Plângere contravenţională. Sentința nr. 1283/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1283/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 33272/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr.1283/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent N. E. și pe intimat C. N. DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - CESTRIN BUCUREȘTI, având ca obiect plângere contravetionala PVC . 14 NR._.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța verificându-și din oficiu competenta potrivit art. 131 NCPC raportat la art. 10¹ din OG 15/2002 constata ca este competenta general, material și teritorial cu soluționarea cauzei.
In raport de dispozițiile art. 238 NCPC estimează durata procesului la 3 luni.
Nemaifiind cereri sau excepții preliminare de discutat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Apreciind că proba cu înscrisurile de la dosar solicitată de petent și de către intimată este admisibilă și poate să conducă la soluționarea procesului, potrivit dispozițiilor art.258, alin.1 rap. la art.255 N.C.P.C o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă acorda cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contraventie și exonerarea de la plata amenzii, iar, în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.09.2014, sub nr._, petentul N. E. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-CESTRIN, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/04.08.2010 și exonerarea sa de la plata amenzii.
Petentul a arătat că cele reținute în procesul-verbal de contravenție nu corespund realității, deoarece autoturismul cu număr de înmatriculare_ nu îi mai aparține din data de 07.04.2008, dată la care acesta a fost înstrăinat numitului D. V. L., așa cum reiese din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 07.04.2008.
Astfel, la data constatării contravenției, era în imposibilitate de a săvârși contravenția, având în vedere că autoturismul nu mai era în posesia și folosința sa, fiind în proprietatea numitului D. V. L., de aproximativ 7 ani.
Petentul a menționat că încă din anul 2008 a solicitat Primăriei Municipiului C. – Direcția Taxe și Impozite, scoaterea din evidență a autoturismului cu număr de înmatriculare_, operațiune efectuată la data de 06.08.2008, așa cum reiese din adresa Primăriei C. din data de 06.08.2008.
Mai mult decât atât, deși noul proprietar avea obligația conform prevederilor menționate mai sus, să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termen de 30 zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, acesta nu și-a îndeplinit obligația, astfel că s-a adresat în nenumărate rânduri autorității competente în acest sens.
Prin adresa nr._/02.09.2013, MAI–Instituția Prefectului jud. D. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D. i-a comunicat faptul că nu se pot efectua mențiunile corespunzătoare în registrul Național de evidență a vehiculelor înmatriculate referitoare la vehiculul aflat în proprietatea sa, înstrăinat la data de 07.04.2008 către D. V. L., deoarece certificatul de înmatriculare este reținut, iar la data de 01.09.2014, aceeași instituție, cu adresa nr._, i-a comunicat faptul că, la cererea sa, au fost efectuate mențiunile corespunzătoare în Registrul național de evidență a vehiculelor înmatriculate, referitoare la vehiculul ce a fost în proprietatea sa marca Opel și nr. de înmatriculare_, înstrăinat la data de 07.04.2008 către D. V. L..
Petentul solicită să se observe că la data săvârșirii contravenției, nu mai era proprietarul auto, acesta nu se mai afla în folosința și posesia sa, fiind în imposibilitate să îl utilizeze pentru a circula pe drumurile publice.
De asemenea, petentul consideră că proprietarul auto respectiv numitul D. V. L., cu rea-credință nu a efectuat demersurile necesare prevăzute de OUG 195/2002 rep., fiind conștient că eventualele sancțiuni contravenționale vor fi aplicate petentului, mai mult decât atât, acesta circulând pe drumurile publice fără certificatul de înmatriculare, care era reținut încă din anul 2013.
Totodată, de aproximativ 4 ani este proprietarul auto marca WV Golf cu nr. de înmatriculare_, iar în tot acest timp și-a îndeplinit obligația de plată a rovinietei înainte de a circula pe drumurile publice, conform prevederilor legale în vigoare.
A invocat de asemenea că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu conține semnătura olografă a agentului constatator.
În drept, a invocat prevederile OG 2/2001, OUG 195/2002 și pe dispozițiile legale menționate în contestația sa.
În dovedirea pretențiilor a anexat procesul verbal de contravenție, copie act identitate, copie contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la 07.04.2008, adresa Primăriei Municipiului C. din 06.08.2008, adresa MAI nr._/02.09.2013 și nr._/01.09.2014, copie proces-verbal privind comunicarea.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 20.10.2014 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art.19 din O.G. nr.2/2001, reiese că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
Contractul de vânzare cumpărare nu este suficient pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Din prevederile art.7 și art.1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, petentul apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
Petentul avea obligația, conform Ordinului 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24, al.2, lit.d) să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului in sensul radierii acestuia de pe numele sau si in baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligente pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului și pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, acesta rămâne menționat în cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar și utilizator, situație în care răspunderea contravențională în sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. 2/2001 si O.G. 15/2002.
