Plângere contravenţională. Sentința nr. 2504/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2504/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 42939/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2504/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: M.-D. M.
Grefier: R. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta P. M. în contradictoriu cu intimatul I. D. SECȚIA 4 POLIȚIE având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petenta P. M. personal și intimatul I.P.J D. – Secția 4 Poliție prin cj. D. E. care depune delegație la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu, pune în discuție stabilirea competenței Judecătoriei C..
Având cuvântul, petenta P. M. învederează că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu judecarea cauzei.
Intimatul I.P.J D. – Secția 4 Poliție prin cj. D. E. arată de asemenea că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu judecarea cauzei.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă corob. cu art. 126 alin. 1 Constituție și art. 32 alin. 1 din O.G 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial cu judecarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Petenta P. M. solicită încuviințarea probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiată sora sa, P. G. G. domiciliată în C., ., județul D. având reședința în C., .. 97, județul D..
Având cuvântul, intimatul I.P.J D. – Secția 4 Poliție prin cj. D. E. învederează că se opune.
Deliberând asupra probei testimoniale solicitată de petenta P. M., având în vedere că martora P. G. G. este sora petentei fiind astfel rudă în grad prohibit de lege, reținând și poziția procesuală a intimatului I.P.J D. – Secția 4 Poliție, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, numita P. G. G. nu poate fi audiată ca martor în prezenta cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, petenta P. M. solicită anularea amenzii contravenționale.
Intimatul I.P.J D. – Secția 4 Poliție prin cj. D. E. solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 02.12.2014, petenta P. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D.- Poliția Municipiului C.- Secția 4 Poliție admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal . nr._ din data de 13.11.2014 și exonerarea de la plata amenzii în sumă de 150 lei.
Motivând în fapt plângerea, petenta a arătat că la data de 13.11.2014, ora 00,20 a alertat, fără motiv întemeiat, organele de poliție și a refuzat să ofere relații cu privire la identitatea sa, la cererea expresă a organelor de poliție.
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art.2 pct. 11 și art. 2 pct.11 și art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, fiind sancționată cu amenda în sumă de 250 de lei.
Invocă nulitatea procesului verbal de contravenție datorită faptului că sancțiunea a fost nelegal aplicată.
Potrivit dispozițiilor art. 10 din OG nr. 2/2001
(1 ) Dacă aceeași persoană a săvârșit mai mușlte contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție.
(2 ) Când contravențiile au fost constatate prin același proces- verbal sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță pentru închisoarea contravențională ori obligarea la prestarea unei activități în folosul comunității.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 " Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ".
Or, neaplicarea sancțiunii pentru fiecare contravenție face imposibilă verificarea de către instanța a proporționalității în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de contravenient.
Ca motive de netemeinicie a invocat faptul că dacă ar fi refuzat să ofere relații cu privire la identitatea sa, la cererea expresă a organelor de poliție, nu poate să înțeleagă cum organul constatator a reușit să menționeze la procesul verbal, toate datele sale de identitate, nume, prenume, inclusiv ale părinților, CNP, . nr. CI, adresa.
În realitate,a fost sancționată contravențional pentru a o determina, astfel să nu mai sesizeze organele de poliție din cadrul Secției nr. 4 cu faptul că personalul restaurantului " Hanul Domnesc " situat vis a vis de reședința sa, tulbură grav liniștea locatarilor din zonă în intervalul orar 22,00- 08,00 prin volumul foarte ridicat la care sunt conectate instrumentele muzicale ale formației, prin zgomotele produse de claxoanele și motoarele turate ale autoturismelor aparținând clienților localului și limbajul licențios folosit de aceștia la momentul ieșirii din local.
Este adevărat că, în mai multe rânduri,a sesizat aceste aspecte, atât telefonic, dar și prin audiențe la conducerea Secției 4 Poliție, însă demersurile sale nu au avut rezultatul scontat.
A discutat personal și cu cei ce administrează localul și i-au sugerat să se mute la țară unde este liniște și poate să doarmă noaptea, deoarece la oraș oamenii își trăiesc viața și se distrează nu dorm.
Petenta este cadru didactic și datorită stresului la care este supusă noapte de noapte a început să aibă probleme cu școala la care activează.
Văzând că poliția nu reușește să asigure liniștea locatarilor din zonă,a sesizat și Direcția de Sănătate Publică D. care în perioada 08-11.11.2014 a efectuat mai multe măsurători în perimetrul exterior al locuinței sale în urma cărora s-a confirmat disconfortul acustic generat de programul muzical cu orchestra și stația de amplificare de la restaurantul Hanul Domnesc. D. urmare, s-a limitat programul muzical până la ora 23,00.
