Plângere contravenţională. Sentința nr. 8914/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8914/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 5245/215/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 8914/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte – F. D. - judecător
Grefier - R. M. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petentul D. I. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI D., având ca obiect plângere contravențională CP NR_.
Dezbaterile asupra fondului au fost cosemnate prin încheierea de ședință din data de 18 iulie 2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi când, in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04.03.2015, sub nr._, petentul D. I. a formulat în contradictoriu cu I. de Politie al Județului D. plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._, incheiat la data de 17.02.2015 de către agentul constatator din cadrul 1PJ D., prin care a fost sancționat cu amenda in cuantum de 340 lei si avertisment dispunandu-se totodată si măsura complementara de reținere a permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din ROUG 195/2002 si pedepsite de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, respectiv, neacorarea de prioritate pietonilor angajați in traversarea străzii prin loc special amenajat, solicitand admiterea plângerii, anularea procesului verbal contestat si exonerarea sa de plata amenzii.
În fapt, la data de 17.02.2015, in timp ce se deplasa pe . fost oprit de un echipaj de politie care i-a adus la cunoștința ca va fi sancționat pentru nerespectarea legislației rutiere, având in vedere ca nu a acordat prioritate de trecere.
Cele menționate in cuprinsul procesului verbal nu corespund realității.
Astfel, a explicat agentului constatator faptul ca nu erau pietoni angajați in traversarea străzii, arătând că a manifestat o atenție sporita in locul respectiv, intrucat trebuia să ia in mașina un coleg de serviciu care îl aștepta pe marginea drumului.
Explicațiile sale nu au avut niciun rezultat, agentul de politie replicând sec faptul ca pentru orice nemulțumire se poate adresa instanței.
Având in vedere atitudinea acestuia, a avut obiectiuni la constatările sale, obiectiuni consemnate in procesul verbal.
Agentul de politie, prin sancționarea sa, fara a-i prezenta si probele in baza cărora a dispus aceste masuri, a considerat a priori ca se face vinovat de cele consemnate in procesul verbal, plecând de la prezumția de vinovăție a sa, incalcand astfel art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, dar si art. 23 pct. 8 din Constituția României.
In acest sens, trebuie mai intai sa se aiba in vedere faptul ca CEDO a statuat ca, in principiu, caracterul general al normelor care reglementează contravenția si scopul pedepselor cu caracter de prevenire si pedepsire, este suficient pentru a dovedi faptul ca o persoana a fost găsita vinovata de infaptuirea unor fapte cu caracter penal in sensul articolului 6 al Convenției (Lauko c. Slovaciei).
Se poate concluziona astfel ca acuzația adusa este o acuzație penala in sensul Convenției, motiv pentru care contravenientul (subsemnatu) este indreptatit, si in procedura contravenționala, sa beneficieze de prezumția de nevinovăție.
Mai mult, potrivit CEDO, prezumția de nevinovăție si principiul respectării egalității armelor se aplica si in materie civila (Erkner si 1 lolauer, hotărâre din 23 aprilie 1987, § 67), astfel incat este evident ca ea acoperă si materia contravențiilor.
In acest sens, in art. 6 paragr. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale sunt formulate garanții pentru desfășurarea corecta si echitabila a tuturor procedurilor judiciare, civile sau penale, aceste garanții impunând derularea acestor proceduri in asa fel incat sa fie atins obiectul si scopul pentru care ele au fost prevăzute in Convenție, si anume, realizarea unui proces echitabil.
Articolul 6 par. 2 din Convenție prevede ca "orice persoana acuzata de o infracțiune (fiind asimilata infracțiunii si noțiunea de contravenție) este prezumata nevinovata pana cand vinovăția sa este legal stabilita". Curtea a decis ca "prezumția de nevinovăție implica, inter alia, ca, in indeplinirea atribuțiilor lor, membrii completului de judecata (si implicit agentul constatator) sa nu aiba ideea preconceputa ca inculpatul (contestatorul) a comis infracțiunea (contravenția) de care este acuzat; sarcina probei aparține acuzării si orice îndoiala trebuie sa profite inculpatului.(in dubio pro reo).
Este adevărat ca potrivit OG 2/2001 procesul verbal de contravenție se bucura de prezumția de legalitate, insa trebuie analizat daca prin modul in care operează, in fiecare caz in parte, aceasta prezumție nu aduce atingere principiului proportionalitatii intre scopul urmărit si mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.