În drept, își întemeiază prezenta pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
A anexat întâmpinării: Proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, Autorizația de control a agentului constatator, Certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/04.08.2014, încheiat de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-CESTRIN, petentul N. E. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, pentru faptul că autoturismul categoria A, cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului a circulat la data de 25.03.2014, ora 22:20 pe DN 65, km15+500m, Pielești, jud.D., fără a deține rovinieta valabilă.
Fapta constituie contravenția prevăzută de art.8, alin.1 din OG 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri Naționale din Romania, cu modificările și completările ulterioare și este sancționată de art.8, alin.2 al OG 15/2002, cu completările și modificările ulterioare.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat.
Astfel, O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
Deoarece petentul a susținut în plângere că în procesul verbal este nul pentru lipsa semnăturii agentului constatator, instanța, verificând acest motiv de nulitate invocat, reține următoarele:
Din mențiunile existente în cuprinsul procesului verbal, instanța constată că acesta fost generat și semnat electronic, dispozițiile OG 2/2001 coroborându-se cu alte dispoziții legale în vigoare aplicabile în cauză.
Astfel, potrivit disp. art. 6 din legea 455/2001, :" Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile.", iar potrivit dispozițiile art.7 din același act normativ:" În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii."
Din punct de vedere al semnificației, semnătura electronica este forma digitala a semnăturii olografe, in sensul ca este reflexia in spațiul virtual al acesteia. O semnătura electronică are aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografa și chiar mai mult decât atât, modul ei de utilizare recomandând-o din punctul de vedere al securității si integrității.
Avantajele semnăturii electronice extinse rezultă din echivalarea sa, din punct de vedere juridic, cu a unei semnături olografe. O astfel de semnătură asigură autentificarea unică a semnatarului și integritatea documentelor semnate.
Practic, în cauza de față, semnătura electronică încorporată în actul constatator este echivalentă cu procesul de autentificare a unui document creat electronic printr-un certificat digital calificat.
Față de dispozițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, întrucât procesului-verbal de contravenție i s-a încorporat, atașat sau asociat o semnătură electronică extinsă (art. 5 și urm. din lege), acesta poate fi avut în vedere ca mijloc de probă.
Mai mult, întrucât art.17 din O.G. nr.2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
Respectarea prevederilor legale enunțate în materia semnăturii electronice, respectiv art. 6 și art.7 din Legea nr.455/2001, incidente în prezenta cauză, rezultă și din probatoriul administrat, respectiv dovada calității de agent constatator din cadrul CNADNR SA a numitei D. A. B. care a întocmit procesul-verbal de contravenție rezultă din copia autorizației de control, iar conform certificatului calificat emis de CertiSIGN și având ca titular pe D. A. B., agent constatator, instanța constată că au fost respectate exigențele cuprinse în Legea nr.455/2001, procesul-verbal de contravenție atacat reprezentând un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Prin urmare, instanța nu poate să rețină susținerea petentului în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 sancționând cu nulitatea absolută actul sancționator dacă acesta nu este semnat de agentul constatator, situație care nu se regăsește in cauza de față, textul legal nefăcându-se distincție între semnătură olografă și cea electronică reglementată de Legea nr. 455/2001, iar procesul verbal fiind emis și semnat în condițiile prevăzute de legea 455/2001 și HG 1259/2001, este valabil încheiat.
Prin plângerea contravențională formulată, petentul a mai invocat și faptul că procesul verbal este anulabil deoarece la data încheierii acestuia, respectiv 04.08.2014, acesta nu mai era proprietarul autoturismului cu număr de înmatriculare_ și a depus înscrisuri în dovedirea acestei susțineri, respectiv contractul de vânzare pentru autovehicul folosit încheiat la data de 07.04.2008 între petent și numitul D. V. L..
Analizând înscrisurile depuse, instanța constată că, deși prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 07.04.2008, petentul a înstrăinat numitului D. V. L. autoturismul cu număr de înmatriculare_, menționat în procesul-verbal de contravenție contestat, acesta nu a respectat până la capăt procedura pentru vânzarea unui vehicul folosit.
Astfel, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit acesta trebuia să se prezinte, împreună cu cumpărătorul, la serviciul circulație unde era înmatriculat autoturismul ce a făcut obiectul contractului, cu acest contract, cu cartea de identitate a autoturismului, cu certificatul de înmatriculare și cu plăcile cu numărul de înmatriculare unde trebuia să completeze certificatul de radiere pentru a radia autoturismul de pe numele său și a-l înmatricula pe numele cumpărătorului, care trebuie să achite și taxa de înmatriculare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.24, alin.2, lit.d) din Ordinul nr.1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor:
,,Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data:
d)trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
(4)Vehiculul pentru care poliția rutieră a dispus radierea din circulație, potrivit legii, se radiază de la data comunicării măsurii.
