Pretenţii. Sentința nr. 6414/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6414/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 6414/2015
Dosar nr._ -Pretenții-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 6414
Ședința publică de la 14 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. V.
Grefier: D. C. P.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de privind pe reclamantul S. C. JUDETEAN DE URGENTA C. în contradictoriu cu pârâtul L. S. R., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au raspuns partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, după care:
În conformitate cu prevederile art. 94, pct. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, coroborate cu prevederile art. 107, alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
In temeiul art. 238 NCPC, instanța estimează că durata procedurii judiciare în prezenta cauza va fi de o luna de zile.
Din oficiu, instanta invoca exceptia prescriptiei dreptului la actiune si retine cauza spre solutionare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.12.2014 sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul L. S. R., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1.719,42 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu acordarea serviciilor medicale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, pârâtul L. S. R. a fost internat în secția chirurgie infantilă, perioada 10.01- 17.01.2011, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 1.719,42 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale.
Reclamantul a mai arătat că, având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora”, iar spitalul în calitate se furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate.
Reclamantul a mai menționat că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale agresiunilor trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale în speța de față S. C. Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
De asemenea, reclamantul a arătat că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în baza art. 17 din Legea 146/1997.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 998 și 999 C. civil, 112 C.pr. civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A depus la dosar decont de cheltuieli din data de 28.01.2011.
Desi in faza prealabila i s-a comunicat un exemplar al actiunii si copii dupa inscrisurile doveditoare,piritul nu u formulat intimpinare sau aparari in cauza si nici pentru primul termen de judecata cu procedura de citare legal efectuata,ca fiind prima zi de infatisare.
Analizind continutul inscrisurilor aflate la dosarul cauzei,se retine ca situatie de fapt ca pentru piritul L. S. R.,pentru care se indica adresa de domiciliu și CNP-ulacestuia,s-a intocmit un decont de cheltuieli din data de 28.01.2011 de catre secția Urologie pentru cînd pîrîtul in calitate de pacient a fost internat in perioada 10.01._11 cu diagnosticul: plagă descgisă a scrotului și testicolelor pentru care s-au calculat cheltuieli de spitalizare in cuantum de 1.719,42 lei generate cu serviciile prestate si tratamentul medicamentos administrat,reclamantul prin reprezentanrul sau legal facind dovada cu înscrisuri constînd în FOCG nr.1426/10.01.2011 ca piritul a fost in concret internat la sectia urologie a Spitalului C. Județean de Urgență C. pe perioada vizata, în conținutul căruia sunt înscrise mențiuni privind istoricul diagnosticului afectiunii si tratamentele medicamentoase administrate.
F. de exceptia prescriptiei dreptului la actiune se retine ca reclamantul,prin reprezentanti legali,in calitate de presupus pagubit, a cunoscut persoana care i-ar fi produs paguba cit si intinderea pagubei la data de 28.01.2011, cind a intocmit decontul de cheltuieli de spitalizare pentru piritul-pacient,asa cum am aratat mai sus insa a formulat cerere de chemare in judecata impotriva acestuia la data de 15.12.2014,respectiv peste termenul general de prescriptie de trei ani prevazut de art.2517 coroborat cu art.2523 si art.2528 din NCC,astfel ca dupa implinirea acestui termen de presciptie piritul care refuza pretentiile formulate de reclamant nu poate fi obligat la plata catre acesta a cheltuielilor de spitalizare intrucit reclamantul nu si-a exercitat dreptul la actiune in termenul prevazut in mod expres de legiuitor pentru a putea beneficia de forta coercitiva a legii in materia raspunderii civile delictuale pentru repararea pagubei cauzate printr-o fapta ilicita.
Instanta are in vedere si faptul ca in cauza nu este vorba de o creanta bugetara pentru care termenul de prescripție este de 5 ani.
Astfel, creanțele fiscale reprezintă dreptul patrimonial care, potrivit legii, rezultă din raportul de drept material fiscal constând în dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat precum și dreptul la perceperea majorărilor de întârziere denumite creanțe fiscale accesorii, în sensul art.21 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit art.209 din Legea nr.95/2006 privind reforma în sănătate, fondul național unic de asigurări sociale de sănătate este un fond special care se constituie din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, suportată de asigurați, de persoane fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat și alte surse. Gestionarea fondului se face prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate și prin casele de asigurări sociale de sănătate județene și a Mun.București.
Este de necontestat că, în considerarea dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006 spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a repara prejudiciul cauzat de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Împrejurarea că veniturile fondului se utilizează pentru plata serviciilor medicale și că acest fond este componentă a bugetului de stat nu e de natură a asimila cheltuielile de spitalizare unei creanțe bugetare pentru care termenul de prescripție este de 5 ani.
Nu trebuie să se facă o confuzie între contribuția datorată fondului de asigurări și cheltuielile de spitalizare, cu atat mai mult cu cat reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea civilă delictuală, prev. de art.998, 999 Cod civil..
Față de aceste considerente, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de prescripție a dreptului la acțiune a reclamantului .
Respinge, ca prescrisă, acțiunea privind pe reclamantul S. C. JUDETEAN DE URGENTA C., cu sediul în C., ., județul D. în contradictoriu cu pârâtul L. S. R., cu domiciliul în C., ., județul D. .
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. V. C. D. P.
Red. MV/ tehn. CDP
4 ex/21.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1636/2015.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5503/2015. Judecătoria... → |
|---|
