Pretenţii. Sentința nr. 2601/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2601/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2601/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 2601/2015
Ședința publică din data de 26 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN AJFP D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta prin administrator Ș. Claudius, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost atașat dosarul nr._/215/2012 al Judecătoriei C., ce are ca dosar component_/63/2012 al Tribunalului D., după care,
Administratorul societății reclamante, Ș. Claudius, depune la dosar împuternicire de reprezentare nr. 6/28.11.2014.
Instanța procedează la legitimarea administratorului societății reclamante, Ș. Claudius D., acesta prezentând CI . nr._.
Administratorul societății reclamante, Ș. Claudius, învederează instanței ca nu mai are alte cereri de formulat in cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei și acordă cuvânt părților, în principal, pe excepțiile invocate de pârât, iar în subsidiar pe fondul cauzei.
Administratorul societății reclamante, Ș. Claudius, solicită respingerea excepțiilor invocate de pârât, deoarece din dosarele atașate s-a făcut dovada faptului că se încalcă principiile de drept. Astfel, cererea de încuviințare a executării procesului verbal de cheltuieli s-a respins fără justificare, iar cheltuielile nu au fost recuperate. Pe fond, solicită admiterea cererii, arătând că societatea a fost prejudiciata de S. R. cu suma precizată în cerere, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 03.06.2014 în dosarul nr._/63/2012, al Tribunalului D., reclamanta S.C. C. D. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1407,29 lei despăgubiri, în baza dispozițiilor art. 998-999 C.civ, art. 52 din constituția Românie, Preambul CEDO, art. 6 CEDO si art. 1 alin. 1 si 2 din Protocolul nr. 12 la CEDO, ce completează disp. art. 17 CEDO, ce interzic abuzul de drept practicat de către jurisdicțiile in care deservesc judecători de rea-credința, petenta suferind o vătămare nelegală.
In motivare, reclamanta a arătat că S. R. prin M.F.P a dispus nelegal prin eroare judiciara a unor judecători incorecți, o prejudiciere băneasca de 1407,29 RON, practic în aparență, amendând artificial si abuziv creditoarea-reclamanta . prin soluțiile confecționate ilicit în dosar nr._/215/2012 (Încheierea nr. 4386/11.09.2012 si Decizia Civila nr. 2229/27.11.2012), menținute nelegal în dosarul nr._/63/2012, tergiversat, din cauza de necitire de dosar, pe câtă vreme in dosarul nr. 385/E/2011 onorariul execuțional de 1407,29 lei nu s-a întors in patrimoniul acesteia, si a fost îmbogățit injust debitorul urmărit, in mod nejuridic cu concursul vinovăției judecătorilor incorecți ai Statului pârât in numele acestuia.
Reclamanta a precizat ca antrenarea răspunderii civile pe art. 52 din Constituție, operează pe seama pârâtului S. R. prin MFP, întrucât dregătorii săi magistrați incorecți, au creat un prejudiciu de 1407,29 RON, prin fapt ilicită săvârșita în sentința (Încheierea nr. 4386/11.09.2012) de fond confecționata aberativ in dosarul nr._/215/2012, prin care contrar adevărului, probelor si legii, se susține fără acoperire juridică că s-ar fi încasat cheltuielile de executare, deși titlul executor nu a fost eliberat cu mențiunea "stins integral", întrucât nu s-a terminat executarea silită, cerându-se încuviințarea recuperării onorariului execuțional si a cheltuielilor de judecată cu taxa de timbru judiciar cu care s-a investit instanța de încuviințare.
Pe acest raport de cauzalitate, vinovăția Statului R. M.F.P, este evidentă.
De asemenea, s-a mai susținut ca se poate constata ușor de către o instanță judecătorească corectă, ca procesul verbal din 28.08.2012 de completare a cheltuielilor de executare omise, indică cert că în dosarul 385/E/2011 B. L. N., se cere încuviințarea urmăririi executării cheltuielilor ocazionate in dosarul execuțional.
Obiectul dosarului nr._/215/2012, îl reprezintă procesul verbal din 28.08.2012 de completare a cheltuielilor de executare omise, dosar execuțional ce a generat costuri potrivi facturilor si chitanțelor fiscale de 1407,29 lei, la care se adăuga taxele de timbru.