Procesul verbal de constatare si sancționare al contravenției trebuie sa aiba la baza intocmirii sale mijloace de proba temeinice in ceea ce privește vinovăția petentului in săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate in actul sancționator neputand singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale in absenta altor mijloace.
Pe cale de consecința, in sprijinul prezumției de veridicitate trebuie aduse dovezi de către intimata care sa probeze vinovăția petentului in cazul in care acesta contesta faptele reținute in sarcina sa si sancțiunile aplicate, legislația contravențională naționala, conform jurisprudentei CEDO, avand un pronunțat caracter penal ce deriva si din faptul ca sancțiunea are un caracter preventiv si sancționator, indiferent de faptul ca este vorba despre o amenda contravenționala sau alta sancțiune, situație in care agenții constatatori trebuie sa indice probele in baza cărora au stabilit existenta faptei si vinovăției.
Concluzia potrivit căreia practica instanțelor interne, prin care persoanei care a formulat plângerea contravenționala, i se cere sa dovedească faptul ca nu a săvârșit contravenția, este una contrara prevederilor Convenției, este susținuta de doctrina juridica romaneasca, chiar in absenta pronunțării unei hotărâri de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului cu privire la procedura contravenționala judiciara reglementata de OG. nr. 2/2001.
In probatiune, a solicitat efectuarea unei adrese la Serviciul Poliției Rutiere, pentru a comunica: înregistrarea video ce a avut ca urmare incheierea procesului-verbal de contravenție ; planșele fotografice ce stau la baza sancționării sale.
Petentul a depus la dosar:procesul verbal original și în copie, împuternicire avocațială, taxă judiciară de timbru 20 lei.
Intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că, deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând 9 fotografii și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
În drept s-au invocat prevederile Codului de procedură civilă și ale OUG nr. 195/2002 Rep., Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 Rep. și OUG nr. 2/2001.
S-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
În scop probatoriu, petentul a solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri pentru petent și pentru intimat.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, în raport de susținerile petentului din plângerea formulată și probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție CP nr._/17.02.2015 întocmit de un agent constatator din cadrul IPJ- Biroul Rutier, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională in cuantum de 390 lei, avertisment și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 135 lit.h și art.36 alin.1 din RAOUG nr. 195/2002, și sancționate de art.100 alin.3 lit.b și art.99 alin.2 din OUG nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că în data de 17.02.2015, ora 17:58, a condus autoutilitara Peugeot cu nr. de înmatriculare_ pe . C. și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare prin loc marcat și semnalizat corespunzător, pe sensul său de mers și nu a purtat centura de siguranță în timpul mersului.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii in cuantum de 360 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Examinând legalitatea procesului-verbal de sancționare a contravenției, instanța retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art.17 din O.G.2/2001.
Cu privire la prezumția de temeinicie a procesului-verbal, instanța reține că aceasta nu a fost răsturnată prin probele administrate.
Astfel, întrucât inițiativa acțiunii judiciare aparține petentului care a formulat plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție, acestuia îi revine sarcina probațiunii, având in vedere că actul atacat reprezintă un act administrativ, care, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, se bucură de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate.
Analizând susținerile petentului din conținutul plângerii deduse judecății, instanța constată că petentul nu a putut face dovada contrară a stării de fapt reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat și probată cu dovezi concludente, respectiv planșele foto depuse la dosar de către intimat, din care rezultă fără dubiu că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare prin loc marcat și semnalizat corespunzător, pe sensul său de mers.
Cu privire la sancțiunile aplicate pentru faptele reținute (constatate), instanța constată că acestea au fost corect individualizate, in raport de gradul concret de pericol social al faptei săvârșite.
Față de cele expuse, întrucât petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța în temeiul dispozițiilor art. 34 din OG nr.2/2001, urmează să respingă plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul D. I., domiciliat în C., ., județul D. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI D., cu sediul în C., ., județul D..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2015.
Președinte, Grefier,
F. D. R.-M. B.
Red. F.D. 07.09.2015
Tehnored. R.M.B.
4 exe. R.B. 10 Iulie 2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 8897/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9311/2015.... → |
|---|
