Pensie întreţinere. Sentința nr. 5990/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5990/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 5990/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.5990
Ședința publică de la 07.05. 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. B. judecător
Grefier L. B.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta S. I. M. și pârâtul T. C., având ca obiect exercitarea autorității părintești
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă ,existând la dosar 2 referate de anchetă efectuate la domiciliile părților,situație in care instanța a reținut cauza spre soluționare .
JUDECATA
Prin cererea înregistrată la data de 19.08.2014 sub numărul_ pe rolul Judecătoriei C., reclamanta S. I. M., cu domiciliul în C., ., nr.34, județul D., a chemat în judecată pârâtul T. C., cu domiciliul în C., ..E, județul D., - solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună exercitarea autorității părintești în comun, stabilirea locuinței minorului la reclamantă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru creșterea și educarea minorului și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că părțile au trăit în concubinaj în perioada 2007 – iulie 2014, relație din care a rezultat minorul T. D. M. născut la 14.08.2008. Pârâtul, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice devine violent fizic și verbal – împrejurare în care reclamanta nu a mai dorit să conviețuiască cu pârâtul. Reclamanta s-a mutat în casa părinților săi, iar minorul a rămas în domiciliul pârâtului pentru că pârâtul s-a opus ca reclamanta să-l ia cu ea la plecare și pe minor. Însă în timpul în care pârâtul era plecat la serviciu, - acesta neavând cu cine să-l lase acasă pe minor, i l-a dat reclamantei. Este în interesul minorului să locuiască cu reclamanta care dispune de condiții materiale și morale împreună cu familia ei pentru creșterea minorului. Relația dintre reclamantă și minor este foarte puternică întrucât aceasta este cea care s-a ocupat în mod permanent de creșterea și îngrijirea minorului.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu acte și proba cu martori.
În drept cererea se întemeiază pe dispoz.art.397, art.499/cod civ, art.453/cod proc. civ.
Cererea s-a depus în dublu exemplar, fiind semnată.
În susținerea cererii s-au depus următoarele înscrisuri în xerocopie în dublu exemplar: cartea de identitate a reclamantei; certificatul de naștere al minorului
În conformitate cu art.200 alin.1/cod proc.civ.: „completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza, verifică de îndată dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește cerințele prevăzute la art.194-197”.
Astfel, prin rezoluția din data de 09.09.2014, conform art.200 alin 1/cod proc.civ. s-au comunicat reclamantei în scris, lipsurile cererii, cu mențiunea ca în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării trebuie să facă completările dispuse sub sancțiunea anulării cererii, după cum urmează:
- conform art.194 lit.a/cod proc.civ., reclamanta să menționeze în scris codul numeric personal al reclamantei și codul numeric personal al pârâtului;
- conform art.194 lit.e/cod proc.civ., întrucât reclamanta a solicitat proba testimonială, i se pune în vedere să arate numele, prenumele și adresa martorilor (și dacă este cazul adresa electronică, numărul de telefon, numărul de fax), conform art.148 alin.1 teza II/cod proc.civ.;
- conform art.197/cod proc.civ., coroborat cu art.15 lit.e și art.34 alin.1/OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, reclamanta să timbreze capătul de cerere principal cu 20 de lei taxă de timbru, iar capătul de cerere accesoriu (stabilire locuință minor) cu 20 de lei;
- conform art.150 alin.1 și 2 coroborat cu art.292 alin.1/cod proc.civ., reclamanta să depună în dublu exemplar în cu mențiunea conform cu originalul următoarele înscrisuri: cartea de identitate a reclamantei; certificatul de naștere al minorului, pentru ca apoi câte un exemplar din fiecare să poată fi comunicat pârâtului, conform art. 150 alin.5 coroborat cu art.149 alin.1/cod proc.civ.;
- conform art.149 alin.1/cod proc.civ. reclamanta să depună odată ce va face mențiunile sus-amintite cererea de complinire a lipsurilor în dublu exemplar pentru ca un exemplar să fie comunicat pârâtului.
