Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 24736/215/2012
Dosar nr. 24._ - Partaj bunuri comune –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA - JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1.691
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10 FEBRUARIE 2015
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER: L. N. N.
Pe rol, judecarea cauzei civile, având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul D. D., împotriva pârâtei D. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. O. pentru reclamant și avocat A. P. pentru pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța a dispus închiderea dezbaterilor și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat M. O. pentru reclamant, având cuvântul, a solicitat instanței admiterea în parte a acțiunii, admite în parte a cererii reconvenționale, constatarea masei bunurilor comune dobândite de foștii soți în timpul căsătoriei, conform probelor administrate, ieșirea din indiviziune a fiecăruia din foștii soți în cote egale pentru fiecare din părți, omologarea raportului de expertiză specialitatea evaluări bunuri mobile, efectuat în cauză, conform variantei a III-a propuse de expert, prin care bunurile mobile în litigiu să fie incluse în lotul fizic al reclamantului, deoarece acesta are posesia bunurilor de la data despărțirii în fapt a foștilor soți, confirmarea raportului de expertiză specialitatea construcții civile și industriale în varianta I-a, având în vedere că imobilul se află în posesia pârâtului de la despărțirea în fapt a părților, omologarea raportului de expertiză specialitatea topografie, cadastru conform variantei I propuse de expert, prin care terenul în litigiu să fie inclus tot în lotul fizic al reclamatului, care are posesia lui, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Avocat A. P. pentru pârâtă, având cuvântul, a solicitat instanței admiterea în parte a acțiunii, admiterea în parte a cererii reconvenționale, constatarea masei bunurilor comune dobândite de foștii soți în timpul căsătoriei, conform probelor administrate, ieșirea din indiviziune a fiecăruia din foștii soți în cote egale pentru fiecare din părți, omologarea rapoartelor de expertiză în aceleași variante de lotizare solicitate de reclamant, având în vedere că reclamantul se află în posesia tuturor bunurilor supuse masei partajabile, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:
Prin încheierea de ședință dată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, în temeiul prevederilor art. 165 c.cproc.civ., s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, de acțiunea principală, având ca obiect desfacerea căsătoriei.
Cererea având ca obiect partaj bunuri comune, a fost formulată de reclamantul D. D. împotriva pârâtei D. G., acesta solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea contribuției exclusive a reclamantului la dobândirea bunului imobil dobândit în timpul căsătoriei.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că la data de 7 mai 1989 părțile s-au căsătorit, iar din relațiile lor a rezultat un copil în prezent major – D. A. M., născut la data de 13 ianuarie 1990.
În urmă cu 6 ani reclamantul a plecat la muncă în Spania, cu această ocazie a vândut de comun acord cu pârâta, imobilul situat în C., ., . C., . 1, apt. 60, județul D., după care soții s-au mutat în imobilul din ., . 1, apt. 15, județul D..
În continuarea motivării acțiunii reclamantul a mai învederat că de la plecarea sa în Spania, pârâta a părăsit domiciliul conjugal, în apartament rămânând numai fiul major al părților; după un timp ea a revenit acasă, declarându-i reclamantului că nu mai dorește să continue această căsătorie.
În anul 2011, din banii câștigați de reclamant în Spania, el a achiziționat prin contribuție exclusivă un teren în suprafață de 1473 mp situat în . de Sus, județul D., motiv pentru care se impune constatarea contribuției sale exclusive la dobândirea lui.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 180 lei .
La data de 19.02.2013, reclamantul a depus la dosar în scop doveditor, xerocopii de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2949/24.11.2011 la BNP Z. A. P., sentința civilă nr._/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, având ca obiect desfacerea căsătoriei părților, împuternicire avocațială.
La termenul din 14.05.2013 reclamantul a depus la dosar o precizare a acțiunii, prin care a învederat instanței că părțile sunt despărțite în fapt de peste 6 ani, fiecare refăcându-și viața împreună cu alte persoane, iar în anul 2011 reclamantul a cumpărat cu bani proprii, terenul în litigiu situat în ., ., P 125/1, județul D., în suprafață de 1674 mp în acte, iar din măsurători 1430 mp, pentru care el a achitat prețul de 6000 lei.
