Plângere contravenţională. Sentința nr. 9088/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9088/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 43882/215/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9088/2015
Ședința publică de la 29.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte L. C. - Judecător
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petenta M. E. D. în contradictoriu cu intimatul IPJ D.- Birou, R., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petenta, personal, și martorul M. M.-C., lipsă fiind intimatul, care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ., instanța procedează la identificarea și ascultarea martorului M. M.-C., sub prestare de jurământ, conform dispozitiilor art.319 Cod proc.civ., declaratia acestuia fiind consemnată si atasată la dosar .
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petenta,personal,având cuvântul, solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată și anularea procesului-verbal contestat, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 389 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 12.12.2015 pe rolul Judecătoriei C., petenta M. E. D. a formulat, în contradictoriu cu intimatul IPJ D.- B. R. C., plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/03 12 2014.
În motivarea în fapt a plângerii contravenționale petenta a arătat că, în data de 03 12 2014, în jurul orei 16,00, în timp ce conducea auto cu nr. M 1896BC, a fost oprită de un echipaj de poliție în zona Calea București, în apropierea Podului Electroputere, după ce a virat dreapta pentru a înainta pe . contravențional pentru neacordarea priorității de trecere pietonilor.
A arătat petenta că cele reținute în procesul-verbal de contravenție contestat nu corespund realității întrucât pietonii nu se aflau pe trecerea de pietoni, ci pe refugiul aflat între benzile de circulație, îndreptându-se spre banda pe care circula, dar fără a părăsi refugiul pietonal.
Deși a solicitat agentului constatator să-i prezinte înregistrarea, acesta a refuzat și i-a întocmit procesul-verbal de contravenție contestat.
În dovedirea plângerii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
În drept, au fost invocate dispoz. OUG 195/2002 și OG 2/2001.
A depus procesul-verbal de constatare a contravenției și, în xerocopie, carte de identitate.
A achitat taxa jud. de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 03.02.2015, intimatul I.P.J. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe,înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele,prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul-verbal de contravenție depus la dosarul cauzei.
În temeiul dispoz. art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Fiindu-i comunicată întâmpinarea, petenta a depus răspuns la întâmpinare, arătând că, prin aceasta, i se încalcă dreptul la apărare, intimatul neavând calitatea de a stabili vinovăția unei persoane, ci are rolul de constatare și consemnare.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, pentru ambele părți, și proba testimonială cu martorul M. M.-C., propus de petentă, martor a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 03 12 2014, petenta a fost sancționată potrivit art. 135 lit. h din RAOUG 195/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002
S-a reținut că petenta a condus auto Audi cu nr. M 1896BC, în care se afla singură, pe . la efectuarea virajului dreapta, pe breteaua de legătură cu . acordat prioritate de trecere unui grup de 3 pietoni care traversau regulamentar prin loc special amenajat și marcat și pe sensul său de mers.
Împotriva procesului verbal contestat, petenta a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.
Din declarația martorului M. M. C. (f. 35 din dosar), instanța reține că în momentul în care petenta a trecut cu autoturismul peste trecerea de pietoni nu se afla angajat niciun pieton în traversare, aceștia fiind pe refugiul pietonal.
Prin urmare, petenta a făcut dovada contrară celor reținute în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, motiv pentru care, constatând că prezumția de temeinicie a actului constatator a fost răsturnată, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională și va dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._/03 12 2014, întocmit de intimată.
Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta M. E. D., domiciliată în C., .. 18, ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul IPJ D.- B. R. C..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/03 12 2014, întocmit de intimată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 06 2015.
Președinte Grefier
L. C. C.R.
Red. Jud. L.C.
Teh.gref. C.R.
4ex/15.07.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9084/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8390/2015.... → |
|---|