Ulterior ,reclamanta a menționat in scris codurile numerice personale ale părților_ și_, a nominalizat martorul Ș. A. cu domiciliul in C. ,..20 ,depunând această cerere de complinire in dublu exemplar . A depus in dublu exemplar cu mențiunea conform cu originalul: cartea de identitate a reclamantei și certificatului de naștere al minorului ,a depus chitanța privind achitarea taxei de timbru.
Prin rezoluția din 29.09.2015, in conformitate cu art.201 alin.1/cod proc.civ., coroborat cu art.208 alin.1, art.149 alin.1 și art.150 alin.5/cod proc.civ. s-au comunicat pârâtului un exemplar de pe cererea de chemare în judecată, de pe cererea privind completarea lipsurilor și de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art.165/cod proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2/cod proc.civ., a decăderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel. Conform art.254 alin.1/cod proc.civ., probele se propun sub sancțiunea decăderii (de către pârât) prin întâmpinare. Întâmpinarea se depune în dublu exemplar pentru a se putea comunica un exemplar reclamantei, conform art.149 alin.1/cod proc.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat judecarea cauzei in lipsă, iar ca probe a propus înscrisuri, martori și anchetă psihosocială la domiciliul său.
Prin încheierea pronunțată la 17.02.2015 de un alt complet de judecată in dosarul nr._/215/2014 s-a admis excepția de conexitate și s-a dispus conexarea cauzei_/215/2014 la cauza_ la completul de judecată CMF 1 .
In cadrul dosarului nr._/215/2014,T. C. a formulat in calitate de reclamant o cerere in care a chemat-o in judecată pe S. O. G. ,solicitând exercitarea autorității părintești in comun, stabilirea locuinței minorului la T. C. ,iar in subsidiar încuviințarea legăturii personale a acestuia cu minorul la domiciliul său: prima și a treia săptămână din fiecare lună a anului; de vineri ora 18,00 până duminică ora 18, in vacanța de vară 1 lună la înțelegere, dacă nu, luna august ; in vacanța de iarnă 2 săptămâni; in vacanța de primăvară o săptămână ; de ziua de naștere câteva ore pentru a-l scoate in oraș și a doua zi de C..
In motivarea acestei cereri s-a arătat că părțile au trăit in concubinaj ,relație din care a rezultat minorul T. D. M. la 14.08.2008. La sfârșitul lunii iulie 2014, S. I. M. a părăsit domiciliul comun,dată de la care minorul a rămas in grija tatălui ,care a fost ajutat de bunica paternă in procesul de creștere al minorului .Minorul nu dorește să locuiască cu mama ,ci cu tatăl ,pentru că a crescut in domiciliul acestuia de când s-a născut
În drept cererea formulată de T. C. in dosarul nr._/215/2014 se întemeiază pe art.483 cod civ. În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu acte ,proba cu martori, anchetă psihosocială .In susținerea cererii au fost depuse in dublu exemplar v cu mențiunea conform cu originalul cartea de identitate pentru S. I. M., certificatul de naștere al minorului .
Cererea formulată de T. C. a fost depusă in dublu exemplar ,semnată și legal timbrată
S. I. M. in calitate de pârâtă in dosarul nr._/215/2014 a formulat întâmpinare in care a solicitat admiterea in parte a cererii in sensul ca legătura dintre tată și minor să se realizeze astfel: să il ia pe minor in prima și a treia sâmbătă din lună intre orele 10-18, o lună in vacanța de vară și o săptămână in vacanța de iarnă,și să vină la domiciliul minorului la aniversarea zilei de naștere a acestuia, ci nu să îl ia in oraș . S-a arătat că minorul este mai atașat de mamă deoarece aceasta s-a ocupat de creșterea și educarea minorului, ,iar când este la serviciu ,se implică bunicii materni să aibă grijă de minor. Tatăl minorului este violent fizic și verbal .Relația de concubinaj s-a destrămat pentru că T. C. consumă excesiv băuturi alcoolice .S-a solicitat proba cu martorul Ș. A. din C. ,.. 20 și s-a subliniat că mai există pe rol un dosar_ /2015, solicitându-se conexarea cauzelor.
