Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 13371/2015
Dosar nr._
- plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la data de 03 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimatul POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. M. M. pentru petentă, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În conformitate cu prevederile art. 131 coroborate cu prevederile art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 32 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În temeiul art. 238 Noul Cod de Procedură Civilă instanța, după consultarea părților, estimează durata cercetării procesului la 3 luni.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Avocat pentru petentă solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și depune sentința civilă nr. 5514/14.04.204 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013 ca practică judiciară. Arată că este de acord cu proba cu înscrisuri solicitată de intimat.
Conform art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisurile solicitate de petent prin acțiune și proba cu înscrisurile depuse de intimat prin întâmpinare este admisibilă putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar în dovedirea pretențiilor și apărărilor ce fac obiectul acțiunii.
În temeiul art. 292 Noul Cod de Procedură Civilă se administrează proba cu înscrisurile de la dosar.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocat pentru petentă solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului având în vedere gradul de pericol social redus. Arată că petenta a fost sancționată în temeiul HCL 115/2006 pentru că nu avea acord de funcționare. Arată că activitatea se desfășoară în spațiu privat și nu public așa cum definește art. 4 din Legea nr. 650/2002. Nu este aplicabilă HCL nr. 115/2006. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 08.07.2015, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/26.06.2015 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a arătat că prin procesul-verbal enunțat a fost sancționată pentru desfășurarea activității de comerț la punctul de lucru din cadrul Complexului Comercial Big fără să dețină Acord de funcționare cu Primăria Municipiului C..
Consideră petenta că sancțiunea care i s-a aplicat este nelegală și netemeinică. Sub aspectul condițiilor de forma, se observa ca procesul-verbal a fost întocmit cu nerespectarea cerințelor de legalitate prevăzute de art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind lovit de nulitatea absoluta.
Aceasta a menționat faptul că societatea comercială își desfășoară activitatea într-un spațiu comercial proprietate privată, și nu pe domeniul public așa cum a constatat intimata.
Prin art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 371/2004 se menționează că, în realizarea atribuțiilor ce îi revin potrivit legii, funcționarul public din Politia Locale are, printre alte drepturi și obligații principale, și pe acela de a constata contravențiile și de a aplica, în condițiile legii, sancțiunile pentru contravențiile privind: - ordinea si liniștea publică; curățenia localităților, regulile de comerț stradal sau alte contravenții pentru care li se stabilesc asemenea competențe prin legi, hotărâri ale Guvernului sau ale consiliilor locale.
În ceea ce privește comerțul, legiuitorul a limitat atribuțiile Poliției Locale numai la cel stradal. Totodată, petenta mai arată faptul că drepturile si obligațiile Politiei Locale (art. 14) sunt determinate numai în limitele atribuțiilor stabilite prin lege (art. 7), iar o completare a acestor atribuții nu poate fi făcuta printr-un act administrativ, ci numai prin lege sau ordonanță de urgență, potrivit Constituției.
Or, este evident că organelor de control abilitate de primării nu li se pot extinde competențele în materia constatării și sancționării contravențiilor peste limitele legale. De altfel, dispozițiile art. 15 alin. 2, respectiv art. 21 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stipulează în mod expres sfera persoanelor ce pot deține calitatea de agent constatatori, respectiv agenți abilitați să aplice sancțiunile contravenționale.
Mai mult, în art. 2 din anexa la HCL 115/2006 se prevede foarte clar ca prezenta Hotărâre nu se aplica celor administrate special, precum piețe, târguri, oboare proprietate publică și alte spatii cu aceeași destinație proprietate privată.
Totodată, Ordonanța Guvernului nr. 99 din 29 august 2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață așa cum a fost prin Legea nr. 650/2002 invocate ca temei legal al adoptării HCL 115/2006, are ca scop, conform art. 1 să stabilească principiile generale privind desfășurarea activității comerciale și să se urmărească dezvoltarea rețelei de distribuție a produselor și serviciilor de piață, cu respectarea principiilor liberei concurențe, protecției vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor, precum și a mediului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Ordonanța modificată prin Legea nr. 650/2002, exercitarea activității de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului București, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora și a planurilor de urbanism, iar conform art. 8" introdus prin această din urmă lege, acordul prevăzut la art. 6 alin. (2) nu se eliberează în următoarele cazuri:-atunci când contravine planului general de dezvoltare urbană și criteriilor generale privind determinarea zonelor și locurilor de vânzare din localități;-aduce prejudicii spațiilor aflate în incinta sau în apropierea unor clădiri de valoare arhitectonică deosebită ori cu valoare de patrimoniu;-exercițiul comercial se face în spații improvizate;-se încalcă dispozițiile prezentei ordonanțe.
