Plângere contravenţională. Sentința nr. 6156/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6156/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 3739/215/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6156
Ședința publică de la 11.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. F. D.
GREFIER: S. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. M. C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martorul A. G. I., lipsă fiind petentul și intimata.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cuprinsul căruia se învederează că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 104 pct. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora „În cazul în care niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța dispune o nouă strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință, având în vedere lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei a răspuns petentul P. M. C. și martorul A. G. I., lipsind reprezentantul intimatului .
În temeiul art. 94 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă și art. 32 alin. 1 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța procedează în ședință publică la verificarea identității petentului P. M. C., acesta fiind legitimat cu CI ., nr._, CNP_
Conform art. 258 din Noul Cod procedură civilă, instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de părți și proba testimonială cu martora A. G. I., solicitată de intimat.
Petentul P. M. C., solicită instanței admiterea probelor și arată că lasă la aprecierea instanței proba cu înscrisurile depuse la dosar de intimată.
Instanța în temeiul art. 254 și 255 din Cod de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse de petent odată cu cererea de chemare în judecată, proba testimonială cu martora A. G. I., precum și proba cu înscrisurile depuse la dosar de intimată, constatând că acestea sunt admisibile, pertinente, concludente și utile cauzei.
Instanța, conform art. 313 alin. 1 C., procedează la audierea martorei A. G. I., sub prestare de jurământ religios, declarația acesteia fiind consemnată în scris si atașată la dosar (fila 26).
Instanța în baza art. 244 alin. 1 N.c.p.c. declară cercetarea judecătorească închisă și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Petentul P. M. C., solicită instanței admiterea plângerii contravenționale.
Instanța considerând că au fost lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 alin. 1 N.c.p.c. închide dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 17.02.2015 pe rolul Judecătoriei C., sub nr._ petentul P. M. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ D. anularea procesului verbal ., nr._ din data de 29.01.2015 primit prin poștă pe data de 10.02.2015 si exonerarea de la plata amenzii aplicate.
În motivarea plângerii a arătat că, prin procesul verbal primit prin poștă pe data de 10.02.2015 a constatat că este sancționat contravențional cu o amendă de 500 lei pentru că în data de 29.01.2015, ora 23, 50 aflându-se pe ., sub influența băuturilor alcoolice, a adresat cuvinte și expresii jignitoare angajaților barului unde se afla.
A mai arătat petentul că a rămas surprins de cuprinsul procesului verbal întrucât la data si ora respectivă nu se afla în localitate fiind șofer transport marfă conform ordinului de deplasare și CMR în localitatea Satu M., deci nu avea cum să adreseze cuvinte și expresii jignitoare în barul situat în . C..
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 61/1991 R.
În dovedirea plângerii petentul a depus următoarele înscrisuri: ordin de deplasare nr. 21,, scrisoare de transport internațional, procesul verbal ., nr._ din data de 29.01.2015
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 25.03.2015, intimatul IPJ D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul P. M. C. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 29.01.2015 pe care o consideră ca neîntemeiată.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri respectiv procesul verbal de contravenție aflat în dosarul cauzei care are ca forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă de comunicare a actului sancționator și audierea martorului asistent A. G. I..
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
La data de 20.04.2015, petentul P. M. C. a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale formulate.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
La data de 29.01.2015, petentului P. M. C. i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2, pct. 1 din legea 61/1991.
Din conținutul actului de constatare rezultă că la data de 29.01.2015, ora 23.50, petentul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a adresat cuvinte și expresii jignitoare angajaților barului C. situat pe .. C..
Procesul-verbal atacat nu este semnat de petent și i-a fost comunicat petentului la data de 12.02.2015, iar plângerea contravențională a fost formulată la data de 17.02.2015 (fila 2), cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, prin plângerea formulată petentul a arătat că situația de fapt consemnată in procesul verbal . nr._ încheiat la data de 29.01.2015 nu corespunde realității întrucât la data și ora menționate în cuprinsul procesului verbal, el nu se afla în localitate,
Susținerile petentului sunt confirmate de martorul asistent A. G. I. care a precizat că a semnat procesul verbal în calitate de martor asistent cu ocazia unui incident ce a avut loc în fața barului pe care îl administrează situat în mun. C., . petentul nu a fost printre persoanele care au adresat cuvinte și expresii jignitoare angajaților barului( fila 26).
Ca atare, instanța retine ca declarația martorului audiat se coroborează cu plângerea formulata de petent și că în susținerea faptei reținute în procesul-verbal, intimatul nu a adus nicio altă dovadă în afara actului întocmit de agentul constatator, care reprezintă o probă prin el însuși, dar care beneficiază de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, care, deci, poate fi răsturnată prin proba contrară.
Prin coroborarea acestor probe, instanța apreciază că a fost răsturnată prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, astfel că nu este dovedită existența faptei contravenționale pentru care a fost sancționat petentul.
Astfel, având în vedere că fapta este reținută în sarcina petentului în mod greșit, instanța urmează să admită plângerea formulată de petentul P. M. C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 29.01.2015, să anuleze procesul verbal . nr._ încheiat la data de 29.01.2015 de reprezentanții intimatului, să exonereze petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicată prin procesul-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul P. M. C., cu domiciliul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/29.01.2015.
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.05.2015.
Președinte, Grefier
C. F. D. S. B.
Red. C.F.D../ 2015
Tehnored. S.B./ 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5967/2015. Judecătoria CRAIOVA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 6273/2015. Judecătoria... → |
|---|