T. C. in calitate de reclamant in dosarul_/215/2014 a formulat răspuns la întâmpinare solicitând proba cu 2 martori S. D. ,din . și F. L. din C. .. 157 județul D. .
La primul termen de judecată din 15.01.2015 ,din oficiu a verificat și a stabilit că este competentă material și teritorial să judece pricina pentru temeiul de drept prev de art. 94 pct .1 lit. a; art 107 cod proc civ, art. 505, art 496 al. 1-4, art 92 cod civ.
Conform art. 224 cod proc .civ ,instanța a acordat cuvântul pe cererea de probatorii
Apărătorul reclamantei și-a menținut probele solicitate in acțiune (acte, interogatoriul pârâtului ; un martor S. A.) pentru a dovedi că reclamanta are condiții pentru a se stabili domiciliul minorei la reclamanta și pentru a exercita autoritatea părintească
In virtutea rolului activ conform art. 254 al 5 cpc ,instanța a pus în discuție efectuarea anchetei psihosociale la domiciliul reclamantei în dovedirea interesului superior al minorului .probă cu care apărătorul reclamantei a fost de acord.
Apreciind ca fiind utile și concludente probele solicitate in acțiune, instanța a încuviințat proba cu acte în conformitate cu dispoz. art art 255 al.1, art. 258 al. 1, art. 254 al.1 cod proc civ ; a admis proba cu martori conform art 309 al.1 corob cu art 255 al.1, art. 258 al. 1, art. 254 al.1 cod proc civ ; a admis proba cu interogatoriul pârâtului conform art 351 corob. cu art 203 al.1 cod proc . În conformitate cu art. 258 al.2 cpc, instanța a luat act că reclamanta a solicitat probele pentru a dovedi că are condiții pentru a se stabili domiciliul minorului la reclamanta și pentru a exercita autoritatea părintească
In conformitate cu art. 173 cod proc. civ s-a citat martorul reclamantei.
In conformitate cu art 229 al 2 lit. b din legea 71/10.06.2011, instanța a încuviințat efectuarea anchetei psihosociale, în dovedirea interesului superior al minorului, la domiciliul reclamantei .
S-a emis adresă pentru efectuarea anchetei psihosociale la domiciliul reclamantei (prin care să se verifice condițiile de locuit și de viață oferite minorului, preocuparea manifestată de fiecare părinte pentru creșterea minorului, comportamentul părinților, posibilitățile materiale ale părinților, gradul de atașament și legăturile afective dintre copii și părinți, îngrijirea sănătății, dezvoltare fizică ,psihică și intelectuală ,educația și învățătura ,orientarea și sfaturile necesare ) .
După ascultarea reclamantei, instanța în baza art .238 al 1 cod proc. civ, instanța a estimat durata necesară pentru cercetarea procesului până la termenul de judecată următor care s-a acordat în cauză.
S-a întocmit și depus la dosar referatul de anchetă nr._/11.02.2015
Prin cererea depusă la compartimentul registratură 2181/13.01.2015, s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
Analizând susținerile părților din cererile formulate, pe baza probelor administrate în cauză instanța a reținut următoarele:
Conform certificatului de naștere înregistrat sub nr.3458/25.08.2008, minorul T. D. M. s-a născut la 14.08.2008 ,având filiația stabilită față de ambii părinți .T. C. și S. I. M.