Prin urmare, intervenția autorității publice locale într-o atare ipoteză are loc sub forma emiterii unui acord dat în vederea exercitării activităților de comercializare exclusiv în zone publice.
Așa fiind, dispoziția normativă conținută în art. 2 din Regulamentul anexă la HCL nr. 115/2006 privind obligația de se elibera o autorizației de către autoritatea administrației publice locale este fără acoperire legală. Singura intervenție a autorității publice în activitatea de exercitare a activității de comercializare în zone publice este dată de dispozițiile art. 6 alin. 2 din Ordonanța nr. 99/2000 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 650/2002, cele ale art. 4 alin. 1 lit p și ale art. 5 alin. 1 din același act normativ prin care autoritatea administrației publice locale își dă acordul privind exercitarea acestui tip de activitate prealabil înregistrării / înmatriculării comerciantului la Oficiul Registrului Comerțului.
Este nelegală contravenția aplicată în baza HCL nr. 115/2006, având in vedere si certificatul constatator ( anexa 1) eliberat de ORC D. prin care se atestă că societatea îndeplinește condițiile de funcționare specifice pentru fiecare autoritate publică, concluzionând că autorizarea activității unei persoane juridice nu este dată în competeța Primăriei, ci a Oficiului Registrului Comerțului.
Petenta nu își desfășoară activitatea pe domeniul public, așa cum acesta este definit de către art. 4 lit. p) din OG 99/2000, ci într-un spațiu proprietate privată, aspecte care duc la concluzia că în speță nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. 2 din ordonanța, act normativ ce a stat la baza emiterii HCL 115/2006. Așadar, având în vedere că petenta nu adesfășurat activități de comerț stradal, intimata nu avea drept de control asupra acesteia.
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
În privința temeiniciei procesului-verbal contestat, petenta menționează faptul că, în baza art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se poate aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Prin aplicarea acestei sancțiuni, intimata nu a realizat o corecta individualizare a sancțiunii, în raport de gravitatea faptei săvârșite, procesul-verbal nerespectând și condiția de proporționalitate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, neținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
În drept, a invocat prevederile OG 2/2001.
În dovedirea pretențiilor a anexat procesul verbal de contravenție în original (fila 7), copie act identitate, certificat de înregistrare, certificat de înregistrare mențiuni, act constitutiv, contract de închiriere .
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din OG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 04.08.2015, prin serviciul Registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care arată că procesul verbal este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.U.G. 2/2001, având valoare probatorie în ceea ce privește constatarea stării de fapt și a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Menționează faptul că sancțiunea aplicata prin procesul-verbal . nr._/26.06.2015 se încadrează în dispozițiile art. 31, alin. 1, lit. a din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C. nr. 1 15/2006 prin care a fost aprobat Regulamentul pentru exercitarea activităților de comerț în zone publice de pe raza municipiului C., care prevede următoarele: "Constituie contravenție conform prevederilor OG 99/2000 aprobată și modificată prin Legea 650/2002 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață-a) desfășurarea de activități de comercializare cu ridicata, cu amănuntul, de alimentație publică și servicii de piață fără autorizarea prevăzută de lege în
structuri cu suprafață mică", iar prevederile art. 3 din același act normativ statuează ca "art. 3-(1) Desfășurarea operațiunilor comerciale în structuri de vânzare cu sediu permanent, temporar sau sezonier, după caz, în zone publice se face numai cu acordul Primarului Municipiului C., în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Arată intimata faptul că structura cu suprafața mica este definita de art. 7 din HCL nr. 115/2006 astfel „Structurile de vânzare pot fi:-cu suprafață de vânzare mică - până la 400 mp".
Este fără echivoc că taxa privind acordul de funcționare pentru desfășurarea unei activități economice se achita pentru toate spatiile comerciale de pe raza Municipiului C., ca și puncte de lucru, indiferent de regimul de proprietate al acestora, fiind de utilitate publică.
Utilitatea publica este dată de faptul ca activitățile de comerț se desfășoară pentru public, pentru cumpărător, iar utilitatea publică nu trebuie confundată cu regimul proprietății bunului (public sau privat) în care se desfășoară activitatea de comerț.
Intimata a considerat că susținerile petentei privind nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal contestat sunt întemeiate pe acte normative abrogate, menționând prevederile art. 10 din Legea nr. 155/2010, incidente în cauză.
De asemenea, atribuțiile polițiștilor locali în domeniul activității comerciale sunt prevăzute și de art. 26 din Hotărârea Guvernului nr. 1.332/2010 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a poliției locale.
