Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 13375/2015
- plângere contravențională-
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la data de 03 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul H. D. S. și pe intimatul POLIȚIA LOCALĂ A MUNICIPIULUI C.- SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și pentru când, pentru ca părțile să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 396 NCPC, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 03.11.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.03.2015, petentul H. D. S. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul-POLIȚIA LOCALĂ C., anularea procesului verbal . nr._/09.03.2015.
În motivarea plângerii, a arătat că a fost sancționat pentru că ar fi staționat voluntar cu auto Daewoo cu nr. de înmatriculare_ în stația R. complex vechi. A precizat că nu este real întrucât nu a staționat voluntar, ci a staționat doar câteva minute pentru a intra în farmacia de lângă complexul vechi pentru a cumpăra medicamentele necesare tratamentului prescris pentru bunica sa care era grav bolnavă. A precizat că la acel moment era însoțit de U. I. care a intrat cu el în farmacia respectivă, iar când s-au întors la mașină au fost surprinși că autoturismul nu mai era, autoturism ce era pe avarii, toată activitatea menționată întinzându-se pe o perioadă de maxim 5 minute.
A invocat nulitatea procesului verbal întrucât nu este semnat de un martor, dar și pentru că nu se face vinovat de cele reținute.
În dovedirea plângerii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul menționat.
În drept a invocat prevederile art OG 2/2001
A anexat procesul verbal de contravenție în original.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata Poliția Locală C.- Serviciul Rutier nu a depus întâmpinare, dar a comunicat la 23.04.2015 mijloacele materiale de probă avute în vedere, respectiv fotografiile efectuate la fața locului.
La data de 27.05.2015, petentul a depus răspuns la adresa conținând comunicarea planșelor foto prin care a arătat că solicită anularea procesului verbal de contravenție și ca urmare a nelegalității lui raportat la decizia ICCJ prin care s-a statuat că procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative a ridicării vehiculelor nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale.
La termenul de judecată de la 22.09.2015, conform art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile aflate la dosar și a probei testimoniale cu martorul U. I..
La termenul de judecată de azi instanța a procedat la audierea martorului U. I..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal PL nr._/09.03.2015 emis de Poliția Locală a Municipiului C. - Serviciul Circulație, petentul H. D. S. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 7 lit h din Legea 155/2010 și art. 143 din HG 139/2006 și sancționate de art. 100 alin.2 din OUG 195/2002 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit.b pct.7 din OUG 195/2002.
În sarcina acestuia s-a reținut că la data de 07.03.2015, ora 10.25, în pe ., a staționat voluntar cu auto marca Daewoo cu nr. de înmatriculare_ în stația R. complex vechi marcată și semnalizată corespunzător destinată numai transportului în comun și împiedicând oprirea autobuzelor în stație pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor. Au fost efectuate fotografii cu aparatul din dotare.
Pentru această faptă, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și 3 puncte penalizare, dispunându-se ridicarea autoturismului.
Procesul verbal nu a fost semnat de către petent, dar nici de un martor, fiind menționat în cuprinsul acestuia că persoanele de față refuză calitatea de martori, iar contravenientul nu este de față la întocmirea procesului verbal.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește martorul asistent, instanța constată că procesul verbal este legal încheiat întrucât în cuprinsul procesului verbal se arată motivul pentru care nu a fost semnat de un martor asistent, fiind deci respectate dispoziții legale ale art. 19 din OG nr. 2/2001 care impun ca, în situația în care modalitatea de întocmire a procesului verbal nu ar putea fi atestată de un martor, să fie menționat motivul acestei imposibilități.
În plus, instanța amintește că rolul semnării procesului verbal de către un martor nu este acela al atestării temeiniciei faptei imputate, ci al confirmării modalității de întocmire, respectiv în lipsa contravenientului ori ca urmare a refuzului acestuia de a semna procesul verbal.
În privința legalității măsurii complementare a ridicării autoturismului petentului și a aplicării sancțiunii contravenționale de către un agent al poliției locale, în temeiul unei hotărâri de consiliu local, instanța apreciază că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate.
Un prim aspect ce trebuie evidențiat este faptul că sancționarea contravențională a petentului a fost dispusă de Poliția Locală a municipiului C. nu în temeiul unei hotărâri de consiliu local, cum greșit a apreciat petentul, ci în temeiul OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și al Legii nr. 155/2010 a poliției locale care prin art. 7 stabilește în competența polițiștilor locali, ca atribuții în domeniul circulației pe drumurile publice la lit. h pe aceea de a "constata contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar".
Prin urmare, aplicarea sancțiunii principale a amenzii contravenționale a fost dispusă în temeiul art. 100 alin. 3 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002, aspect ce rezultă din chiar cuprinsul procesului verbal contestat, iar dreptul poliției locale de a aplica aceste sancțiuni este stabilit printr-o lege specială, fiind menționate dispozițiile art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 ca temei al constatării și sancționării petentului, în același proces verbal.
