Plângere contravenţională. Sentința nr. 3935/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3935/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 28029/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3935/2015
Ședința publică de la 25.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. D. M.
GREFIER J. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent Ș. C. – F. și pe intimat C. L. AL MUNICIPIULUI C. – POLIȚIA LOCALĂ A MUNICIPIULUI C., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. M. pentru petent, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Avocat M. A. pentru petent solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal și restituirea sumei de 3000 lei arătând că Legea 50/1991 nu prevede emiterea unei noi autorizații pentru demolarea șarpantei. Totodată solicită și cheltuieli de judecată privind cuantumul sumelor achitate pentru taxa de timbru și respectiv onorariul avocatului. A mai arătat că raportul de expertiză efectuat în cauză confirmă susținerile petentului.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 13.08.2013, petentul Ș. C. F. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal nr._ întocmit la data de 09.07.2013 de către intimat, solicitând anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în sensul de a se înlătura măsura opririi lucrărilor de desființare a lucrărilor începute și efectuate la imobilul situat în C., .. 6, jud.D. și exonerarea de la plata amenzi în cuantum de 3000 lei.
În motivare, petentul a arătat că prin Autorizația de desființare nr. 595 din 11.06.2013 Primăria Municipiului C. a dispus "Autorizează executarea lucrărilor de desființare pentru desființare etaj și învelitoare la construcția existentă S+P+1 (Sd= 280,50 mp; Su=201,55 mp, sistem constructiv: fundații b.a., zidărie portantă, acoperiș - șarpantă, învelitoare tablă).
Ulterior, în data de 24.07.2013 Birul de Arhitectură Ștefârță E. a întocmit Dispoziția de șantier nr. 1, având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică nr. 14/2013 realizat de expertul B. V., constatările domnului expert Ștefârță E. privind necesitatea efectuării lucrărilor menționate de acesta pentru aducerea la îndeplinire a scopului pentru care a fost obținută autorizația de desființare nr. 595/2013. Astfel prin Dispoziția de șantier nr. 1 din 24.07.2013 s-au dispus: "Demolarea prin demontarea șarpantei existente urmare a degradării pieselor din care este formată: grinzile și piesele de legătură metalice corodate, elementele orizontale și verticale ale șarpantei de lemn degradate; Desființarea peretelui exterior de pe latura de Vest, acesta având o grosime de 42 cm spre deosebire de 80 cm cât era notat în planul cadastral și prezentând fisuri și zone degradante, până la cota + 1,00 m și decuparea unor șlițuri pentru realizare sâmburi (parte a unui proiect viitor); Desființarea stâlpilor de cărămidă din axul B, de la nivelul parterului; Îndepărtarea pardoselii existente peste subsol, realizată din mozaic și umplutură până la cărămida de boltișoare."
A menționat că în data de 09.07.2013, prin procesul verbal, intimata a reținut că lucrările de desființare la imobilul din .. 6 au fost efectuate fără a respecta autorizația de desființare nr. 595/11.06.2013 în sensul s-au demontat învelitoarea și parțial șarpanta corpului de clădire neautorizată. S-au dispus astfel oprirea lucrărilor și obligarea la plata sumei de 3000 lei.
A mai precizat că executarea lucrărilor de desființare pentru etaj și învelitoare la construcția existentă a fost autorizată de Primăria C. conform autorizației de desființare nr. 595.
