Plângere contravenţională. Sentința nr. 5497/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5497/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 1031/215/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 5497
Ședința publică de la 27 Aprilie_
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de petentul P. N. în contradictoriu cu intimatul IPJ D., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul P. N. și reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect „plângere contravențională".
În raport de dispozițiile art. 219 alin. 1 C.p.civ., instanța procedează la legitimarea petentului P. N., acesta având CI . nr._, CNP:_.
Verificând, din oficiu, competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 NCPC, având în vedere dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța pune în discuție probele solicitate de către petent prin cererea de chemare în judecată și de către intimat prin întâmpinare.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martora P. V., pentru a dovedi starea de fapt inserată în plângere. Arată că lasă la aprecierea instanței proba cu înscrisuri solicitată de către intimat.
În temeiul dispozițiilor art. 255 corob. cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că această probă este admisibilă, putând duce la soluționarea cauzei.
Respinge proba testimonială solicitată de petent, având în vedere poziția procesuală a intimatului exprimată în întâmpinare, potrivit prevederilor art. 315 alin. 2 Cpciv., având în vedere că martora propusă de către petent este soția acestuia.
Petentul învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului.
Petentul, având cuvântul, a solicitat nulitatea procesuluiu-verbal, având în vedere că locul săvârșirii faptei contravenționale nu este . cu . incidența B-dului Dacia cu . a arătat că procesul-verbal nu este semnat de către agentul constatator pe ambele pagini, în cuprinsul acestuia nu este consemnat un martor, deși a refuzat să semneze procesul-verbal, iar dovada nu are ștampila unități emitente. Depune cazier auto.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. data de 20.01.2015 sub nr._ petentul P. N. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ D. anularea procesului verbal . nr._/13.01.2015 și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare cu cele 4 puncte amendă, în valoare de 390 lei și anularea suspendării permisului de conducere pe durata de 30 zile.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât, în timp ce se afla în zona gării, pe trecerea de pietoni nu erau angajați pietoni în traversarea străzii sau aflați în așteptare pe trotuar ca să treacă.
Petentul a invocat nulitatea procesului-verbal, având în vedere că evenimentul rutier invocat nu a avut loc pe . locul incidenței dintre .-dul Dacia, dovada de circulație provizorie . nr._ nu prezintă ștampila unității emitente, autoturismul poliției, dotat cu cameră de luat vederi era staționat pe direcția trecerii de pietoni, la o distanță de 55 metri.
Totodată, petentul a mai arătat că fapta invocată, respectiv neacordarea priorității la trecerea de pietoni, a avut loc la ora 17.40, fiind întuneric, circulându-se la lumina farurilor.
La dosarul cauzei, petentul a depus, în scop probator, fotocopia cărții de identitate, procesul-verbal contestat, dovada . nr._, schiță, declarație, planșe fotografice
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 03.02.2015 intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
În cazul în care persoana propusă ca martor face parte din cele enumerate la art. 315 alin. 1 NCPC, intimatul arată că se opune la ascultarea acesteia.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Mai arată că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a arătat că insistă în audierea martorei P. V., solicitând instanței să dea eficiență prevederilor art. 22 alin. 2 NCPC, chiar dacă intimatul se opune audierii acesteia.
Petentul a mai solicitat instanței să aibă în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 70/21.02.2013.
În drept, petentul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 201 NCPC.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Cod de Procedură Civilă, că este admisibilă putând duce la soluționarea procesului și a respins proba testimonială solciitată de petent.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
La data de 07.01.2015, petentului P. N. i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135, lit. h Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002.
Din conținutul actului de constatare rezultă că la data de 07.01.215, ora 17.40, petentul circulând cu autoturismul marca Toyota, cu nr. de înmatriculare_, pe .. C., iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii prin loc marcat și semnalizat corespunzător, pe sensul său de mers.
Procesul-verbal i-a fost comunicat petentului la data 13.01.2015, iar plângerea contravențională a fost depusă la data de 17.12.2014 (fila 4), cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul a invocat existența mai multor cauze ce ar putea atrage anularea procesului-verbal, respectiv procesul verbal nu este semnat de agentul constatator, locul faptei este eronat menționat, i s-a încălcat dreptul de a formula obiecțiuni, procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate referitor la faptul că procesul verbal nu poartă semnătura agentului constatator instanța constată că este neîntemeiat întrucât din analiza exemplarului nr. 2 depus la dosarul cauzei( fila 10) rezultă că procesul verbal este semnat de agentul constatator.
Cu privire la susținerea petentului referitoare la faptul că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât locul săvârșirii pretinsei contravenții reținute în sarcina sa este menționat greșit instanța constată că este neîntemeiată întrucât potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 este lovit de nulitate procesul verbal care nu cuprinde locul săvârșirii faptei,.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 19 din O.G. 2/2001 întrucât procesul verbal nu a fost semnat de niciun martor asistent instanța arată că potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 modif., procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
Instanța constată că agentul constatator în cazul de față a respectat condițiile impuse de lege, precizând că a încheiat procesul verbal fără martor întrucât persoanele de față refuză calitatea de martor, mențiune ce nu este lipsită de credibilitate întrucât faptul că în locul unde a fost încheiat procesul verbal se aflau mai multe persoane, nu echivalează cu faptul că persoanele care se aflau în zona respectivă erau de acord să fie martori și să semneze procesul verbal.
În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la faptul că i s-a încălcat dreptul de a formula obiecțiuni, instanța arată, pe de o parte că petentul a refuzat semnarea procesului verbal întocmit, iar pe de altă parte sancțiunea ce intervine este nulitatea relativă virtuală motivat de faptul că este protejat prin aceste norme un interes individual, propriu al contravenientului, și nu un interes general, iar sancțiunea nu este prevăzută expres de actul normativ.
Prin Decizia în interesul legii nr. 22/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanțe, s-a decis că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.7 din O.G. nr. 2/2001 modif. se sancționează cu nulitatea relativă.
Având în vedere că sancțiunea este nulitatea relativă instanța arată că nu s-a făcut dovada vătămării, astfel cum prevăd dispozițiile art. 175 alin. 1 Cod proc.civ.
Ca atare, instanța constată că procesul verbal . nr._ încheiat la data de 07.01.2015 a fost legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa întrucât pe trecerea de pietoni nu se afla niciun pieton angajat în traversare, instanța nu poate reține că aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de niciun mijloc de probă administrat în cauză.
Cu privire la declarația extrajudiciară a numitei P. V., intanța arată că nu poate fi avută în vedere întrucât martora este soția petentului, astfel că aceasta nu ar putea avea decât o atitudine subiectivă, descriind fapta exact în același mod în care a descris-o și petentul în plângere.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator, astfel că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului încălcarea prevederilor art. 135 alin. 1, lit. h din H.G. 1391/2006.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța arată că potrivit art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei, sancțiune ce corespund gradului de pericol social al faptei și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, întrucât nerespectarea regulilor prevăzute de Codul rutier creează o stare de pericol atât pentru contravenient cat si pentru ceilalți participanți la trafic, obligațiile prevăzute de Codul Rutier fiind impuse pentru stabilirea unui comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private. Tot astfel este legală și sancțiunea complementară privitoare la suspendarea dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. N. împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 07.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul P. N., domiciliat în C., ., nr. 30, jud. D. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.04.2015.
Președinte,Grefier,
C.-F. DragoiDiana G.
Red. CFD/Tehnored. DG
4 ex./
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 3/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5040/2015.... → |
|---|