Intimata arată că spațiul în care își desfășura activitatea petenta nu este nici piața, nici târg, nici obor, ci un ansamblu de magazine, astfel ca aceasta avea obligația de a solicita și obține acordul autorității locale pentru desfășurarea activității comerciale.
În ceea ce privește susținerea petentei conform căreia autoritățile publice emit un acord privind exercitarea activităților comerciale prealabil înregistrării/înmatriculării comerciantului la oficiul registrului comerțului, intimata o consideră nefondată, solicitând instanței să aibă în vedere următoarele aspecte:
Potrivit art. 4, alin. 1, lit. p) definește comerțul în zone publice ca fiind "activitatea de comercializare a produselor și serviciilor, desfășurată permanent sau sezonier în piețe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi, aeroporturi, gări, autogări, drumuri publice și străzi sau orice zonă de altă natură destinată folosinței publice"
Deși petenta susține că își desfășoară activitatea într-un spațiu comercial proprietate privata și nu pe domeniul public, intimata arată că zona publică este orice zona de altă natură destinată folosinței publice, indiferent daca spațiul în care își desfășoară activitatea este proprietate publică sau privată. Or, atâta vreme cât în magazinul deținut de către petentă intră persoane pentru a cumpăra produsele comercializate, spațiul (magazinul) este o zona destinata folosinței publice, astfel că deținerea acordului emis de către autoritatea publica este obligatorie.
De asemenea, consideră ca sancțiunea aplicata este proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar agentul constatator a întocmit actul sancționator cu respectarea prevederilor O.G. nr. 21 2001 si HCL nr. 115/2006, aplicând o amendă contravențională în cuantum de 400 lei, adică minimul amenzii prevăzut de HCL nr. 115/2006 pentru persoane juridice.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod de Procedura Civilă, HCL nr. 1 15/2006, OG nr. 99/2000, HG nr. 333/2003, HCL nr. 26/2011, HCL nr. 641/2014, Legea nr. 155/2010, HG nr. 1332/2010 si pe dispozițiile legale menționate anterior.
La data de 17.09.2015 petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care solicitat anularea procesului-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor si exonerarea de la plata amenzii, invocând dispozițiile art. 2 și art. 31 alin. 1) lit. a din HCL nr. 115/2006
Arată petenta că spațiul situat în mun. C., ., județul D. în care . își desfășoară activitatea este un spațiu situat in Complexul Comercial BIG Craiovita Noua, aflat în proprietatea privată a S.C. ALIA, fapt recunoscut prin întâmpinare de către intimată.
În aceste condiții spațiul comercial nu ocupă o zonă publică, acesta nefiind situat în nici una din zonele menționate în art. 2 din HCL nr. 115/2006.
La termenul de judecată de astăzi instanța a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Petenta . a fost sancționata contravențional prin procesul-verbal . nr._/26.06.2015 cu amendă în cuantum de 400 lei, întrucât a desfășurat activități de comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, respectiv la punctul de lucru din Complexul Big Craiovița Nouă, cu vânzare predominantă de produse nealimentare, conform Codului CAEN 5212, fără să dețină acord de funcționare emis de Primăria Municipiului C., faptă prevăzută de art. 31 alin. 1 lit. a și sancționată de art. 31 alin. 2 rap. la art. 36 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C. nr. 115/2006.
Cercetând plângerea contravențională, instanța reține că, în temeiul art. 34 din O.G 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor este datoare să cerceteze legalitatea și temeinicia procesului-verbal și să hotărască asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea actului supus criticii, prin raportare la cadrul normativ general în materie contravențională se constată faptul că acesta întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art 17 din O.G. 2/2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
În ceea ce privește legalitatea sub aspectul condițiilor de fond necesar a fi îndeplinite, instanța constată că acestea nu sunt respectate, fapta săvârșită nefiind prevăzută de lege, neavând astfel caracter contravențional, din următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 31 alin. 1, lit. a din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C. nr. 115/2006 prin care a fost aprobat Regulamentul pentru exercitarea activităților de comerț în zone publice de pe raza municipiului C.: "Constituie contravenție conform prevederilor OG 99/2000 aprobată și modificată prin Legea 650/2002 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață a) desfășurarea de activități de comercializare cu ridicata, cu amănuntul, de alimentație publică și servicii de piață fără autorizarea prevăzută de lege în structuri cu suprafață mică".