S-a mai precizat că în cuprinsul contractului autentic s-a făcut mențiunea că reclamantul este căsătorit, deoarece el nu depusese acțiune de divorț, cu toate că era despărțit în fapt de pârâtă de peste 6 ani: cu toate acestea, terenul respectiv este bunul propriu al reclamantului, fiind cumpărat cu banii lui proprii, impunându-se astfel să se rețină cota de 1/1 a reclamantului la achiziționarea bunului respectiv.
La data de 14 mai 2013 pârâta a depus la dosar o întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței respingerea cererii de partaj, în forma în care a fost cerută de reclamant.
În motivarea cererii pârâta a învederat instanței că ambele părți au lucrat în Spania, ambii au strâns bani pentru a construi o casă și pentru a-l întreține pe fiul lor, apoi s-au întors în țară și au locuit împreună, fără a se pune vreodată problema despărțirii soților.
Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat instanței să se constate că masa partajabilă privind comunitatea de bunuri a părților, este compusă dintr-un imobil teren în suprafață de 1674 mp situat în ., . casă de locuit compus din 5 camere, două băi și alte dependințe, amplasat pe terenul sus menționat, un gard de beton, o fântână precum și următoarele bunuri mobile: un aragaz, un frigider, ladă frigorifică, mașină de spălat, mobilă de bucătărie, mobilă de sufragerie, televizor color, colțar sufragerie, colțar bucătărie, 3 covoare, perdele, cuier hol, veselă bucătărie.
S-a mai solicitat de către pârâtă partajarea în cote de 1/2 pentru fiecare dintre părți a acestor bunuri comune.
Pârâta a mai învederat că împreună cu reclamantul a cumpărat o garsonieră, două apartamente, o casă, pe care ulterior le-au înstrăinat, iar cu banii obținuți au construit și au cumpărat bunurile enumerate mai sus.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 119, 120 c.proc.civ. coroborat cu art. 673 ind. 1 și urm., art. 669 c.civil.
S-au atașat în scop doveditor, xerocopii de pe actele doveditoare ale reședinței pârâtei în Spania și de pe contractele sale de muncă din acea țară, dispoziția de achitare a taxei de timbru, timbre judiciare; ulterior, la data de 11 iunie 2013, s-au mai anexat la dosar xerocopii de studiul geotehnic privind construirea locuinței P+M amplasată în ., . A, județul D., extrase de cont bancare, proiecte, extras de carte funciară pentru informare nr._/8.07.2010 ( fila 166 dosar), referitor la imobilul în litigiu, autorizație de construire nr. 12/9.03.2012 emisă de Primăria comunei Șimnicu de Sus, județul D.( fila 169 dosar), certificat de nomenclatură stradală, proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor, nr. 746/6.02.2013, memoriu tehnic.
În scop probatoriu, la solicitarea părților, instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, fiind audiați ulterior, la termenele din 14 mai 2013, 11.06.2013, 10.09.2013, martorii B. M. și B. G., propuși de reclamant precum și martorii B. F. G. și E. D. E. Nicușor, propuși de pârâtă, ale căror declarații au fost consemnate și depuse la dosar.
Pe baza probatoriilor administrate, la data de 15 octombrie 2013, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a admis în parte și în principiu acțiunea precizată având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul D. D., împotriva pârâtei D. G. și s-a admis în parte și în principiu cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă D. G..