Cum art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 atribuie dreptul poliției locale nu doar de a constata și sancționa contravenții constând în încălcarea normelor privind oprirea/staționarea/parcarea autovehiculelor, dar și pe acela de a ridica autovehicule staționate neregulamentar, iar temeiul ridicării autoturismului petentului îl reprezintă aceste dispoziții legale coroborate cu prevederile art. 97 alin. 1 lit. d și ale art. 64 din OUG nr. 195/2002 care stabilesc sancțiunea complementară a ridicării autovehiculului și modalitatea de executare a măsurii ridicării, rezultă că aplicarea măsurii complementare nu a fost realizată în temeiul unei hotărâri a consiliului local.
Astfel, potrivit art. 64 din OUG nr. 195/2002 "poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz. (2)Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia. (3)Ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament".
Iar potrivit art. 97 alin. 1 lit. d "în cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar".
Din aceste motive, apreciază instanța că măsura ridicării autovehiculului petentului este legal dispusă, întemeindu-se pe dispoziții cuprinse într-o lege, iar nu într-o hotărâre de consiliu local, nefiind incidentă decizia nr. 9/25.05.2015 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii de către ICCJ.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal, iar instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Petentul a susținut în prezenta cauză că a oprit pentru a cumpăra de la farmacia din apropiere niște medicamente necesare tratamentului prescris pentru bunica sa grav bolnavă. Deși a susținut că depune acte medicale pentru a dovedi această susținere, petentul nu a depus vreun înscris care să emane de la un medic specialist și care să dovedească urgența achiziționării medicamentelor și, implicit, să înlăture caracterul contravențional al faptei de a opri într-un loc nepermis, ca urmare a existenței unei stări de necesitate.
Analizând fotografiile efectuate de agentul constatator și depuse la dosar se constată că petentul a oprit autovehiculul în stația R. din zona B..
Cum oprirea în stația R. destinată autovehiculelor care efectuează transport în comun, făcută de petent a fost voluntară, rezultă că acesta a efectuat o manevră interzisă de lege, petentul având obligația de a opri într-o zonă în care oprirea nu este interzisă.
Deși a susținut existența unei stări de necesitate care să-l fi determinat să oprească în loc nepermis, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței cazului exonerator.
Astfel, se reține că petentul nu a dovedit prin probele administrate în cauză o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, iar declarația martorului U. I., prieten de familie cu părinții petentului, este apreciată de instanța ca fiind subiectivă, dată în scopul exonerării petentului de răspundere contravențională, având în vedere că nu poate fi crezut faptul că martorul l-a însoțit pe petent la solicitarea tatălui acestuia, ca urmare a stării de panică în care se afla petentul. Reține instanța că întreaga declarație a martorului a urmărit să justifice prezența acestuia în mașina petentului și însoțindu-l chiar în incinta farmaciei, prin aceea că petentul era speriat întrucât bunicii lui i se făcuse rău și avea nevoie de medicamente. Or, în măsura în care tatăl petentului ar fi apreciat că acesta nu se poate descurca singur pentru a ajunge la o farmacie aflată în apropiere, la o distanță de 5 minute de mers pe jos, și a cumpăra medicamente, logic ar fi fost să îl trimită pe prietenul său pentru a cumpăra singur medicamentele, cu atât mai mult cu cât martorul avea și mașină și nu era nevoie de cunoștințe de specialitate, cât timp tatăl petentului, medic de profesie, le înmânase și un bilet pe care notase medicamentele ce trebuiau cumpărate.
Dacă într-adevăr petentul era în stare de panică, nimic nu explică de ce a condus el autoturismul, de ce nu a mers pe jos dacă farmacia se afla aproape, la 5 minute de mers pe jos sau de ce nu a fost trimis martorul singur la farmacie.
În ce privește starea de necesitate invocată de petent, instanța apreciază că acesta nu a făcut dovada faptului pretins. Astfel, deși a susținut că în momentul opririi avea nevoie să cumpere medicamente pentru bunica sa, pentru a fi incidentă starea de necesitate este necesară îndeplinirea mai multor condiții, respectiv apariția unei împrejurări neprevăzute, exterioare, care să impună săvârșirea faptei contravenționale pentru a salva viața, integritatea corporală a unei persoane, dar și ca înlăturarea pericolului să nu poată fi făcută altfel decât prin săvârșirea faptei, iar instanța constată că petentul nici nu a dovedit printr-un înscris medical starea de boală a bunicii, dar și faptul că avea posibilitatea de a opri într-un loc de parcare, iar nu în stația de autobuz, pentru a ajunge la farmacie, cu atât mai mult cu cât nu era o oră la care să nu fi avut posibilitatea de a găsi deschise toate farmaciile din oraș.
Prin urmare, din probele administrate în cauză, instanța reține că prezumția de legalitate a procesului verbal nu a fost înlăturată, iar cele consemnate în procesul verbal de contravenție corespund realității, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social al faptei, de urmarea ce s-ar fi putut produce prin oprirea într-un loc nepermis, împiedicând oprirea autovehiculelor ce efectuează transport public în comun, ceea ce constituie un pericol pentru siguranța circulației, viața și integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic, dar chiar și a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/09.03.2015, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul H. D. S. cu domiciliul în C., ., nr. 56, ., . în contradictoriu intimatul POLIȚIA LOCALĂ A MUNICIPIULUI C.- SERVICIUL RUTIER cu sediul în C., .. 22, județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 03 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
27.11.2015, 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria CRAIOVA | Dizolvare persoana juridică. Sentința nr. 18/2015.... → |
|---|
