Plângere contravenţională. Sentința nr. 1234/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1234/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 1234/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1234
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.-Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cererii formulată de petentul V. P. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul și martora V. A. M., lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect „plângere contravențională";
Verificând, din oficiu, competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, având în vedere dispozițiile art. 32, alin. 2 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În raport de dispozițiile art. 219 alin. 1 C.p.civ., instanța procedează la legitimarea petentului V. P., acesta având CI . nr._, CNP:_.
Instanța pune în discuție probele solicitate de către petent prin plângere și de către intimat prin întâmpinare.
Petentul V. P. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a probei testimoniale cu martora V. A. M.. Arată că nu se opune probelor solicitată de către intimat.
În temeiul dispozițiilor art. 255 corob. cu art. 258 NCPC rap. și la art. 6 CEDO, instanța încuviințează pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martora V. A. M., iar pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceste probe sunt admisibile putând duce la soluționarea cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 319 și urm. C.p.civ., s-a audiat martora prezentă, V. A. M., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar, conform dispozițiilor art. 323 C.p.civ.
Petentul V. P. învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod de procedură deschide dezbaterile asupra fondului.
Petentul V. P., având cuvântul, a solicitat înapoierea amenzii plătite, retragerea acuzațiilor, ca fiind nefondate, precizând că nu este vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ /11.11.2014 petentul V. P. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D.-Secția Rutieră a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/30.10.2014, solicitând instanței anularea acestuia, anularea amenzii și restituirea sumei de 180 lei pe care a achitat-o, restituirea permisului de conducere, cu reluarea dreptului de a conduce.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât nu vorbea la telefon și, în al doilea rând, venind pe . vrând să vireze spre stânga, din sens opus, venea un autoturism cu nr. de înmatriculare_, care i-a acordat prioritate, prin înțelegere, acest lucru fiind necesar pentru fluidizarea traficului pentru că, în spatele său erau mai multe mașini, astfel că, o situație fortuită l-a determinat să efectueze virajul spre stânga, mai ales că nu a pricinuit niciun impediment și nu a pus pe nimeni în pericol, pe trecerea de pietoni neaflându-se niciun pieton.
A mai arătat petentul că nu se justifică aplicarea măsurii privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile
În drept, au fost invocate prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, art. 194 C.p.civ., OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată.
Petentul a depus, în scop probator, procesul-verbal contestat, fotocopia cărții de identitate, planșă fotografică.
La data de 26.11.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D.-Secția Rutieră a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 09.01.2015, petentul a invocat dispozițiile art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 2 din OG nr. 2/2001, întemeindu-și susținerile pe dispozițiile art. 201 alin. 2 C.p.civ.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cadrul acestei probe fiind audiată martora V. A. M., propusă de către petent.
Analizând materialul probatoriu administrat in cauză, instanța reține următoarele:
La data de 30.10.2014, petentului V. P. i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție ., nr._ prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum 360 lei și sancțiunea avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 120, alin.1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 și art. 36 alin. 3 din OUG 195/2002.
Din conținutul actului de constatare rezultă că la data de 30.10.2014, ora 17.10, petentul a condus autoturismul marca SKODA cu nr. de înmatriculare_, pe . la efectuarea virajului la stânga pe . efectuat depășirea unui alt autovehicul pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător și a vorbit la telefonul mobil fără a folosi dispozitivul „mâini libere”.
Procesul-verbal i-a fost comunicat petentului la data de 30.10.2014, iar plângerea contravențională a fost formulată la data de 11.11.2014(fila 3), cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la faptul că procesul verbal nu cuprinde articolele ce indică faptele reținute în sarcina sa, instanța arată că este neîntemeiat întrucât împrejurarea că agentul constatator nu a indicat litera de la art. 120 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 ce reglementează prima contravenție reținută în sarcina sa nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal în condițiile în care au fost indicate elementele esențiale ale faptelor, față de care se poate verifica dacă s-a făcut o încadrare corectă a acestora.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, având în vedere susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale instanța constată că în ceea ce privește prima fapta reținută în sarcina sa petentul nu contestă fapta avută în vedere de agentul constatator, în sensul consumării elementului material al laturii obiective, respectiv depășirea unui alt autovehicul pe trecerea de pietoni, însă își construiește apărarea pe lipsa vinovăției, invocând faptul că a procedat în acest mod întrucât a avut acceptul conducătorului mașinii pe care a depășit-o și în vederea fluidizării circulației, cauze care însă nu sunt de natura să înlăture caracterul contravențional al faptei reținute în sarcina sa întrucât potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 se interzice depășirea vehiculelor: e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje.
De asemenea, în ceea ce privește cea de a doua contravenție reținută în sarcina petentelui referitoare la faptul că în timp ce conduceaautoturismul marca SKODA cu nr. de înmatriculare_, pe . vorbit la telefonul mobil fără a folosi dispozitivul „mâini libere” instanța arată că, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității întrucât nu a vorbit la telefonul mobil, nu se poate reține că aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de niciun mijloc de probă administrat în cauză.
În ceea ce privește declarația martorei V. A. M. audiată la propunerea petentului, instanța arată că aceasta nu este luată în considerare la stabilirea împrejurărilor săvârșirii contravențiilor, nefiind credibilă având în vedere că martora este fiica petentului precum și faptul că la momentul întocmirii procesului verbal nu s-a făcut referire la existența vreunui martor la eveniment.
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută în procesul verbal ., nr._/30.10.2014 instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acestuia încălcarea prevederilor art. 120, lit. e din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 și art. art. 36 alin. 3 din OUG 195/2002.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, dar având în vedere și atitudinea petentului, aceea de a nega săvârșirea faptelor, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de către agentul constatator prin procesul-verbal sunt corect individualizate în raport cu realizarea scopului aplicării sancțiunii întrucât nerespectarea regulilor de circulație creează o stare de pericol atât pentru contravenient cat si pentru ceilalți participanți la trafic, obligațiile prevăzute de Codul Rutier fiind impuse pentru stabilirea unui comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private. Tot astfel este legală și sancțiunea complementară privitoare la suspendarea dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice întrucât aceasta reprezintă o măsura ce are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, nerăsturnată în cauză, măsură având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător care încalcă regulile de circulație rutieră pentru participanții la trafic, astfel că nu se impune reevaluarea acestora.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța consideră plângerea contravențională neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/30.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul V. P., domiciliat în C., .. 10, jud. D. în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.02.2015.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Red. C.F.D./Tehnored. D.G.
4 ex./10.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1276/2015. Judecătoria CRAIOVA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria... → |
|---|