S-a constatat că reclamantul și pârâta au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: imobilul-teren intravilan situat în ., ., . D., având suprafața de 1674 mp din acte și 1430 mp din măsurători, identificat cu nr. cadastral 2189, intabulat în CF nr._ a localității Șimnicu de Sus( provenită din conversia CF 2710), așa cum rezultă din încheierea nr._/21.07.2010 dată de OCPI D., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2949/24.11.2011 la BNP Z. A. P.; o construcție cu destinația de locuință, având regim de înălțime P+M, cu 5 camere și dependințe, amplasată în ., sat Leșile, . A, județul D., pe terenul sus menționat, edificată conform autorizației de construire nr. 12/9.03.2012 emisă de Primăria comunei Șimnicu de Sus, județul D., un gard de beton, o fântână în curte precum și următoarele bunuri mobile: mobilă de dormitor, mobilă de bucătărie, un frigider, un aragaz, veselă.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de câte 1/2 pentru reclamant și pârâtă precum și numirea unor experți specialitatea topografie-cadastru-geodezie, construcții civile și industriale precum și evaluări bunuri mobile, pentru evaluarea la valoarea actuală de circulație a monedei naționale și lotizarea bunurilor, stabilind onorarii de expert în cuantum de câte 1.000 lei pentru fiecare din cei trei experți, în sarcina reclamantului și a pârâtei, cu mențiunea ca experții să întocmească mai multe variante de lotizare, prin care bunurile să fie incluse alternativ în loturile fiecăreia dintre părți, avându-se în vedere și posesia actuală a bunurilor, iar inegalitatea de valoare a loturilor să fie compensată prin sultă.
S-a fixat termen pentru soluționarea fondului cauzei la 26 noiembrie 2013.
Prin adresa nr. 28.661/15.04.2014 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. expert specialitatea evaluări bunuri mobile N. L., prin care s-au individualizat bunurile mobile supuse masei partajabile, evaluându-se la suma de 2.240 lei, valoarea lotului fiecăreia dintre părți fiind de 1.120 lei pentru fiecare din cele două părți, propunându-se trei variante de lotizare a bunurilor, prin care acestea au fost incluse alternativ în loturile fizice ale reclamantului și pârâtei.
Prin adresa nr. 33.310/6.05.2013 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. expert specialitatea construcții civile I. Iulică, prin care s-au individualizat construcțiile în litigiu, evaluându-se la suma totală de 215.028 lei, în urma aplicării unui coeficient de corecție de 100-45% la valoarea reală de 309.960 lei( casa de locuit cu cinci camere și dependințe – 304.096 lei, gard de beton – 1.876 lei și fântâna – 3.988 lei ), valoarea lotului fiecăreia dintre părți fiind de 107.514 lei pentru reclamant, respectiv pentru pârâtă, propunându-se două variante de lotizare a bunurilor.
Prin adresa nr. 45.642/23.06.2014 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică efectuat de inginer expert specialitatea topografie-cadastru și evaluare proprietăți imobiliare D. D., prin care a fost evaluat terenul supus masei partajabile, amplasat în ., satul Leșile, județul D., la suma de 6.292 lei, propunându-se două variante de lotizare a bunului, prin care acesta a fost inclus alternativ în loturile fizice ale reclamantului și pârâtei.
La data de 30.09.2014 reclamantul a formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză, expertul răspunzând ulterior obiecțiunilor acestuia, la data de 18.11.2014 ( fila 455 din dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 7 mai 1989, din relațiile lor a rezultat un copil în prezent major - D. A. M., născut la data de 13 ianuarie 1990, iar ulterior s-a dispus desfacerea acestei căsătorii, din culpa exclusivă a pârâtei precum și reluarea de către aceasta a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de ” D. ”, în urma pronunțării sentinței civile nr._/30.10.2012 dată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2949/24.11.2011 la BNP Z. A. P., D. D.( căsătorit), a cumpărat de la vânzătoarea B. D. Cocuța, imobilul-teren intravilan situat în ., ., . D., având suprafața de 1674 mp din acte și 1430 mp din măsurători, identificat cu nr. cadastral 2189, intabulat în CF nr._ a localității Șimnicu de Sus( provenită din conversia CF 2710), așa cum rezultă din încheierea nr._/21.07.2010 dată de OCPI D..
S-a mai precizat în cuprinsul acestui contract că prețul de vânzare al imobilului este de 6.000 lei, care a fost achitat integral de cumpărător la data autentificării actului.
Prin același contract cumpărătorul D. D. a precizat că este căsătorit cu D. G., CNP_, în regim matrimonial ” comunitate legală de bunuri ”.
În ceea ce privește depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța reține următoarele:
Martorul B. M., propus de reclamant și audiat în ședința publică de la 14 mai 2013, a declarat, în calitate de consătean cu reclamantul, că în luna noiembrie 2011, acesta a cumpărat de la soția martorului, suprafața de teren in litigiu, de 1674 mp, situată in ., ., județul D., iar banii au fost ai reclamantului.