(5)Radierea se comunică în termen de 30 de zile, de către autoritatea care a efectuat-o, organului fiscal competent al autorității administrației publice locale.,,
Ori, petentul nu a făcut dovada că a respectat această procedură și că a finalizat operațiunea de vânzare cumpărare prin radierea autoturismului de pe numele său și înmatricularea pe numele cumpărătorului, până la data de 25.03.2014, data când s-a reținut în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzută de art.8, alin.1 din O.G. nr.15/2002 și sancționată de art.8, alin.2 din același act normativ.
Totodată, instanța reține că potrivit art.9, alin.4 și alin.5 din O.G. nr.15/2002, cu completările și modificările ulterioare, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.
Prin urmare, instanța nu poate să rețină susținerea petentului în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate, deoarece, pe de o parte, acesta nu a făcut dovada că a respectat procedura prevăzută de Ordinul 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, procedură care era obligatorie, iar pe de altă parte, intimatul, potrivit dispozițiilor legale sus menționate, pentru identificarea contravenientului este obligat să verifice baza de date a Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, bază de date in care petentul figura ca și proprietar.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține, pe de o parte că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Pe de altă parte, instanța apreciază că petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul constatator dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Din probele administrate în cauză, respectiv proba foto depusă de intimat rezultă că autoturismul categoria A, cu numărul de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat la data de 25.03.2014, ora 22:20, pe DN 65 km 15+550m, Pielești, jud.D., fără a deține rovinietă valabilă.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator sau nelegalitatea acestuia, dar că, în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia sau a unor motive de nulitate a procesului verbal, instanța apreciază că procesul verbal este temeinic și legal.
Cu toate acestea, analizând sancțiunea aplicată și proporționalitatea acestora cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, instanța va avea în vedere și dispozițiile art.34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art.38 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora aceasta este competentă să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care procesul verbal de constatare a contravenției ar fi legal și temeinic întocmit.
Totodată instanța constată că devin incidente în cauză și dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001 care prevede că sancțiune aplicată trebuie să fie „proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” și art. 21 alin. 3 din același act normativ arătându-se că sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție”.
Instanța în vederea aprecierii proporționalității dintre sancțiunea aplicată contravenientului și faptele săvârșite de acesta va avea în vedere împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Analizând în prezenta cauză gradul de pericol social al contravenției săvârșite și prevăzute de art.8, alin.1 din OG 15/2002, în conformitate cu criteriile anterior menționate și prevăzute în mod exemplificativ de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța consideră că sancțiunea amenzii de 250 lei este vădit disproporționată față de periculozitatea faptelor săvârșite.
Instanța apreciază că fapta petentului este de o gravitate redusă având în vedere faptul că nu prezintă pericol pentru siguranța publică, și nu a existat în concret o urmare periculoasă.
În acest sens, având în vedere adresele nr._/02.09.2013 și nr._/01.09.2014, emise de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D., instanța constată că, anterior datei de 25.03.2014, petentul a efectuat demersuri în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în registrul național de evidență a vehiculelor înmatriculate, operațiune care nu a putut fi însă efectuată decât la data de 01.09.2014(ulterior sancționării petentului), deoarece certificatul de înmatriculare al autoturismului fusese reținut.
Instanța apreciază că prin aplicarea sancțiunilor contravenționale trebuie să se realizeze nu numai sancționarea petentului pentru fapta săvârșită dar și atenționarea acestuia asupra periculozității sociale a faptei comise. O astfel de funcție a aplicării sancțiunilor contravenționale se poate realiza nu numai prin aplicarea unor amenzi ci și prin aplicarea sancțiuni minime având în vedere faptul că urmarea produsă nu a avut o periculozitate deosebită.
Instanța, reindividualizând sancțiunea aplicată petentului, având în vedere considerentele anterior expuse apreciază că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru sancționarea contravențională a petentului.
Față de considerentele menționate anterior, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/04.08.2014, încheiat de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-CESTRIN, cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul N. E., cu domiciliul în C., ., nr.12, județ D., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-CESTRIN, cu sediul în sector 6, București, ..401 A.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/04.08.2014, încheiat de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-CESTRIN, cu sancțiunea avertismentului.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2015.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.V.N.
4ex/05.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1280/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2206/2015.... → |
|---|
