civ., fiind audiați ulterior la termenele din 21.04.2015, respectiv 5 mai 2015, martorele D. S., propusă de reclamantă și D. M., propusă de pârât, ale căror declarații au fost consemnate și depuse la dosar.
Tot în scop probatoriu, în conformitate cu prevederile art. 351 și urm. C.proc.civ. s-a luat un interogatoriu de către pârât reclamantei, răspunsurile acesteia fiind consemnate și depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că părțile s-au căsătorit la data de 15 august 2009, din relațiile lor a rezultat minora D. A. M., născută la data de 18 decembrie 2009, iar în prezent au pe rolul Judecătoriei C. dosarul nr. 5._, având ca obiect desfacerea acestei căsătorii.
Prin interogatoriul luat de către pârât reclamantei, aceasta a recunoscut că în perioada august 2014-noiembrie 2014 minora a locuit la tatăl pârât, reclamanta vizitând-o la sfârșit de săptămână, din luna noiembrie 2014, până la data de 9 martie 2015 minora a locuit în domiciliul părinților reclamantei, iar din 9 martie 2015 ea locuiește cu mama reclamantă; din luna noiembrie 2014 până în prezent pârâtul nu a încercat să ia minora în domiciliul lui fără acordul reclamantei, venind doar la grădiniță, iar minora este atașată și de tatăl ei.
În ceea ce privește depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța constată următoarele:
Martora D. S., propusă de reclamantă și audiată la termenul din 21 aprilie 2015, a declarat, în calitate de colegă de serviciu cu reclamanta, care îl cunoaște și pe pârât, că nu a fost în domiciliul părților și știe de la reclamantă, că din toamna anului 2013, s-a despărțit în fapt de pârât, când acesta a plecat in domiciliul părinților lui.
De atunci, minora a rămas în grija reclamantei, care a fost detașată din vara anului 2014, la București, ulterior o perioadă a stat la părinții reclamantei, iar un timp a stat și la pârât.
A mai precizat martora că de la începutul lunii martie 2015, minora se află la mamă, care îi oferă condiții bune de creștere și educare și probabil minora este mai atașată de mama reclamantă, decât de tatăl pârât; personal martora a văzut minora și a constatat că este îngrijită de mamă.
Martora a mai învederat că deseori, paratul ia minora de la grădiniță și nu o aduce acasă imediat, deoarece o plimbă prin oraș sau prin parc, iar reclamanta nu este de acord ca el să ia minora, deoarece nu o aduce la timp acasă.
Deseori, pârâtul a venit la reclamantă și aceasta nu s-a opus ca el să vadă minora, o dată a fost un incident când s-a chemat poliția, fără ca martora să cunoască detalii; în altă zi, paratul a venit acasă la martoră să o întrebe unde este reclamanta și minora, întrucât nu le găsea.
De câte ori paratul ia minora, o aduce mai târziu acasă, față de ora stabilită de comun acord de părți, ceea ce creează îngrijorarea reclamantei.
Martora D. M., propusă de pârât și audiată la acest termen, a declarat că este prietenă de familie cu părinții paratului și știe că părțile s-au despărțit în fapt definitiv în luna noiembrie 2014, de atunci, minora rezultată din relațiile lor a rămas în grija reclamantei, care a dus-o la părinții ei la Motru, întrucât nu avea timp să se ocupe de minoră; reclamanta refuză să îi dea minora D. A. M., pârâtului, nu îl lasă nici să o vadă.
Personal martora a constatat că minora este foarte atașată de tatăl pârât și de părinții lui.
Reclamanta i-a spus martorei că minora nici nu și-a luat la revedere de la ea și a plecat la bunicii materni.
Pârâtul a încercat de mai multe ori să ia minora la el, dar reclamanta a refuzat să îl lase să locuiască cu ea.
Martora nu a vizitat garsoniera reclamantei; dacă pârâtul va lua minora la el, va locui cu ea, în apartamentul părților sau în casa din . proprietar este sora lui; grădinița minorei este aproape de serviciul reclamantei.
Personal martora a vorbit cu minora, ea i-a spus că a locuiește singură cu bunicul de la Motru, tatăl reclamantei, întrucât reclamanta și mama ei au serviciu, ea ar dori să locuiască la tatăl ei și să fie aproape de bunici paterni, care ar avea grijă de ea.