Potrivit referatelor de anchetă efectuate în cauză la domiciliile părților nr. 9584/28.01.2015 și nr._/11.02.2015, s-a reținut că părțile au trăit in concubinaj ,relație din care a rezultat minorul T. D. M. .In anul 2014,părțile s-au separat in fapt ,dată de la care reclamanta pârâtă și minorul s-au mutat in locuința bunicilor materni situată in C. compusă din 3 camere și dependințe, fiind mobilată corespunzător ,curată și ordonat întreținută,existând condiții favorabile pentru creșterea și educarea minorului. Pârâtul reclamant a rămas să locuiască in continuare in fosta locuință comună a părților situată în C. compusă din 6 camere și dependințe ( dintre care sunt locuibile numai 4 camere ) ,dependințe, imobilul fiind mobilat corespunzător ,curat și ordonat întreținut ,dotat cu tot ceea ce este necesar unei bune gospodăriri și in care există condiții favorabile de locuit și de viață. Minorul este bine dezvoltat ,fiind bine îngrijit,educat ,sociabil ,aflat sub îngrijirea și supravegherea mamei și a bunicilor materni,fiind înconjurat cu afecțiune ,aceștia contribuind la creșterea, educarea și întreținerea minorului. După separarea in fapt a părților ,pârâtul -reclamant a păstrat legătura cu minorul ,luându-l săptămânal in locuința sa și contribuind material și financiar la procesul de creștere, îngrijire și educare al minorului .Minorul este elev la clasa zero la Liceul de Artă M. S. in C. .In concluziile referatelor de anchetă efectuate in cauză s-a opinat pentru exercitarea in comun a autorității părintești potrivit învoielii părților,stabilirea locuinței minorului la mamă.
Potrivit art.505 alin.2/cod civ.: „dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin semănare dispozițiile privitoare la divorț”.
În cazul în care însă, părinții copilului din afara căsătoriei nu mai conviețuiesc, dar filiația copilului a fost stabilită față de ambii părinți, - cum este situația minorului din cauza de față, instanța de tutelă va decide modul în care va fi exercitată autoritatea părintească ținând seama de interesul superior al minorului.
Art.397/cod civ. instituie regula potrivit căreia părinții pot exercita împreună și în mod egal autoritatea părintească.
De reținut că in cauză ambele părți au solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată in comun.
Exercitarea autorității părintești de ambii părinți presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copiilor. Astfel, chiar dacă autoritatea părintească este exercitată de ambii părinți, deciziile curente privind îngrijirea copilului și educarea acestuia, sunt luate de părintele cu care copilul locuiește, - celălalt fiind consultat doar cu privire la hotărârile importante. Este vorba deci despre o conștientizare a responsabilității pe care o au ambii părinți cu privire la creșterea și educarea copilului lor.
În concluzie, autoritatea părintească este un drept și o responsabilitate a părinților, iar regula generală este că ar trebui să fie păstrată neștirbită autoritatea părintească (cu excepții legate strict de eventualele riscuri asupra minorului, ceea ce nu este cazul în speță).
Ca regulă generală, art.8 din Convenția Europeană garantează părintelui și copilului său exercitarea relațiilor personale, iar orice restricție sau interdicție a unor asemenea contacte constituie o ingerință în dreptul garantat de art.8, care implică dreptul la măsuri care să îi reunească.
În raport de considerentele de mai sus, instanța apreciază că cererea reclamantei pârâte este întemeiată, urmând a fi admisă și că cererea conexă a pârâtului reclamant este parțial întemeiată, urmând a fi admisă în parte.
Ca atare, va dispune exercitarea autorității părintești de către ambii părinți asupra minorului T. D. M. născut la 14.08.2008.
În conformitate cu art.488/cod civ., îndatoririle părintești constau în următoarele: să crească copilul în condiții care să îi asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios; să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea; să prezinte și să permită informarea și lămurirea copilului despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia; să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului, să coopereze cu persoanele fizice și juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.
Având în vedere că situația copilului din afara căsătoriei se judecă potrivit regulilor divorțului ca și în cazul copilului rezultat din căsătorie –în privința stabilirii locuinței minorului din cauza de față, trebuie avute în vedere atât dispozițiile art. 400 al.1 cât și dispoz. art. 496 alin. 3 cod civil care se coroborează în sensul că în lipsa înțelegerii dintre părinții minorului, instanța de tutelă ,ținând seama de interesul superior al copilului trebuie să stabilească locuința acestuia la părintele cu care locuiește în mod statornic .
Condiția determinantă în funcție de care instanța are obligația să hotărască situația juridică a minorului este aceea de a fi satisfăcute interesele acestuia, - interese care în situația din speță, pentru a prevala starea de bine a minorului, pot fi realizate prin menținerea echilibrului familial, într-un mediu care să îi confere minorului un climat de viață stabil și cu care acesta deja s-a obișnuit și familiarizat în domiciliul reclamantei pârâte .
