Plângere contravenţională. Sentința nr. 500/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 500/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 500/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 500
Ședința publică de la 20.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S.-M. B.
GREFIER: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul O. E.-L., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. - BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic O. A., pentru intimat, care depune la dosar delegație, lipsind petentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la data de 14.01.2015 petentul a depus la dosar cerere prin care a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, conform art. 242, alin. 2 C.p.civ.
În conformitate cu prevederile art. 131, alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța pune în discuție competența instanței de judecată.
Consilier juridic O. A., pentru intimat, apreciază că instanța este competentă cu soluționarea cauzei.
În conformitate cu prevederile art. 94, pct. 4 Noul Cod de Procedură Civil, raportat la art. 32, alin. 2 din O.G. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de către petent prin plângerea contravențională și proba cu înscrisuri solicitată de către intimat prin întâmpinare.
Consilier juridic O. A., pentru intimat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Conform art. 255, alin. 1, coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri solicitată de către părți este admisibilă, putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care o încuviințează.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, consilier juridic O. A., pentru intimat, învederează instanței că este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, pct. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act că apărătorul intimatului este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 392-393 Noul Cod de Procedură Civilă instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Consilier juridic O. A., pentru intimat, solicită respingerea plângerii contravenționale, procesul verbal fiind temeinic și legal întocmit. Apreciază că s-a făcut dovada vinovăției petentului.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.08.2014 sub nr._ petentul O. E.-L., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. - Biroul Rutier, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/16.08.2014, solicitând anularea acestuia ca netemeinic și nelegal, exonerarea de la plata amenzii, anularea măsurii complementare și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, în fapt, la data de 16.08.2014, în timp ce conducea autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare DT 332 JJ pe Calea Severinului, în mun. C., a fost oprit pentru control de poliția rutieră iar agentul constatator menționat în procesul verbal l-a sancționat pentru depășirea vitezei legale în afara localității cu peste 50 km/h, stare de fapt pe care petentul nu o recunoaște întrucât chiar s-a uitat la vitezometru și acesta indică 98-100 km/h.
Petentul a mai arătat că nu este adevărat că a circulat cu viteza de 103 km/h, motiv pentru care solicită ca intimatul să depună la dosar fotografiile radar din care rezultă viteza cu care a circulat și locul în care s-a făcut înregistrarea, deoarece în procesul verbal nu este indicat acest lucru.
De asemenea, petentul solicită ca intimatul să depună la dosar buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (cinemometrului folosit) și să precizeze dacă acesta era destinat utilizării în regim staționar sau în regim de mișcare cum se menționează în procesul-verbal și dacă era prevăzut cu discriminator de viteză.
Petentul a precizat că solicită aceste probe întrucât înregistrarea s-a făcut în momentul în care rulau autovehicule în ambele sensuri de circulație, iar potrivit dispozițiilor art. 3.3.3 din Normele de metrologie N.M.L. 021-05/23.11.2005 pe care le invocă în apărare. Discriminatorul de direcție împreună cu alte mijloace suplimentare (cu care este dotat prin construcție cinemometrul) trebuie să asigure identificarea sigură a autovehiculului a cărui viteză este măsurată și în cazul în care acesta nu se află singur în raza de măsurare a cinemometrului. Dacă acest lucru nu este posibil, cinemometrul trebuie să anuleze rezultatul măsurării în cazul în care două sau mai multe autovehicule cu viteze diferite trec simultan prin punctul de măsurare.
Totodată, pentru a solicitat ca intimatul să precizeze dacă cinemometrul este prevăzut cu o funcție de autotestare, așa cum prevăd dispozițiile art. 3.2.6 din același act normativ.
Petentul a solicitat instanței să ia act că procesul verbal este nul întrucât i s-a încălcat dreptul la apărare pentru că nu a fost lăsat să facă obiecțiuni iar polițistul nu a luat în considerare încadrarea faptei, marja de eroare pentru aparatul radar, respectiv 3 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h prevăzută de NML 3.1.1 lit. a), marjă în care petentul apreciază că se încadrează.
De asemenea, petentul a solicitat ca poliția rutieră să precizeze dacă agentul constatator avea calitatea de operator radar, având în vedere prevederile art. 4.1 – 4.3 din același act normativ.
Art. 181 alin. 1 din R.A. O.U.G. 195/2002 prevede că pentru faptele constatate cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa 1 D, lucru pe care nu l-a făcut.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. 2/2001, O.U.G. 195/2002, NML 021-05/23.11.2005 și cauza "A. contra României".
În susținerea plângerii a fost depus la dosar originalul procesului verbal de contravenție contestat și, în copie conformă cu originalul, carte de identitate petent.
La data de 08.10.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de contravenție întocmite corect, este atât contrar legii, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
Intimatul a mai precizat că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Serviciul Român de Metrologie a fost abrogat pct. 4 din N.M.L. nr. 021-05, astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În susținerea întâmpinării intimatul a depus la dosar planșa foto cuprinzând 9 fotografii care au stat la baza emiterii procesului-verbal și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 255, alin. 1, coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constatând că este admisibilă, putând duce la soluționarea procesului și încuviințând-o ca atare.
