Plângere contravenţională. Sentința nr. 6867/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6867/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 6867/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 6867 /2015
Ședința publică din data de 22.05.2015
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul I. M. D. și pe intimata P. M. C. BIROUL RUTIER C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 NCPC, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.03.2014, sub nr._ , petentul I. M. D., în contradictoriu cu intimata P. M. C. BIROUL RUTIER C., a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 25.02.2014, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că s-a reținut prin procesul-verbal contestat că la data de 25.02.2014, aflându-se pe . intersecția cu . ar fi acordat prioritate unui grup de pietoni aflat pe marcajul pietonal trecere de pietoni.
A solicitat petentul să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, conform art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, deoarece agentul constatator nu i-a dat posibilitatea de a trece în cuprinsul procesului-verbal obiecțiunile pe care le avea, trecând tor el ceea ce a considerat, deși petentul spusese altceva.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, petentul a arătat că starea de fapt constatată în procesul-verbal nu a fost confirmată prin administrarea de probe de către intimat. Or, procesul-verbal nu poate dovedi singur, în lipsa oricărui alt mijloc de probă, săvârșirea faptei și vinovăția petentului. Astfel, raportat la jurisprudența europeană, contravenția este o acuzație în materie penală și, prin urmare, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind organului constatator.
Într-o teză subsidiară, petentul a menționat că este adevărat faptul că în ziua de 25.02.2014 se afla pe Calea București, însă atunci când a trecut intersecția amintită în procesul-verbal nu se aflau pietoni pe marcaj, fiind posibil ca pietonii să se fi pus în mișcare prin spatele mașinii, dar după ce petentul trecuse intersecția
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31-36 din OG nr. 2/2001.
Au fost anexat plângerii procesul-verbal contestat, copie carte de identitate petent.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul –verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul I. P., a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 25.02.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 de lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 25.02.2014, ora 15:30, a condus autoturismul Mazda 323 cu nr. de înmatriculare BH 1456 BX pe . direcția Lăpuș Argeș- Centru, iar la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere la un grup de pietoni aflați în traversarea străzii din partea stângă a conducătorului auto pe trecerea de pietoni semnalizată cu marcaj și indicator.
Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de petent, iar la rubrica altor mențiuni, petentul a consemnat că are obiecții și că nu a văzut pietoni pe trecere.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește susținerile petentului în sensul că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută, conform art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, deoarece agentul constatator nu i-a dat posibilitatea de a trece în cuprinsul procesului-verbal obiecțiunile pe care le avea, menționând altceva, instanța le va înlătura, având în vedere că sunt lipsite de orice suport probator. Dar, mai mult decât atât, instanța reține că sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestor dispoziții legale este sancțiunea nulității virtuale, care presupune dovedirea producerii unei vătămări prin încheierea procesului-verbal în acest mod, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator, ceea ce în cauză nu s-a probat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Or, în cauză, a fost respectat dreptul la apărare al petentului,
Instanța reține însă că agentul constatator a perceput personal fapta săvârșită, astfel că actul sancționator care cuprinde aceste constatări personale constituie o probă suficientă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientului, atât timp cât aceasta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări de natură a înlătura prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal, simpla negare a faptei de către petent nefiind suficientă. Astfel, martorul propus de petent a declarat că nu își amintește nimic în legătură cu situația de fapt.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că aceasta respectă prevederile art. 21 din OG 2/2001, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind luate în considerare împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului, și celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 25.02.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. M. D., cu domiciliul în C., ., ., județul D., în contradictoriu cu intimata P. M. C. BIROUL RUTIER C., cu sediul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 25.02.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș. C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6850/2015. Judecătoria CRAIOVA | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 29/2015.... → |
|---|
