Plângere contravenţională. Sentința nr. 124/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 124/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 29906/215/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 124
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. N. L. și intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, consilier juridic I. I., pentru intimat, care a depus delegație la dosar, fiind lipsă petentul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze, după care a acordat cuvântul pentru propunea probelor.
Consilier juridic I. I., pentru intimat, a solicitat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Instanța a constatat că petentul a solicitat proba cu înscrisuri, iar în temeiul art. 258 alin.1 cu referire la art. 255 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru petent și intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. a declarat închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Consilier juridic I. I., pentru intimat, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal, învederând că s-a depus la dosar raportul de control tehnic, iar petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul verbal.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
La data de 29.07.2014 petentul C. N. L. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 25.07.2014 de I.P.J. D.- Poliția C., solicitând anularea acestuia și exonerarea sa de la plata amenzii.
În fapt, petentul a arătat că, în ziua de 25.07.2014 a condus autocamioneta_, pe raza localității C., jud. D., unde venise pentru rezolvarea unor probleme personale ( să cumpere niște piese auto), iar în jurul orelor 08.30 a fost oprit de un agent de poliție, care i-a solicitat documentele la control și a fost sancționat pentru faptul că pneurile de rulare din partea spate sunt mai mari ca dimensiuni decât cele standard ale mașinii, deși în realitate aceste pneuri au fost omologate prin RAR și nu afectează stabilitatea mașinii.
Consideră nelegală și netemeinică această sancțiune, întrucât cauciucurile folosite pentru rulare la autovehiculul condus, nu împiedică în nici un fel rularea în bune condiții pe drumurile publice, aceste cauciucuri fiind și omologate RAR și nu afectează stabilitatea mașinii, nefiind uzate.
A mai precizat că procesul verbal de contravenție este incomplet întocmit, nefiind descrise împrejurările care ar afecta rularea autovehiculului cu aceste cauciucuri, nu este trecut CNP-ul și nu este descrisă fapta contravențională, indicarea orei și locului în care a fost constatată, precum și arătarea tuturor împrejurărilor, ce pot servi la aprecierea gravității situației de fapt, fiind încălcate prevederile art. 16 din OUG 2/2001.
Anexat plângerii a depus procesul verbal de contravenție original și chitanța de plată a taxei de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 23.09.2014, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv Raportul de Control Tehnic în Trafic, întocmit de către inspectorii RAR, pe care l-a atașat la dosar.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea în lipsă reprezentantului instituției lor.
În scop probator, instanța a încuviințat pentru petent și intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . NR._/25.07.2014,întocmit de IPJ D.-Serviciul Rutier C. ,petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se că în ziua de 25.07.2014, pe DNG C., a condus auto_ având anvelope axa spate dimensiuni diferite, sursa lumina defecta stânga, suspensie spate modificată.
Conform art.34 din O.G. nr.2/2001,instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie,prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil,nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței,hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată,în unele situații, materia contravențională,prin raportare la CEDO),pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului,și respectarea dreptului la apărare
În cauză,atât miza litigiului cât și posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16,17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Instanța reține că motivele de nulitate absolută ale procesului verbal de contravenție sunt expres și limitativ prevăzute de dispozițiille art. 17 din O.G NR.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei,analizând cuprinsul procesului verbal, și înscrisurile depuse de părți, instanța reține că petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Petentul nu a formulat probe în cauză ; instanța reține că intimata, a depus întâmpinare și a înaintat raportul de control tehnic în trafic realizat la momentul controlului petentului.
În speță,instanța reține că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. N. L., cu domiciliul în comuna Țânțăreni, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul in loc. C., ., jud. D..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G.
Tehnored. VG
4 ex./23.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 111/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 536/2015.... → |
|---|
