Plângere contravenţională. Sentința nr. 1636/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1636/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 1636/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1636
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.-Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de petentul I. V. F. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul I. V. F., lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- procedura legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect "plângere contravențională".
În raport de dispozițiile art. 219 alin. 1 Cpciv., instanța procedează la legitimarea petentului I. V. F., acesta având CI . nr._, CNP:_.
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 32 din OG nr. 2/2001 este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța pune în discuție probele solicitate de către petent prin plângerea formulată și de către intimat prin întâmpinare.
Petentul I. V. F. solicită încuviințarea probei testimoniale cu martorul Hîrnău G. A., pentru a dovedi starea de fapt. Arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de I. D..
În temeiul dispozițiilor art. 255 corob. cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul, apreciind că această probă este admisibilă, putând duce la soluționarea cauzei. De asemenea, constată că petentul este decăzut din dreptul de a mai solicita proba testimonială, având în vedere că prin plângerea formulată nu a indicat numele și domiciliul martorului, iar cererea formulată în cuprinsul răspunsului la întâmpinare nu se încadrează în dispozițiile de excepție prevăzute de art. 254 alin. 2 pct. 1-4 Cpciv., raportat și la poziția procesuală a intimatului care prin întâmpinarea formulată s-a opus probelor care nu au fost solicitate de petent în condițiile dispozițiilor art. 254 alin. 1 Cpciv.
Petentul învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului.
Petentul I. V. F., având cuvântul, a solicitat anularea procesului-verbal, precizând că probele propuse de intimat nu sunt relevante, din planșele foto nereieșind vinovăția sa, . radar cu care s-au efectuat fotografiile nu corespunde cu cea menționată în procesul-verbal.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. data de 03.11.2014 sub nr._ petentul I. V. F. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului-verbal . nr._/03.11.2014, exonerarea sa de orice răspundere și obligarea agentului constatator să-i restituie permisul de conducere.
În motivarea cererii, petentul a arătat nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât, în timp ce se deplasa cu autoturismul dinspre autogară, la intersecția străzii Nicovalei cu . traversării, nu se afla nicio persoană angajată în traversarea străzii pe trecerea de pietoni.
În drept, petentul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 19 alin. 2 și urm. din OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
La dosarul cauzei, petentul a depus, în scop probator procesul-verbal contestat, și fotocopia cărții de identitate.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 17.11.2014 intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
În drept, intimatul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 rep., Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 Rep. și OUG nr. 2/2001.
La dosarul cauzei, intimatul a depus, în scop probator, planșe fotografice.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 23.12.2014, petentul a reiterat susținerile din plângerea formulată.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.11.2014 petentul I. V. F. a fost sancționat pentru că, la aceiași dată, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe . intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii, pe sensul său de mers.
Fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de dispozițiile art. 135 alin. 1, lit. h din H.G. 1391/2006 potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului fiind sancționată de prevederile art. 100, alin.3, lit. a din O.U.G. 195/2002 cu amenda prevăzuta în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G.2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la faptul că au fost încălcate prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001 în sensul că procesul verbal nu este semnat de un martor asistent instanța constată că nu este întemeiată întrucât potrivit dispozițiilor mai sus menționate procesul verbal va fi semnat și de un martor în cazul în care petentul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, ori în cazul de față petentul a fost de față la încheierea procesului verbal, pe care l-a semnat.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa întrucât pe sensul său de mers nu se afla nici un pieton angajat în trecere, ci doar pe partea cealaltă a străzii se afla un pieton care părea că intenționează să traverseze, instanța nu poate reține că aspectele expuse de aceasta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, fiind contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În cauza de față, situația de fapt consemnată în procesul verbal . nr._ încheiat la data de 03.11.2014, este dovedită prin planșele fotografice depuse la dosar (fila 13) și realizate cu aparatul radar, care arată că petentul conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii, pe trecerea de pietoni.
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută în procesul verbal . nr._ încheiat la data de 03.11.2014 instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acestuia încălcarea prevederilor art. 135 alin. 1, lit. h din H.G. 1391/2006.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei, sancțiune ce corespunde gradului de pericol social al faptei și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, amenda fiind corect calculată, având cuantumul între limitele prevăzute de textul legal, petentului fiindu-i aplicat cuantumul minim al amenzii prevăzute de lege, astfel că instanța apreciază că sancțiunea este corect individualizată în raport cu realizarea scopului aplicării sancțiunii.
Pentru aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța consideră plângerea contravențională neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 03.11.2014 .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul I. V. F., domiciliat în C., .. 43, ., ., jud. D. în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2015.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Red. CFD/Tehnored. DG
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2674/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 6414/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