Martorul știe de la reclamant că de peste 6 ani, era despărțit in fapt de soția pârâtă, iar in perioada cumpărării imobilului, locuia impreună cu M. C., cu care are un copil de trei ani.
Martorul a fost prezent la incheierea contractului de vanzare – cumpărare și a văzut când reclamantul a predat banii soției martorului.
Reclamantul i-a mai spus acestuia că a dobândit acei bani in urma câștigurilor obținute in Spania, unde el muncea de mai mulți ani; martorul cunoaște toate acestea aceasta și din spusele numitei M..
A mai declarat martorul că este consilier local la Primăria Șimnicu de Sus.
Relația dintre reclamant și numita M. C., era de notorietate in comună, toți știau că de mulți ani, cei doi locuiau împreună și au muncit in Spania.
Reclamantul și M. C., au construit o casă pe terenul in litigiu; parata nu a fost niciodată la acea casă.
Martorul locuiește in apropiere, peste drum de casa in litigiu, și știe că numai reclamantul a construit-o, deoarece martorul numai pe el l-a văzut acolo.
Reclamantul i-a spus martorului că sumele de bani necesare construirii casei, au fost câștigate din munca in Spania, impreună cu M. C..
În evidențele primăriei, figurează reclamantul ca proprietar, el achitând impozitele aferente; casa nu este finalizată, este pe roșu.
Când s-a construit casa, reclamantul era in țară, iar M. in Spania, iar uneori martorul l-a însoțit pe acesta, să ridice bani de la Poștă, trimiși de M. C..
Martorul nu a cunoscut vreodată parata și nu știe dacă ea și reclamantul au dobândit alte bunuri in timpul căsătoriei.
Martorul B. G., propus tot de reclamant și audiat în ședința publică de la 11 iunie 2013, a declarat că îl cunoaște doar pe reclamant, iar nu și pe pârâtă și știe că in timpul căsătoriei, părțile au dobândit un teren de circa 1500 m.p., situat in ., . .
Apoi martorul a revenit asupra declarației, în sensul că suprafața de teren sus menționată a fost cumpărată în perioada cât reclamantul era impreună cu C. M., nu cu pârâta.
Martorul nu știe ce bunuri comune au dobândit reclamantul și pârâta in comun.
În urmă cu doi ani, reclamantul și numita C., întrețineau relații împreună ; de 5-6 ani, reclamantul se află in Spania, împreună cu C. ; pârâta este de asemenea plecată de mai mulți ani in Spania .
Martorul nu a văzut ca pârâta să fi contribuit la plata terenului in litigiu.
Pe terenul in litigiu, a fost construită o casă, banii au fost ai numitei C. M., care îi trimitea acestuia din Spania, martorul cunoaște acest aspect de la reclamant.
Martorul a mai declarat că nu știe dacă reclamantul sau pârâta au contribuit cu bani la edificarea casei. În casa in litigiu nu se află nici un bun mobil.
Casa nu se poate locui, întrucât nu este finisată pe interior, martorul cunoaște personal aceasta, intrucât el folosește curtea casei, in sensul că o îngrijește, de când s-a edificat casa.
Anterior edificării casei, martorul întreținea via de pe teren, fiind plătit de reclamant, care se întorcea in țară de 3-4 ori pe an.
Martorul nu știe ai cui erau banii pe care reclamantul îi primea din Spania, pentru casă ; el locuiește la o distanță de maxim 250 m de terenul in litigiu.
Când terenul in litigiu s-a cumpărat, martorul nu a fost prezent la notar și nu cunoaște prețul .
Reclamantul i-a spus că pârâta este in Spania.
Toate acestea martorul le cunoaște de la reclamant și din constatări personale referitor la casă.
Martorul nu știe dacă fiul părților a contribuit cu bani la construirea casei, dacă reclamantul a primit sau nu bani de la alte persoane, pentru casă și nu a văzut acest aspect.
A mai declarat martorul că nu cunoaște contribuția părților la dobandirea bunurilor comune.