În conformitate cu art.92 al.1/cod civ.: „domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi, sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic.”
Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol 92/cod civ.: „în cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă (...) va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic”.
Ori de câte ori se ia o măsură care privește un copil trebuie respectat imperativ principiul primordial al interesului superior al copilului ,consacrat pe plan internațional in art. 3 din Convenția O. cu privire la drepturile copilului ratificată de România prin Legea 18/1990 republicată și pe plan național, nu numai in codul civil ci și in art 6 din Legea 272/2004 republicată.
Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală,la un echilibru socio-afectiv ,drept afirmat și prin art. 8 din CEDO ,instanța apreciind că aceste condiții sunt îndeplinite de reclamanta-pârâtă potrivit probelor de la dosar,aceasta fiind în măsură să îi asigure minorului un climat familial stabil și afectiv armonios.
Prin urmare ,va dispune stabilirea locuinței minorului T. D. M. la reclamanta-pârâtă.
In speță locuința minorului fiind stabilită la reclamanta pârâtă ,se prezumă că aceasta îi furnizează în natură cele necesare traiului minorei ,rămânând deci ca pârâtul reclamant să execute prin echivalent întreținerea minorului ,constând în plata periodică a unei sume de bani la termenele stabilite de instanță .
Conform art.524 coroborat cu art.527/cod civ. are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau bunurile sale și poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
Potrivit art.529 alin.2/Cod civ. „când întreținerea este datorată de părinte (...) ea se stabilește până la 1/4 din venitul său lunar net pentru un copil”, - în speță ținând seama de venitul minim pe economia națională.
În cazul în care cel care urmează să plătească pensia de întreținere nu are venituri sau mijloace materiale, dar este capabil de muncă, - în situația din speță pârâtul reclamant, nu poate fi scutit de îndeplinirea obligației de întreținere întrucât orice persoană capabilă de muncă are posibilitatea de a realiza un venit prin muncă.
Prin urmare, lipsa unor venituri nu scutește pe debitor de obligația de întreținere, pârâtul reclamant având obligația de a depune diligențe pentru realizarea de venituri, cel puțin egale cu venitul minim pe economia națională.
Prin noțiunea de „mijloace”, se înțelege nu numai mijloacele materiale ci și aptitudinea de a munci a celui obligat la întreținere, care este izvorul obținerii mijloacelor materiale.
Astfel, prin aplicarea acestei reguli prevăzută de noțiunea de „mijloace” – instanța poate prezuma existența unor venituri sau a altor surse din punct de vedere financiar ale debitorului obligației de întreținere, deoarece nu s-ar explica în alt mod cum acesta își asigură propria existență.
La calcularea cuantumului pensiei de întreținere urmează să fie avute în vedere dispozițiile prevăzute de art.529 alin.2/Cod civ, precum și cuantumul venitului minim pe economia națională, art,1 /H.G 1091/2014 coroborate cu dispozițiile Legii 571/2003 cu ultimele modificări privind cota unică de impozitare de 16%. În cazul părintelui neangajat, baza de calcul la stabilirea pensiei de întreținere o constituie deci salariul minim pe economie, în valoare netă. Este evident că numai venitul net (fie că este salariul efectiv primit pentru munca prestată, fie că este cel minim pe economie), se încadrează în categoria de mijloace, la care se referă art. 529 alin.2/Cod civ.
Astfel, instanța urmează să dispună obligarea pârâtului reclamant la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 204,75 lei lunar, în favoarea minorului T. D. M. datorată de la data sesizării instanței 19.08.2014 (conform art.532 al.1 cod civ), - de la care se prezumă starea de nevoie în care se află minorul – și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații de întreținere.
Având în vedere că din analiza materialului probator a reieșit că pârâtul reclamant a făcut demersuri pentru a păstra totuși relația afectivă cu minorul aflat în plin proces educațional ,contribuind în măsura în care posibilitățile materiale i-au permis să îi ofere sprijinul material și aportul educațional minorului ,instanța are menirea de păstra echilibrul între interesele concurente și art. 8 CEDO,în vederea obținerii în final a unei balanțe corecte între interesele minorului și ale părinților în cauza de față.