Măsurile ce fac obiectul expertizei tehnice și a dispoziției de șantier nr. 1/2013 au fost luate în temeiul art. 67 din Ordinul nr. 839/2009 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții care prevăd: "În situația în care, înainte de începerea executării lucrărilor de construcții sau pe parcursul derulării acestora, devine necesară modificarea soluțiilor tehnice din documentația tehnică – D.T. autorizată,beneficiarul/investitorul/administratorul/managerul de proiect are obligația de a nu începe sau, de a opri lucrările, după caz, și de a solicita emiterea unei noi autorizații de construire corespunzător modificărilor aduse proiectului, materializate prin documentații – piese scrise și desenate, cu condiția ca documentația tehnică – D.T astfel modifică să se încadreze în prevederile documentațiilor de urbanism aprobate, urmând să se aplice în mod corespunzător prevederile art. 54 alin.6. În aceste condiții, taxa de autorizare se va regulariza după recepția la terminarea lucrărilor de construcții, potrivit legii". Prin excepție de la prevederile alin.1 pe bază de dispoziție de șantier dată de proiectantul lucrărilor și verificată de către un verificator de proiecte atestat în condițiile legii, precum și cu acordul scris al beneficiarului/investitorului/administratorului/managerului de proiect, după caz, se pot admite modificări locale ale soluțiilor tehnice din documentația tehnică- DT autorizată fără emiterea unei noi autorizații de construire, dacă: a) nu se modifică funcțiunea consemnată în autorizația inițială; se asigură respectarea prevederilor avizelor/acordurilor/punctului de vedere al autorității competente pentru protecția mediului, precum și ale actului administrativ al acesteia după caz, anexe la autorizația inițială; se asigură respectarea prevederilor Codului Civil; nu se modifică condițiile de amplasament (regim de înălțime, pot, cut, aliniament, distanțele minime față de limitele proprietății, ori aspectul construcției); nu sunt periclitate rezistența și stabilitatea clădirilor învecinate; se asigură respectarea prevederilor reglementărilor tehnice în domeniul securității la incendiu; se asigură economia de energie.
Astfel, petentul a arătat că lucrările efectuate sunt în conformitate cu dispozițiile legale menționate, dar mai ales pentru sporirea gradului de siguranță în timp a lucrării. După desfacerea învelitorii s-au constatat astereala învelitorii, a căpriorilor și panelele ce alcătuiesc acoperișul, datorate intemperiilor și uzurii în timp, împrejurare ce a condus la emiterea ulterioară a Dispoziției de șantier nr. 1/2013 ce se completează cu expertiza tehnică și care constituie anexă la Dispoziția de desființare nr. 595/2013 emisă de Primăria C..
Conform art. 28 alin.1 din Legea nr. 50/1991 "O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin.1 lit.a și b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției".
Astfel, petentul a arătat că nu i se poate imputa faptul că nu a respectat autorizația de desființare și pe cale de consecință nu se impune nici oprirea lucrărilor, . nici obligarea la plata amenzii întrucât pe de o parte lucrările începute respectă Autorizația de desființare nr. 595/11.06.2013, iar pe de altă parte Dispoziția de șantier nr. 1/2013 în care sunt individualizate anume lucrări la imobilul din .. 6 constituie parte integrantă a Dispoziției de desființare inițial emisă de Primăria C., iar lucrările au fost efectuate cu respectarea acestora.
În scop probatoriu a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și expertiza în specialitatea construcții.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 50/1991, Ordin 839/2009 și art. 6 alin. 1 CEDO.
La data de 01.11.2013, intimata Poliția Locală a Municipiului C. a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca fiind netemeinică.
În motivare, intimata a arătat că în data de 09.07.2013 împotriva petentului s-a luat măsura sancționării contravenționale pentru fapta prevăzută de art. 26 alin.1 lit.b din Legea nr. 50/1991 republicată pentru executarea de lucrări de desființare la imobilului din .. 6 din C. fără a respecta autorizația de desființare nr. 595/11.06.2013 în sensul că a demolat învelitoarea și parțial șarpanta corpului de clădire din zona neautorizată.
Astfel suprafața autorizată este de 280, 50 mp, iar suprafața pe care s-a intervenit este de 434 mp, rezultând o suprafață de 153,50 mp neautorizată.
A învederat că sancțiunea aplicată se încadrează în dispozițiile art. 26 alin.1 lit.b din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire care prevede că: " constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: executarea sau desființarea cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor prevăzute la lit.b, precum și continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizații de construire în situațiile prevăzute la art. 7 alin.15 de către investitor și executant.
Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevăd obligativitatea deținerii și respectării autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii pentru categoriile de lucrări: construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11.
Astfel, intimata a arătat că lucrările executate de petent sunt încadrate în dispozițiile art. 3 alin.1 lit.a ca lucrări de construire ce necesită existenta și respectarea autorizației de construire, iar sancțiunea pentru aceasta fapta este de natura contravențională prin aplicarea amenzii contravenționale prevăzută de Legea nr. 50/1991.
Conform prevederilor art. 28 din Legea 50/1991 republicată " O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute de art. 26 alin.1 lit.a și b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției."
Intimata a menționat că petentul era obligat să respecte autorizația de construire conform prevederilor art. 1 li art. 2 din Legea nr. 50/1991: " Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor".
A arătat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar agentul constatator a întocmit actul sancționator cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001 și Legii /1991R.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 și urm. Cod pr. Civ și Legea nr. 50/1991 R.
La data de 26.02.2014, petentul a depus o cerere de modificare acțiune prin care solicită și restituirea sumei de 3000 lei achitată potrivit chitanței nr._-8-0084/08.01.2014 reprezentând plata amenzii stabilită conform procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/09.07.2013.
La data de 10.03.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile și solicitările din plângerea contravențională.
La data de 07.04.2014, numitul D. E. a depus o cerere de intervenție prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată.
În motivare, a arătat că locuiește în imobilul alipit la calcan cu imobilul petentului. A mai arătat că imobilul său este grav afectat de lucrările de desființare executate, astfel că a sesizat C. L. al Primăriei C..
În drept, a invocat art. 61 și urm. Noul Cod de pr.civ.
La data de 10.04.2014, petentul a depus întâmpinare la cererea de intervenție principală a numitului D. E. solicitând respingerea ca inadmisibilă.
A arătat că plângerea are ca obiect desființarea totală a actului prin care s-a dispus sancțiunea contravențională și se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 50/1991, precum și alte norme speciale. Așadar, cadrul procesual este limitat prin natura acestei plângeri.
A menționat că cererea de intervenție în interes propriu este inacceptabilă și împreună cu o cerere de intervenție accesorie, dacă sunt făcute chiar și de aceeași persoană întrucât fie invoci un drept al tău, fie intervenția urmărește să apere dreptul uneia dintre părți.
În ședința publică din data de 07.05.2014, instanța a respins cererea de intervenție principală formulată de numitul D. E..
La data de 04.06.2014, numita D. L. C. a formulat cerere de intervenție accesorie și a solicitat respingerea contestației depusă de petent.
În motivare, a arătat că imobilul în care locuiește este alipit de imobilul petentului. A mai arătat că imobilul său este grav afectat de lucrările de desființare executate, astfel că a sesizat C. L. al Primăriei C..
În drept a invocat art. 61-63 Cod de pr.Civ.
În ședința publică din data de 04.06.2014, instanța a respins cererea de intervenție accesorie formulată de D. L. C.; a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială pentru petent.
În prezenta cauză au fost audiați martorii V. S. O. și C. D..
La data de 29.09.2014, numita D. L. C. a depus o cerere prin care a solicitat suspendarea cauzei până la judecarea apelului declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenție accesorie.
În ședința publică din data de 01.10.2014, instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art. 64 alin.1 Ncpc.
La data de 28.10.2014, petentul a solicitat repunerea pe rol a cauzei.
La data de 09.12.2014, numita L. V. a depus o cerere de intervenție accesorie prin care a solicitat respingerea contestației formulată de petent.
În motivare, numita L. V. a arătat că posedă un apartament amplasat pe latura de vest al imobilului petentului, alipit la calcan cu imobilul proprietatea petentului.