Minora a fost crescută de tată și bunicii paterni.
Potrivit prevederilor art. 996 din Codul de Procedură Civilă: " Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări ".
Așadar, condițiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi luată pe această cale, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului cauzei.
Spre deosebire de acțiunile civile de drept comun, ordonanța președințială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenției formulate, în condițiile art. 32 alin. 1 lit. c raportat la prevederile art. 249 alin. 1 teza I din Codul de Procedură Civilă, iar aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Pe calea ordonanței președințiale se pot lua doar măsuri reversibile, fiind inadmisibil a se lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt anterioare; de asemenea, se pot lua numai măsuri vremelnice, întrucât caracterul definitiv al acestora ar echivala cu soluționarea în fond a pricinii.
Totodată, necesitatea înlăturării piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării silite, inclusiv folosind procedura ordonanței președințiale, este impusă chiar prin dispozițiile art. 626 din Codul de Procedură Civilă, care vorbește despre executarea în mod prompt a titlurilor executorii.
Dispozițiile art. 996 alin. 5 teza I C.Proc.Civ. exclud din domeniul de aplicare al procedurii ordonanței președințiale cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea definitivă a fondului dreptului, astfel încât condiția neprejudecării fondului dreptului a limitat judecarea pe calea acestei proceduri speciale, doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamant.
În cuprinsul dispozițiilor art. 919 din codul de procedură civilă se prevede că: " Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei ".
Ordonanța președințială poate fi astfel folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă, o atare soluție, se impune doar atunci când există urgență și dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială prevăzute în art. 996 din Codul de Procedură Civilă; așadar, necesitatea stopării unor comportamente samavolnice permite luarea unor măsuri provizorii pe care procedurii ordonanței președințiale.
Potrivit art. 263 alin. 1 c.civil, „ Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului”; în cuprinsul prevederilor art. 505 alin. 2 din codul civil se prevede că „ Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț ”, iar conform art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.
În speță, instanța constată că, pe dreptul comun, în cadrul dosarului de divorț, reclamanta din prezentul dosar a solicitat instanței stabilirea locuinței minorei sus menționate, ea recunoscând în cuprinsul prezentei cereri și pârâtul confirmând că minora a rămas doar în grija ei începând cu luna noiembrie 2014.
Pârâtul nu a contestat de asemenea că minora este la mama reclamantă exclusiv din acea perioadă, iar ea îi asigură condiții bune de creștere și educare.
Instanța constată astfel că de peste 6 luni minora se află în îngrijirea exclusivă a mamei reclamante, care o îngrijește corespunzător, deci cererea reclamantei nu justifică nici o urgență, în sensul că interesul minorei nu este afectat în vreun mod din punct de vedere negativ, iar pârâtul nu are o astfel de culpă referitor la îndeplinirea îndatoririlor sale părintești, care să pună în pericol dezvoltarea fizică a minorei și care să justifice stabilirea locuinței acesteia la reclamantă pe cale de ordonanță președințială.
Dimpotrivă, din probele administrate rezultă că minora, care a fost crescută de ambii părinți, este foarte atașată și de tatăl său, el o ia deseori de la grădiniță și o plimbăprin oraș sau în parc, totodată a încercat să contribuie la întreținerea ei, de când părțile s-au despărțit în fapt, aducându-i bani și pachete cu alimente, însă reclamanta a refuzat să le primească.
Așadar se constată că pârâtul a încercat să îndeplinească obligația de întreținere față de fiica lui, însă a fost împiedicat de către reclamantă, el nefiind astfel în culpă referitor la această îndatorire pentru minoră.
Având în vedere aceste considerente precum și faptul că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile specifice de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 996 C.proc.civ., coroborate cu prevederile art. 919 c.proc.civ., instanța urmează a respinge acțiunea reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art. 453 c.proc.civ., fiind în culpă procesuală, reclamanta va fi obligată către pârât la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta D. C. C., cu domiciliul în C., ., nr. 1, .. 1, apt. 47, județul D., împotriva pârâtului D. G. L., domiciliat in C., ., județul D..
Obligă reclamanta către pârât la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 5 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. B. L. N. N.
Red. jud. R.B.
Tehnored. L.N./4 ex.
07.05.2015
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 08/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