Analizând textul legal ce stabilește caracterul contravențional, instanța reține că acesta folosește noțiunea generală de autorizație prevăzuta de lege, fără a specifica prevederea legală care impune obligația deținerii acestei autorizații. Ca atare, având în vedere normele de tehnică legislativă, instanța interpretează ca făcându-se trimitere la normele legale cuprinse chiar în HCL nr. 115/2006 prin care a fost adoptat Regulamentul privind exercitarea activităților de comerț în zone publice de pe raza municipiului C., precum și la cele cuprinse în actele normative în aplicarea cărora a fost adoptată această hotărâre a consiliului local, respectiv OG 99/2000 aprobată și modificată prin Legea 650/2002 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, cât și H.G. nr. 333/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.G. 99/2000, H.G. nr. 348/2004 privind exercitarea comerțului cu produse și servicii de piață în unele zone publice, respectiv Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
Astfel, prevederile art. 3 alin. 1 și 2 din HCL nr. 115/2006 statuează ca „desfășurarea operațiunilor comerciale în structuri de vânzare cu sediu permanent, temporar sau sezonier, după caz, în zone publice se face numai cu acordul Primarului Municipiului C., în conformitate cu prevederile legale în vigoare. In condițiile prezentului regulament și actelor normative în vigoare OG 99/2000, Legea 650/2002, H.G. 333/2003 pot desfășura unul sau mai multe exerciții comerciale în zonele publice persoanele fizice și juridice. Emiterea acordului se face de către Serviciul Autorizări Agenți Economici și Control Comercial din cadrul Direcției Economico - Financiară și cu avizul Direcției de Urbanism, la solicitarea comerciantului pe baza cererii scrise și a certificatului de înregistrare de la Registrul Comerțului. Acordul eliberat de autoritățile administrației publice locale se eliberează și în cazul transferului, mutării sau extinderii unui exercițiu comercial, precum și în cazul modificărilor aduse structurii de vânzare".
Rezultă că pentru a lua naștere obligația de obținere a autorizației de funcționare reglementată de art. 3 alin.1 din HCL nr. 115/2006 în sarcina unui comerciant este necesar ca acesta să desfășoare o activitate comercială într-o zonă publică.
Petenta a susținut că își desfășoară activitatea într-un spațiu privat și nu într-o zonă publică, astfel că este exceptată de la obligația deținerii autorizației de funcționare reglementată de art. 3 alin.1 din HCL nr. 115/2006, iar instanța constată că susținerea petentei este întemeiată.
Pentru a stabili dacă spațiul în care își desfășoară activitatea comercială petenta este sau nu un spațiu public, instanța are în vedere dispozițiile art. 1 și 2 din HCL nr. 115/2006 care prevăd domeniul de reglementare al prezentului regulament și anume acela de a reglementa desfășurarea activităților economice de comercializare cu ridicata, cu amănuntul, de alimentație publică al serviciilor de piață și producția de produse alimentare în zonele publice. Art. 2 din același regulament adoptat prin HCL nr. 115/2006 definește noțiunea de comerț în zone publice ca fiind activitatea de comercializare a produselor și serviciilor desfășurate permanent sau sezonier în pasaje publice, drumuri și străzi publice sau orice zonă de altă natură destinată folosinței publice cu excepția celor administrate special, respectiv a piețelor, târgurilor, oboarelor proprietate publică și alte spații cu aceeași destinație proprietate privată.
Prin urmare, numai activitatea comercială desfășurată într-o zonă publică, indiferent că este realizată permanent sau sezonier în structuri fixe ori mobile, este supusă condiției obținerii autorizației de funcționare, iar art. 2 din HCL 115/2006 exceptează expres activitățile desfășurate în zone proprietate privată.
Instanța nu poate primi apărările intimatei conform cărora zonă publică este orice zona de altă natură destinată folosinței publice, indiferent daca spațiul în care își desfășoară activitatea este proprietate publică sau privată, susținând totodată că în magazinul deținut de către petentă intră persoane pentru a cumpăra produsele comercializate, spațiul fiind astfel o zonă destinată folosinței publice.
Astfel, potrivit art. 4 lit. p) din OG 99/2000, comerțul în zone publice reprezintă activitatea de comercializare a produselor și serviciilor, desfășurată permanent sau sezonier în piețe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi, aeroporturi, gări, autogari, drumuri publice și străzi sau orice zona de altă natura destinata folosinței publice.
Această enumerare vizează zone aflate în proprietate publică cum sunt piețele, târgurile, gările, drumurile publice, etc, iar noțiunea de alte bunuri aflate în folosința publică nu se poate referi decât tot la bunuri de acest gen aflate în proprietate sau folosință publică. Noțiunea de zonă destinată folosinței publice pornește de la utilitatea ei, respectiv aceea de a fi de uz și interes public, iar utilitatea publică e stabilită prin normele cuprinse în Legea 213/1998.