Martorul B. F. G., propus de pârâtă și audiat în ședința publică de la 10 septembrie 2013, a declarat că, în calitate de vecin cu părțile, știe că în timpul căsătoriei, au cumpărat apartamente, garsoniere, pe care le - au vândut și ulterior au cumpărat un teren situat in ., ., pe care au construit o casă.
Martorul mai cunoaște că pârâta a fost ajutată de fratele său, care a împrumutat soții cu 10 mii euro, pentru construirea acestei case.
De câțiva ani, soții lucrează in Spania, unde au obținut sume de bani, cu care au construit casa.
Părțile s-au înțeles bine, până la divorț; de mulți ani, reclamantul cheltuie bani la jocuri de noroc.
Soții au cumpărat in casă și bunuri mobile, care se află in acel imobil.
A considerat martorul că ambii soți au avut contrubiții egale la dobandirea bunurilor comune.
De câțiva ani, soții au lucrat in Spania.
În urmă cu circa un an și jumătate, numai reclamantul s-a intors in țară, la domiciliul fratelui pârâtei.
Martorul nu a vizitat casa in litigiu și nici bunurile din această casă, el cunoaște aspectele referitoare la bunuri, de la fratele și părinții pârâtei.
Martorul E. D. E. Nicușor, propus de pârâtă, audiat fiind, a declarat că el cunoaște părțile, deseori, el le preda marfa acestora, constând în produse agricole, iar ei o vindeau in piață.
Martorul știe că în timpul căsătoriei părțile au dobândit mai multe bunuri, printre care două apartamente și două garsoniere, pe care le-au vândut și au construit o casă, situată în ., .; ulterior au înstrăinat și aceasta casă, au plecat la muncă în Spania, unde au strâns sume de bani suplimentare, iar in anul 2011, au început să construiască o altă casă, în ., ..
De asemenea, soții au dobândit mai multe bunuri mobile, care acum se află in acea casă, printre care, mobilă de dormitor și bucătărie, frigider, aragaz, veselă; la casa nouă au construit gard din beton și o fântână.
Martorul a considerat că pârâta a avut contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, deoarece a fost ajutată de către fratele său și de părinți.
Personal martorul a fost de față, când fratele pârâtei le-a dat ambilor soți 10 mii euro pentru construirea acestei case.
Părțile s-au înțeles bine și au conviețuit în bune relații până în urmă cu câteva luni, când reclamantul a divorțat de pârâtă.
Fratele pârâtei le-a împrumutat soților, suma de 10 mii lei pentru construcția casei, iar aceștia nu i-au mai restituit-o până în prezent.
Periodic, pârâta trimitea bani copilului părților și socrilor ei.
Pârâtul avea anumite vicii, martorul cunoaște aceasta din spusele copilului și din constatări personale; aceste vicii constau in jocuri de noroc frecvente, schimburi de mașini; el a strâns puțini bani in Spania, deoarece cheltuia sume mari la jocurile de noroc - mașinuțe.
Niciodată, reclamantul nu a trimis bani pentru copil, în țară.
Martorul a predat produse agricole părților, până in urmă cu trei ani; el nu își aduce aminte cand părțile au vândut apartamentele și garsonierele.
Terenul a fost cumpărat in anul 2011, iar casa s-a construit după câteva luni.
Părțile se înțelegeau foarte bine in Spania, ei lucrau in orașe diferite, intrucât acolo au găsit de lucru fiecare.
Soții au venit in vizită la părinții reclamantului, până în momentul când s-au apucat să construiască casa.
Pe la inceputul anului 2012, fratele pârâtei i-a imprumutat pe soți cu 10 mii euro.
Martorul nu o cunoaște pe numita M. C., actuala concubină a reclamantului.
Ultima oară el a vizitat casa părților, in luna aprilie 2013, de Paști, împreună cu copilul părților, D. M..
Acesta, i-a spus că bunurile mobile le-au cumpărat părinții săi.