În dovedirea întâmpinării intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 255, alin. 1, coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constatând că este admisibilă, putând duce la soluționarea procesului și încuviințând-o ca atare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/16.08.2014 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 121 alin. 1 din R.A. O.U.G. 195/2002 și art. 36 pct. 1 din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că petentul a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare DT 332 JJ pe . viteza de 103 km/h, fără a purta centura de siguranță pe timpul deplasării, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei,avertisment și cu sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Cu privire la solicitarea petentului de a se constata ca procesul-verbal de contraventie este nul întrucât i s-a încălcat dreptul la apărare pentru că nu a fost lăsat să facă obiecțiuni instanta retine ca neindeplinirea de catre agentul constatator a obligatiei de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare nu se regaseste intre cazurile de nulitate absoluta strict si limitativ prevazute in cuprinsul art. 17 din Ordonanta Guvernului 2/2001, aprobata cu modificari prin Legea 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.In acest context trebuie sa se considere ca o atare omisiune nu ar putea sa atraga decat nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei ce a fost incheiat in astfel de conditii .
Ca urmare, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca petentul-contravenient sa dovedeasca nu numai ca agentul constatator si-a incalcat obligatia de a-i aduce la cunostinta dreptul de a face obiectiuni, ci si ca aceasta incalcare i-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei, ceea ce nu s-a dovedit in prezenta cauza.
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, planșele foto radar înaintate la dosar, precum și faptul ca petentul nu a probat cele susținute în plângere nefăcând astfel, în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 1169 C.civ. și art. 249 Noul cod de procedură civilă, lui îi incumbă sarcina acestei probe, instanța reține ca nu s-a făcut dovada contrara, procesul-verbal bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa.
Astfel la dosar au fost depuse de intimat 9 planșe fotografice din care rezulta zona si viteza de deplasare a autoturismului condus de petent, de 103 km/h (planșa 1).
În legătură cu argumentul ce vizează autotestarea, instanța reține ca în timpul autotestării, funcționarea aparatului este blocata si nu pot fi generate înregistrări. Or, în cauza, se distinge viteza de deplasare, precum si imaginea si nr. de înmatriculare al autoturismului.
Privitor la încorporarea unui discriminator de direcție si a unui discriminator de viteză, verificarea cerințelor N.M.L. 021-05, inclusiv punctul 3.3.2., se realizează numai cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, iar un cinemometru care are calitate de mijloc legal de măsurare nu poate înregistra viteza cumulata a doua autoturisme alăturate, care se afla în raza sa de acțiune. De asemenea, prin apăsarea butonului corespunzător, operatorul radar poate selecta sensul de deplasare al autovehiculului țintă în raport cu vehiculul pe care se afla cinemometrul (același sens sau sens opus), iar cinemometrul încorporează circuite capabile sa facă diferența între sensurile de deplasare a autovehiculelor în raport cu radarul.
Totodată, instanța constata ca petentul a fost înregistrat din fata, iar în preajma sa nu apar si alte autovehicule. Deci, nu exista dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar.
În ceea ce priveste sustinerea petentului cu privire la neluarea in calcul de catre politistul rutier a marjei de eroare pentru aparatul radar, de 3 %, pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, se apreciaza ca nu poate fi retinuta întrucât marja de eroare este avuta în vedere la omologarea aparatului radar, fiind luata în calcul de aparatul radar omologat, nefiind în sarcina agentului constatator sa consemneze în procesul verbal de contraventie o alta viteza decât cea pe care o înregistreaza aparatul radar .
Toleranta avuta în vedere de NML_ nu constituie o valoare fixa ci un interval maxim în care fiecare cinemometru trebuie sa se încadreze pentru a fi admis la verificarea metrologica .
Erorile de masuratoare inerente oricarui sistem de masurare a unor valori fizice se pot încadra oriunde în acest interval de + – 4% si nu neaparat la nivelul valorilor maximale .
Totodata, potrivit art.4 pct.4 din aceleasi norme metrologice, masuratorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislatiei rutiere daca masuratorile nu au fost efectuate în conditii metrologice specifice sau cu încalcarea disp.art.4 pct.1 si 4 pct.2 .
per a contrario, orice alte masuratori efectuate cu ajutorul cinemometrelor omologate si verificate metrologic constituie probe în aplicarea legislatiei rutiere, valoarea masurata fiind si juridic relevanta .
Întrucât aparatul radar este omologat cât si verificat metrologic, valorile masurate de acesta constituie în mod neechivoc probe pentru aplicarea legislatiei rutiere, atât în conditiile art.102 al.3 din OUG 195/2002 republicata cât si în conditiile sectiunii 4 din NML 021-05.
Ca atare, organul constatator probând savârsirea faptei de catre petent, în cauza constatându-se de asemenea îndeplinirea cerintelor legale pentru folosirea ca proba a înregistrarii electronice, se apreciaza criticile petentului ca nefondate.
Cu privire la sancțiuni, instanța reține că acstea s-au aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite, de modul și de mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
În plus, instanța în temeiul art. 5 din OG nr. 2/2001, constată că fapta prevăzuta de dispozițiile art. 121 alin. 1 din R.A. O.U.G. 195/2002, reținută în sarcina petentului, prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, prin nerespectarea indicatoarelor rutiere privind restricția de viteză, există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul O. E.-L., având C.N.P._, cu domiciliul în C., ., .. 1, ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Serviciul Rutier C., cu sediul în C., ., jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/16.08.2014, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B./Tehnored. A.S.
Ex. 4/ 06.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 398/2015.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 6548/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