Cu toate acestea, în seara de 12.11.2014, ora 23, 30- 24,00 localul nu s-a conformat celor impuse, fiind continuat programul muzical după ora impusă, la aceeași intensitate a stației de amplificare. Totodată în fața localului era un grup numeros de persoane care proferau injurii și expresii ce tulburau ordinea și liniștea publică la o oră atât de înaintată. A sesizat, telefonic, Secția 4 Poliție în legătură cu aceste aspecte după ce, în prealabil, și-a declinat identitatea, respectiv numele și adresa.
După circa o jumătate de oră, a auzit zgomote puternice produse la poarta de acces în locuința. S-a speriat, crezând că sunt petrecăreți care au ieșit din local, dar privind pe fereastră, a observat că este un lucrător de poliție. A ieșit la poartă însoțită de sora sa P. G. G., verbal.
Nu i-a explicat despre ce este vorba, petentul fiind convins ca în acel proces verbal este menționată contestarea făcută la local, în urma sesizării sale. I-a cerut să citească procesul verbal, polițistul a refuzat, reproșindu-și că l-a deranjat fără motiv, după care a plecat.
Pe data de 14.11.2014,a primit acasă procesul verbal prin care, de fapt, a fost sancționată petenta și nu cei care tulburaseră liniștea și ordinea publică.
Solicită audierea martorei P. G. G..
În dovedirea plângerii s-au depus următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, în original, dispoziție de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de lei, adresa nr. 246 /R/13.11.2014, copie CI a petentului.
La data de 16.12.2014, petentul I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul P. M. pe care o consideră neîntemeiată, prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată direct de agentul de poliție și totodată înaintează dovada de comunicare a actului sancționator.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petentă ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea în lipsă reprezentantului instituției lor.
La data de 08.01.2015, petenta a depus răspuns la întâmpinarea depusă de I. D. prin care a învederat că intimatul nu a invocat excepții procesuale cu privire la plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._/13.11.2014.
Pe fond, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. nu face nicio referire concretă la motivele de drept și de fapt invocate în plângerea contravențională, rezumându-se doar la aprecieri teoretice, generale, pentru a sublinia " valoarea probatorie " a procesului verbal, pe considerentul că acesta a fost invocat de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ /13.11.2014 întocmit de I.P.J. D. petenta a fost amendat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 punctul 11 din Legea 61/1991.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea
dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța retine următoarele:
Potrivit art. 3 punctul 11 din Legea 61/1991 constituie contravenție alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat.
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Autonomia noțiunii „în materie penală „ determină aplicarea garanțiilor art 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. Insă, faptul că în conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumită faptă este considerată contravenție și nu infracțiune (cum este cazul prezentei cauze) nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul singur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție în domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu- natura dispoziției sancționatorii- include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând în mod cumulativ.
Avându-se în vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă dacă norma are un caracter general. Se constată că norma legală aplicabilă în prezenta cauză are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor în considerarea intereselor generale ale societatii.
Luandu-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferență între fapte în funcție de gravitatea lor. S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; dispoziția art. 6 CEDO se aplică de fiecare dată când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.
Rezultă cu claritate că distincția între infracțiuni și contravenții existentă în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție (ca si România) este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotarare din 2 septembrie 1998, cauza A. c. Romaniei, hot din 04.10.2007).
Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.
Contravenția reținută în sarcina petentei întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor Legii 61/1991 privește pe toți cetățenii ar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, în cauză petentei îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Din probele administrate rezultă că petenta a sesizat în repetate rânduri faptul că personalul restaurantului " Hanul Domnesc " situat vis a vis de reședința sa, tulbură grav liniștea locatarilor din zonă în intervalul orar 22,00- 08,00 prin volumul foarte ridicat la care sunt conectate instrumentele muzicale ale formației, prin zgomotele produse de claxoanele și motoarele turate ale autoturismelor aparținând clienților localului și limbajul licențios folosit de aceștia la momentul ieșirii din local.
De asemenea a sesizat și Direcția de Sănătate Publică D. care în perioada 08-11.11.2014 a efectuat mai multe măsurători în perimetrul exterior al locuinței sale în urma cărora s-a confirmat disconfortul acustic generat de programul muzical cu orchestra și stația de amplificare de la restaurantul Hanul Domnesc și ca urmare, s-a limitat programul muzical până la ora 23,00.
Petenta a fost sancționată contravențional fără a fi invocată vreo probă în sprijinul acuzației formulate de către organele constatatoare.
Întrucât din probele administrate nu rezultă că petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, instanța, în baza art. 34 din OG 2/2001 va admite plângerea și va anula procesul-verbal de contravenție .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta P. M. domiciliată în C., ., județul D. în contradictoriu cu intimatul I. D. SECȚIA 4 POLIȚIE cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ /13.11.2014 întocmit de I.P.J. D. si exonerează petenta de plata amenzii.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25.02.2015.
PreședinteGrefier M.-D. M. R. C. B.
Red. MDM
Tehnored. RCB/ 4 ex.11.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2092/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2207/2015. Judecătoria... → |
|---|