Martorul nu cunoaște numele vreunui muncitor, care a lucrat la acea casă.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, a depozițiilor martorilor audiați și a recunoașterilor părților, coroborat cu prevederile art. 225 c.proc.civ.( referitoare la refuzul fiecăreia dintre părți de a se prezenta personal la interogatoriu, fapt ce echivalează cu o recunoaștere tacită a pretențiilor celeilalte părți), rezultă faptul că în timpul căsătoriei, reclamantul și pârâta au dobândit următoarele bunuri comune: imobilul-teren intravilan situat în ., ., . D., având suprafața de 1674 mp din acte și 1430 mp din măsurători, identificat cu nr. cadastral 2189, intabulat în CF nr._ a localității Șimnicu de Sus( provenită din conversia CF 2710), așa cum rezultă din încheierea nr._/21.07.2010 dată de OCPI D., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2949/24.11.2011 la BNP Z. A. P.; o construcție cu destinația de locuință, având regim de înălțime P+M, cu 5 camere și dependințe, amplasată în ., sat Leșile, . A, județul D., pe terenul sus menționat, edificată conform autorizației de construire nr. 12/9.03.2012 emisă de Primăria comunei Șimnicu de Sus, județul D., un gard de beton, o fântână în curte precum și următoarele bunuri mobile: mobilă de dormitor, mobilă de bucătărie, un frigider, un aragaz, veselă.
Potrivit art. 339 din codul civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.
În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția bunurilor prevăzute de art. 340 din codul civil, care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.
Proprietatea soților asupra bunurilor comune este o proprietate comună în devălmășie care se păstrează și după desfacerea căsătoriei prin divorț, până la data când se face împărțirea lor. În acest sens, dispozițiile art. 356 din codul civil prevăd că „ Dacă regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei – părți ce revine fiecăruia”.
Soții sunt obligați să își acorde sprijin material reciproc, fiind obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenție matrimonială nu s-a prevăzut altfel, aceste obligații fiind instituite prin dispozițiile art. 325 din codul civil.
În cadrul procesului de partaj se stabilește contribuția fiecărui soț la dobândirea tuturor bunurilor comune, iar cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția fiecăruia, efectivă, reală, la dobândirea și la conservarea bunurilor.
Prezumția relativă de comunitate prevăzută de art. 339 din codul civil, poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.
Conform art. 343 din codul civil, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, iar dovada că un bun este propriu se poate face între soți prin orice mijloc de probă.
Bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt considerate comune, deoarece legea presupune că ambii soți au avut o contribuție la această dobândire. Contribuția poate fi directă, constând în munca sau mijloacele ambilor soți, ori indirectă, prin economisirea unor mijloace comune, ca în cazul muncii depuse de oricare din soți în gospodărie.
În stabilirea aportului fiecărui soț se va lua în considerare așadar și munca depusă în gospodărie, această activitate fiind esențială în viața ambilor soți. În acest sens sunt și dispozițiile art. 326 din codul civil, în care se menționează că „ Munca oricăruia dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei”.
C.-parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune, iar când nu se poate determina contribuția fiecărui soț în dobândirea bunurilor comune, instanța va împărți bunurile comune în părți egale între soți.
Legislația noastră admite ca în virtutea unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune acestuia să i se stabilească și o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, soluție ce contravine principiului unității patrimoniului comun al soților.
În cuprinsul dispozițiilor art. 357 din codul civil se prevede că în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota - parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunului comun, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
Se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 364 alin. 2, în care se prevede că soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea și educarea copiilor.
În speță, ambii soți au avut venituri în timpul căsătoriei( provenite în special din activitățile prestate de fiecare din ei în Spania, ei câștigând venituri substanțiale, pe care parțial le economiseau, parțial le trimiteau în țară pentru întreținerea fiului lor), ambii au contribuit la desfășurarea muncii în gospodărie și întrucât din probele administrate nu s-a putut determina contribuția certă a părților la dobândirea bunurilor comune ce urmează a fi reținute la masa partajabilă, instanța va constata că bunurile dovedite în cauză sunt dobândite prin contribuția egală a foștilor soți, întrucât aprecierea unor contribuții diferențiate trebuie să se întemeieze pe probe convingătoare, din care această situație să rezulte neîndoielnic.