Ca urmare a efectuării de către petent a lucrărilor de desființare executate în baza autorizației de desființare nr. 595/11.06.2013 emisă de Primaria C., a constatat că a fost afectat grav peretele de vest al imobilului în care locuiesc prin slăbirea structurii de rezistență.
A arătat că a mai constatat încălcarea gravă și depășirea limitelor prevăzute în AD 595/2013 și s-a dispus suspendarea lucrărilor de desființare, precum și amendarea contravențională a petentului.
În drept a invocat dispozițiile art. 61 și urm din Noul cod pr. Civ.
În ședința publică din data de 10.12.2014, instanța a respins cererea de intervenție accesorie formulată de numita L. V..
În data de 19.01.2015, numita L. V. a depus o cerere prin care a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea apelului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie.
În ședința publică din data de 21.01.2015 instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art. 64 alin.4 Noul cod de pr. Civ.
La data de 24.02.2015, petentul a depus o cerere de repunere pe rol a cauzei civile.
La data de 11.03.2015 s-a depus la dosar raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal contravenție nr._ încheiat la data de 09.07.2013, petentul a fost amendat contravențional reținându-se în sarcina sa că a executat lucrări de desființare la imobilul situat în .. 6 din C. fără a respecta Autorizația de desființare nr. 595/11.06.2013, în sensul că a demolat învelitoarea și parțial șarpanta corpului de clădire din zona neautorizată.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit art. 26 alin. 1 litera b din Legea nr. 50/1991 Republicată
constituie contravenții dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor prevăzute la lit. b), c), e) și g), precum și continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizații de construire în situațiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor și executant.
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii. 1
Autonomia noțiunii „în materie penală „ determină aplicarea garanțiilor art 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. Insă, faptul că în conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumită faptă este considerată contravenție și nu infracțiune (cum este cazul prezentei cauze) nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul śingur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție în domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu- natura dispoziției sancționatorii- include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând în mod cumulativ.
Avându-se în vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă dacă norma are un caracter general. Se constată că norma legală aplicabilă ăn prezenta cauză are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participă la circulația pe drumurile publice, în considerarea intereselor generale ale societatii.
Luandu-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferență între fapte în funcție de gravitatea lor. S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; dispoziția art. 6 CEDO se aplică de fiecare dată când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.
Rezultă cu claritate că distincția între infracțiuni și contravenții existentă în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție (ca si România) este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, cauza A. c. României, hot din 04.10.2007).
Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne,, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor Ó.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic C. D. rezultă că: 1- Lucrările de demolare executate de contestator până în prezent respectă prevederile autorizației de desființare precum și a documentelor la care aceasta face trimitere, respectiv documentația tehnică de desființare, respectiv Proiect nr. 1/2013 întocmit de art. Ștefarță E. și Raport de expertiză tehnică nr. 14/2013 întocmit de exp. teh. B. V.. 2- "Lucrările de demolare acoperiș (șarpantă și învelitoare) și etaj (planșeu și pereți), nu afectează fundațiile și pereții de la parter.
Ca urmare, instanța constată că petentul a făcut dovada contrară celor menționate în procesul-verbal de contravenție, motiv pentru care, în baza art. 34 din OG 2/2001 va admite plângerea .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea precizată formulată de către petentul Ș. C. F. cu domiciliul ales în comuna C., . nr. 7, jud.D., în contradictoriu cu Poliția Municipiului C. cu sediul în . nr. 22, jud.D. .
Anulează procesul-verbal de contravenție nr._/09.07.2013 întocmit de C. L. al Municipiului C. - Poliția Locală a Municipiului C. și exonerează petentul de plata amenzii.
Dispune restituirea sumei de 3000 lei achitată cu chitanța nr._-8-0084/08.01.2014.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25.03. 2015.
Președinte,Grefier,
M. D. M. J. A.
Red.MDM
Teh.JA
4ex/27.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3596/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3514/2015.... → |
|---|