Potrivit art. 262 al2. cod civil. " copilul care nu locuiește la părinții săi, sau după caz la unul dintre ei, are dreptul de a avea legături personale cu aceștia .Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al minorului ".
In principiu, este admisibil ca părintelui la care nu a fost stabilită locuința minorului să i se permită să îl ia pe minor la sine în unele perioade mici de timp.
Acest lucru este în interesul superior al copilului dar și al părintelui (pârâtul reclamant) de a avea o viață de familie –deziderat ce se poate realiza numai prin menținerea legăturilor personale în mod efectiv fără vreo ingerință din partea celuilalt părinte pentru a nu impieta asupra legăturilor firești dintre părinte și copil și totodată pentru a nu afecta dreptul la respectarea vieții de familie garantat de art. 8 din convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Văzând și dispoz. art. 496 al.5 cod civil „ părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul,la locuința acestuia .
Dreptul la relații personale este recunoscut legal nu numai părintelui ci și minorului,atât prin acte normative interne cât și prin acte internaționale ,ratificate de România și anume Convenția O. cu privire la drepturile copilului ,ratificată de România prin Legea nr. 18 /1990 republicată .In acest sens ,art. 17 al.1,4 din Legea 272/ 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului republicată ,consacră dreptul copilului de menține relații personale și contacte directe cu părinții.
Interesul superior al copilului implică menținerea unor legături afective care să conducă la existența unei vieți de familie cu ambii părinți –deziderat care presupune în mod necesar coabitarea copilului cu fiecare dintre părinți pe o durată de timp suficientă apreciată de instanță pentru a da posibilitatea părintelui la care nu a fost stabilită locuința minorului de a avea legături personale cu acesta .
Prin urmare, instanța urmează să stabilească în anumite limite realizarea legăturii personale a pârâtului reclamant cu minorul la domiciliul pârâtului reclamant in următoarea modalitate: in prima și a treia săptămână din fiecare lună de vineri ora 18 până duminică ora 18 ; o luna in vacanța de vară (august ) ;2 săptămâni in vacanța de iarnă, o săptămână in vacanța de primăvară.
Întrucât cererea reclamantei pârâte a fost admisă ,iar cea a pârâtului a fost parțial admisă instanța urmează ca in conformitate cu art 453 al.2 cod proc civ să dispună obligarea pârâtului reclamant la plata in parte a cheltuielilor de judecată către reclamanta pârâtă in cuantum de 10 lei ( reprezentând parte din taxa de timbru ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea reclamantei S. I. M. CNP_, cu domiciliul în C., ., nr.34, județul D., in contradictoriu cu pârâtul T. C.,CNP_7 cu domiciliul în C., ..E, județul D.
Admite în parte cererea conexă a pârâtului-reclamant.
Dispune exercitarea autorității părintești in comun asupra minorului T. D. M. născut la 14.08.2008
Dispune stabilirea locuinței minorului la reclamanta pârâtă
Dispune stabilirea în sarcina pârâtului reclamant și în favoarea minorului plata unei pensii de întreținere în cuantum de 204,75 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii 19.08.2014 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației de întreținere .
Dispune exercitarea dreptului pârâtului reclamant de a avea legături personale cu minorul la domiciliul pârâtului reclamant in următoarea modalitate: in prima și a treia săptămână din fiecare lună de vineri ora 18 până duminică ora 18 ; o luna in vacanța de vară (august ) ;2 săptămâni in vacanța de iarnă, o săptămână in vacanța de primăvară
Dispune obligarea pârâtului reclamant la plata in parte a cheltuielilor de judecată către reclamanta pârâtă in cuantum de 10 lei ( reprezentând parte din taxa de timbru )
Cu apel în 30 de zile (la Judecătoria C. de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică, azi 07.05.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
S.BUSUIOCL.B.
Red.:B.S./Tehnored.:B.L./Nr.ex.: 4/Data red.: 25.05.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 8/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 5994/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