Astfel nu poate fi reținută susținerea reclamantului referitoare la faptul că acesta ar fi avut o contribuție exclusivă la cumpărarea terenului în litigiu și la finanțarea construcției casei edificată pe acest teren, deoarece această afirmație a lui este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, din care rezultă cuantumul veniturilor obținute de ea în urma prestării activităților salarizate în Spania; de asemenea martorii B. F. G. și E. D. E. Nicușor, propuși de pârâtă, au dovedit faptul că fratele acesteia a dat soților suma de 10.000 euro pentru construcția casei în litigiu, bani pe care părțile nu i-au mai restituit acestuia.
Așadar, ambele părți au contribuit cu bani la cumpărarea terenului în litigiu, la construirea casei edificate și la achiziționarea bunurilor mobile, chiar dacă o perioadă de timp reclamantul întreținea relații extraconjugale cu o altă femeie; o altă parte din banii necesari dobândirii acestor bunuri comune a provenit în urma vânzărilor unor garsoniere și apartamente proprietate comună a acestora, fapt dovedit prin declarațiile unora din martorii audiați în dosar.
Referitor la bunurile mobile ce urmează a fi reținute la partaj precum și a gardului de beton și a fântânii din curte, existența acestora în comunitatea de bunuri a fost dovedită prin declarația martorului E. D. E. Nicușor, care cunoaște cele declarate din spusele părților și chiar din discuțiile purtate cu fiul părților; de asemenea, el a fost prezent când fratele pârâtei le-a dat soților suma de 10.000 euro în vederea continuării lucrărilor la construcția casei în litigiu.
În raport de cele arătate, instanța constată că acțiunea precizată formulată de reclamant este întemeiată și urmează a fi admisă în parte, iar cererea reconvențională a pârâtei este de asemenea întemeiată și urmează a fi admisă în parte.
Astfel, instanța va reține în masa partajabilă bunurile dovedite și potrivit principiului conform căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, prevăzut de art. 1143 alin.1 teza 1 din codul civil și conform prevederilor art. 355 alin. 1 și 2 și art. 357 din codul civil, art. 6735 alin. 1 și art. 673 indice 6 alin. 1 C.proc.civ., se va dispune împărțirea bunurilor comune în cote de câte 1/2 pentru reclamant și pârâtă.
Instanța va dispune omologarea raportului de expertiză efectuat de ing. expert specialitatea evaluări bunuri mobile N. L. și va atribui părților bunurile mobile în litigiu conform variantei a III-a propusă de expertă, prin care bunurile rămân în posesia reclamantului, acesta urmând a achita sultă pârâtei, avându-se în vedere posesia actuală a bunurilor, părțile fiind de acord cu această variantă, criteriile de adoptare de către instanță a unei astfel de măsuri fiind acelea că bunurile mobile sunt mai ușor de administrat astfel, de către cel care are posesia lor precum și dispozițiile art. 676 din codul civil și art. 987c.proc.civ. privitoare la criteriile de atribuire în natură a bunurilor.
Totodată, se va dispune confirmarea raportului de expertiză efectuat de ing. expert specialitatea construcții civile I. Iulică și va atribui părților construcțiile în litigiu conform variantei I-a propusă de expert, prin care bunurile rămân în posesia reclamantului, acesta urmând a achita sultă pârâtei, avându-se în vedere posesia actuală a bunurilor, părțile fiind de acord cu această variantă, criteriile de adoptare de către instanță a unei astfel de măsuri fiind acelea că bunurile imobile sunt mai ușor de administrat astfel, de către cel care are posesia lor precum și dispozițiile art. 676 din codul civil și art. 987c.proc.civ. privitoare la criteriile de atribuire în natură a bunurilor.
De asemenea, instanța va omologa raportul de expertiză efectuat de ing. expert specialitatea topografie-cadastru și evaluare proprietăți imobiliare D. D. și va atribui bunul imobil părților conform variantei I-a propuse de expert.