Astfel, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. 4 din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
Totodată, în temeiul art. III pct. 2 din anexa aparținând aceleiași legi mai sus-menționate, domeniul public local al municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri: piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement (de menționat faptul că enumerarea nu are un caracter exhaustiv).
Ca atare, ceea ce definește caracterul de utilitate publică al unei zone nu este posibilitatea ca într-un anumit interval orar într-un spațiu privat să intre mai multe persoane, ci caracteristicile de utitlitate publică ale zonei, conform Legii nr. 213/1998.
Instanța reține din analiza contractului de închiriere depus de către petentă la filele nr.17-19, faptul că spațiul în care aceasta își desfășura activitatea situat în ., în Complexul Comercial BIG Craiovita Noua, este proprietatea privată a S.C. ALIA. Așadar, spațiul comercial face parte din proprietatea privată a locatorului S.C. Alia S.A. C., persoană juridică de drept privat. Prin urmare, activitatea de comercializare întreprinsă de către petentă nu se desfășoară într-un spațiu public sau de utilitate publică, conform prevederilor art. 2 din anexa la HCL 115/2006, situația sa fiind circumscrisă tezei a II-a a aceluiași articol.
Calitate de subiect activ al contravenției prevăzute de art. 31 alin. 1 it. a din HCL 115/2006 poate avea orice persoană fizică sau juridică ce îndeplinește condițiile prevăzute de lege, cu condiția ca activitatea sa să se desfășoare într-unul dintre spațiile publice așa cum au fost definite prin art. 2 din aceeași hotărâre.
Astfel, cu referire la cele mai sus expuse, petentei nu îi incumba obligația de a deține acordul de funcționare emis de Primăria Municipiului C., conform prevederilor art. 3 alin. 1 din HCL 115/2006, nedesfășurând o activitate comercială într-o zonă publică, fapta pentru care a fost sancționată nefiind prevăzută de legea contravențională.
În ceea ce privește celelalte motive de nelegalitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 26.06.2015, invocate de către petentă, instanța le apreciază ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente.
Referitor la competenta agentilor constatatori din cadrul Politiei locale a Mun C. instanta are in vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 155/2010, care prevad ca "In domeniul activității comerciale, poliția locală are următoarele atribuții: a)acționează pentru respectarea normelor legale privind desfășurarea comerțului stradal și a activităților comerciale, respectiv a condițiilor și a locurilor stabilite de autoritățile administrației publice locale; b)verifică legalitatea activităților de comercializare a produselor desfășurate de operatori economici, persoane fizice și juridice autorizate și producători particulari în piețele agroalimentare, târguri și oboare, precum și respectarea prevederilor legale de către administratorii piețelor agroalimentare; c)verifică existența la locul de desfășurare a activității comerciale a autorizațiilor, a aprobărilor, a documentelor de proveniență a mărfii, a buletinelor de verificare metrologică pentru cântare, a avizelor și a altor documente stabilite prin legi sau acte administrative ale autorităților administrației publice centrale și locale; (………) h) verifică respectarea regulilor și normelor de comerț și prestări de servicii stabilite prin acte normative în competența autorităților administrației publice locale; (……) l) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale specifice realizării atribuțiilor prevăzute la lit. a)-j), stabilite în sarcina autorităților administrației publice locale".
De asemenea, atribuțiile polițiștilor locali in domeniul activității comerciale sunt prevăzute si de art. 26 din Hotărârea Guvernului nr.1.332/2010 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a poliției locale, care statuează ca "Polițiștii locali cu atribuții în domeniul activității comerciale desfășoară următoarele activități: a) constată contravenții și aplică sancțiuni contravenționale pentru încălcarea regulilor de comerț stabilite prin lege, în limita competențelor specifice autorităților administrației publice locale; b) urmăresc dezvoltarea coordonată a comerțului și desfășurarea activităților comerciale în locuri autorizate de primar în vederea eliminării oricărei forme privind comerțul ambulant neautorizat; c) controlează respectarea normelor legale privind comercializarea produselor agroalimentare și industriale în piețe, în târguri și în oboare ( )".
Față de toate aceste considerente, apreciind nelegală sancționarea contravențională a petentei, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal . nr._/26.06.2015 încheiat de intimat, exonerând petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 400 lei.
În temeiul art. 451 și urm. N.C.p.c., va lua act că petenta nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în C., ., județul D. în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C. cu sediul în C., .. 22, județul D..
Anulează procesul-verbal . nr._/26.06.2015 încheiat de intimat și exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 400 lei.
Ia act că petenta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 03 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.-M. B. S. A. G.
Red.. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
11.12.2015, 4 ex.
| ← Liberalităţi. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
