Plângere contravenţională. Sentința nr. 6384/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6384/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 42502/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6384/2015
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Completul constituit din:
Președinte – F. D. - judecător
Grefier - R. M. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petentul S. M. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI D., având ca obiect plângere contravențională CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, după identificarea martorului conf. disp. art. 318 Cp nou, a procedat la audierea martorului G. A. sub prestare de jurământ, în conf. cu disp. art. 319 și urm. Noul Cod Procedură Civilă, a cărui declarație a fost consemnată si atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul arată că solicită admiterea plângerii, exonerarea de la plata amenzii aplicate, restituirea permisului de conducere, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.11.2014 sub nr._, petentul S. M. a formulat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 14.11.2014, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că la data de 14.11.2014, în jurul orelor 16:15, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ pe . C., aproape de intersecția cu . oprit de un echipaj de poliție și sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei și reținerea permisului de conducere pentru faptul că la intersecția străzilor Calea București-Spania nu ar fi respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric aflat în funcțiune.
Petentul a precizat că agentul de poliție se afla la o distanță de aproximativ 200 m de intersecția străzilor Calea București-Spania și nu putea să observe culoarea semaforului.
A menționat că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, în momentul în care a trecut prin dreptul semaforului acesta indica culoarea verde, circulând și alte două autoturisme după petent, dar care nu au fost oprite de echipajul de poliție.
A solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul G. A..
În drept a invocat OUG 195/2002.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A anexat, în copie, procesul verbal contestat.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
La data de 30.12.2014, intimatul I.P.J. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe,înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petenta fost sancționată a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele,prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Menționează că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 23.01.2015 petentul a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând aspectele susține în plângerea contravențională.
La termenul de judecată din data de 26.03.2015 instanța, apreciind ca fiind admisibile și necesare soluționării cauzei proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba testimonială cu un martor, numitul G. A., cu domiciliul în ., jud. D., în conf. cu disp. art. 309 N.C.pr.civ., proba cu înscrisuri în conf. cu disp. art. 292 N.C.pr.civ. solicitate de petent, pentru dovedirea plângerii, astfel în conformitate cu dispozițiile art. 258 raportat la art. 254 - 255 N.C.p.c., le-a încuviințat.
A pus în vedere petentului să depună la dosar procesul verbal în original, sub sancțiunea suspendării cauzei în baza dispozițiilor art. 242 N.C.P.C.
În ședința publică din data de 14.05.2015 instanța a procedat la audierea martorului G. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 14.11.2014 de către un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.52 alin. 1 din RA OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin.3, lit.a din O.U.G. nr.195/2002.
S-a reținut că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . din direcția B. și în intersecția semaforizată cu . respectat culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune. Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.
Din declarația martorului G. A. rezultă că în ziua de 14.11.2014 după ora 16 se afla în zona unui semafor, circulând pe . spre centru, pe banda a treia pentru a efectua virajul la stânga, pe . fața sa erau două mașini oprite la culoarea roșie a semaforului. Petentul cu taxi era primul la semafor la culoarea roșie. Când s-a aprins culoarea verde au pătruns în intersecție toți trei spre . circa 100-200m petentul a fost oprit de un echipaj de poliție. Nu a fost oprit nici martorul nici autoturismul din spatele său, a oprit în apropriere să meargă la un magazin și l-a cunoscut pe petent pentru că au lucrat împreună în combinat și l-a întrebat ce i s-a întâmplat și când i-a spus că i s-a luat permisul a crezut că este o glumă și i-a propus petentului că dacă va fi cazul va veni ca martor și i-a dat actul de identitate să noteze datele sale.
Astfel, având în vedere că petentul a fost sancționat contravențional fără a fi invocată niciun fel de probă în sprijinul acuzației formulate de către organul constatator, iar cu martorul audiat, petentul a făcut dovada contrară celor menționate în procesul-verbal, prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție este înlăturată, motiv pentru care în temeiul art.34 alin.1 raportat la art.1 din OG nr.2/2001, instanța va admite plângerea contravenționala și va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 14.11.2014.
Va lua act că petentul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul S. M., domiciliat în C., . C, județul D. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI D., cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul verbal . nr._, încheiat la data de 14.11.2014 de IPJ D.-Biroul Rutier C. și exonerează petentul de sancțiunile aplicate.
Ia act că petentul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 mai 2015.
Președinte, Grefier,
F. D. R.-M. B.
Red. F.D.
Tehnored. R.M.B.
4 exe. R.B. 27 Iunie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5780/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 7919/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