În temeiul dispozițiilor art. 988 c.proc.civ., instanța va stabili un termen de 6 luni pentru plata sultelor, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 50 indice 2 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă - republicată, instanța urmează să oblige reclamantul să restituie către stat suma de 15.924,6 lei, reprezentând ajutor public judiciar privind scutirea plății taxei judiciare de timbru, acordată prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu a Judecătoriei C., la data de 20 ianuarie 2015, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Văzând și prevederile art. 453 alin. 2 c.proc.civ., instanța va compensa în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și mai obligă reclamantul către pârâtă la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din cuantumul onorariilor de experți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea precizată având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul D. D., domiciliat în ., ., împotriva pârâtei D. G., domiciliată în C., ., ., județul D..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă D. G..
Dispune ieșirea din indiviziune a părților în cote de câte 1/2 pentru reclamant și pârâtă.
Omologhează raportul de expertiză efectuat de ing. expert specialitatea evaluări bunuri mobile N. L. și atribuie părților bunurile mobile în litigiu conform variantei a III-a propusă de expertă, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 2.240 lei, se atribuie reclamantului, care va primi în natură următoarele bunuri: mobilă de dormitor( șifonier cu 3 uși și pat) – 640 lei, mobilă de bucătărie( două corpuri suprapuse – 95 lei, colțar și masă – 590 lei), un frigider tip Arctic 240 l – 350 lei, un aragaz cu patru ochiuri – 450 lei, veselă( 6 farfurii – 18 lei, set tacâmuri – 40 lei, 3 oale de 2-6 litri – 30 lei și 3 crătiți 2-6 litri – 27 lei).
Față de valoarea lotului său, aceea de 1.120 lei, urmează a achita pârâtei sultă în valoare de 1.120 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 1.120 lei se atribuie pârâtei, care nu va primi bunuri în natură, iar față de valoarea lotului său, aceea de 1.120 lei, urmează a primi de la reclamant suma de 1.120 lei.
Confirmă raportul de expertiză efectuat de expert specialitatea construcții civile I. Iulică și atribuie părților construcțiile în litigiu conform variantei I-a propusă de expert, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 215.028 lei se atribuie reclamantului, care va primi în natură următoarele bunuri imobile: construcția cu destinația de locuință, având regim de înălțime P+M, cu 5 camere și dependințe, amplasată în ., sat Leșile, . A, județul D., pe terenul sus menționat, edificată conform autorizației de construire nr. 12/9.03.2012 emisă de Primăria comunei Șimnicu de Sus, județul D., un gard de beton, o fântână în curte.
Față de valoarea lotului său, aceea de 107.514 lei, urmează a da pârâtei sultă în valoare de 107.514 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 107.514 lei se atribuie pârâtei, care nu va primi bunuri în natură, iar față de valoarea lotului său, aceea de 107.514 lei, urmează a primi de la reclamant suma de 107.514 lei.
Omologhează raportul de expertiză completat efectuat de ing. expert specialitatea topografie-cadastru și evaluare proprietăți imobiliare D. D. și atribuie bunul imobil părților conform variantei I-a propuse de expert, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 6.292 lei, se atribuie reclamantului, care va primi în natură imobilul-teren intravilan situat în ., ., . D., având suprafața de 1674 mp din acte și 1430 mp din măsurători, identificat cu nr. cadastral 2189, intabulat în CF nr._ a localității Șimnicu de Sus( provenită din conversia CF 2710), așa cum rezultă din încheierea nr._/21.07.2010 dată de OCPI D., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2949/24.11.2011 la BNP Z. A. P..
Față de valoarea lotului său, aceea de 3.146 lei, urmează a da pârâtei sultă în valoare de 3.146 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 3.146 lei se atribuie pârâtei, care nu va primi bunuri în natură, iar față de valoarea lotului său, aceea de 3.146 lei, urmează a primi de la reclamant suma de 3.146 lei.
Stabilește termen de 6 luni pentru plata sultelor, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Obligă reclamantul să restituie către stat suma de 15.924,6 lei, reprezentând ajutor public judiciar privind scutirea plății taxei judiciare de timbru, acordată prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu a Judecătoriei C., la data de 20 ianuarie 2015, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Compensează în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și mai obligă reclamantul către pârâtă la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din cuantumul onorariilor de experți.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. B. L. N. N.
Red. R.B.
Tehn. L.N. – 4 Ex.
17.02.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5715/2015. Judecătoria CRAIOVA | Alocatie copii. Sentința nr. 1674/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