Norma înscrisă în art. 52 din Constituție, anume că S. răspunde pentru erorile puterii judecătorești, a fost edictata de legiuitor tocmai în rațiunea de a respinge eventualele abuzuri, și, de a se menține echilibrul juridico-economic în relațiile sociale și în împrejurări de imprevizibilitate rezultate din rea-credința sau neglijență a magistraților incorecți si ranchiunoși (față de care a reclamanta a obținut și alte strămutări, în dosar_ și în dosarul_ ).
La data de 05.06.2014, în baza dispozițiilor art. 165 C.p.c., Tribunalul D., a dispus disjungerea cererii și formarea unui nou dosar cu nr._ .
Prin Decizia civila nr. 859/11.09.2014, Tribunalul D., a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei C., dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.09.2014 si repartizat aleatoriu completului civil nr. 15.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 03.10.2014, s-a dispus, în temeiul art. 201 alin. 1 NCPC, comunicarea unei fotocopii a cererii de chemare în judecată, către pârât, cu mențiunea de a formula întâmpinare în termen de 25 de zile de la primirea comunicării.
La data de 23.10.2014, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Pe cale de excepție, pârâtul a invocat lipsa calității procesuale pasive a D.G.R.F.P C., având in vedere ca aceasta reprezintă Ministerul Finanțelor Publice in raporturile în care acesta este parte, în nume propriu sau în numele Statului R. si numai în situația în care este mandatată în acest sens, în cauza dedusă judecății neexistând raporturi juridice obligaționale între aceasta și reclamanta ..
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, iar reclamantul fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuala activă cât și pasivă.
In speța dedusa judecății, reclamanta nu face referire în mod expres care sunt obligațiile pe care le are Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C. în raport cu cele solicitate.
Pârâtul a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare este reglementata principial in art. 52 alin. 3 din Constituția României, unde se prevede; "statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare".
Textul constituțional este dezvoltat in Legea nr. 303/2004 privind statutului judecătorilor si procurorilor, astfel, in cele opt aliniate ale art. 96 ale acestei legi sunt cuprinse dispozițiile aplicabile răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare in general precum si unele reguli care se aplica exclusiv in cazul erorilor judiciare săvârșite in alte procese decât cele penale.
In ceea ce privește termenul de prescripție a dreptului la acțiune, art. 96 alin. 8 prevede ca acesta este de 1 an in toate cazurile prevăzute de prezentul articol.
Legea nu stabilește momentul de la care curge termenul de prescripție, astfel că trebuie stabilit de la caz la caz, acest moment ar trebui să fie rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a stabilit răspunderea penala sau disciplinara a judecătorului pentru o fapta săvârșita in cursul procesului care a fost de natura sa determine eroarea judiciară.
Cum reclamanta nu face dovada ca ar deține o astfel de hotărâre, momentul de la care se calculează acest termen este data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cat si pe cel care răspunde de ea, respectiv data rămânerii irevocabile a soluției pronunțate in dosarul nr._/215/2014 al Tribunalului D. fiind 27.11.2012, data față de care este depășit termenul de un an pentru introducerea prezentei acțiuni (23.09.2014).
De asemenea, pârâtul a invocat si excepția inadmisibilității acțiunii, având in vedere ca sesizarea instanțelor judecătorești pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obține numai pe calea justiției, se circumscrie unor reguli specifice, proprii activității de judecată, dispozițiile Legii 303/2004 fiind imperative in ceea ce privește condițiile de exercitare a acțiunii in răspundere pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat ca răspunderea patrimonială a Statului este o răspundere civila delictuala, ea se angajează in prezența cumulată a trei dintre condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv: prejudiciul patrimonial sau moral; fapta ilicita si prejudiciabilă, care constă in eroarea judiciara săvârșita de serviciul public de justiție; raportul de cauzalitate dintre eroare judiciara si prejudiciul injust suferit de către victima erorii judiciare.
A susținut că reclamanta nu face dovada îndeplinirii cumulative a celor trei condiții pentru a se afla in prezenta unei răspunderi civile delictuale si nici a încălcării disp. art. 4 alin. 1 din Legea 303/2004.
De asemenea, a arătat că prin Încheierea nr. 4386/11.09.2012, pronunțata de Judecătoria C., rămasa irevocabila, a fost respinsa cererea formulată de B. L. N. pentru încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal din 17.10.2011 completat prin procesul verbal din 28.08.2012, ceea ce nu conduce la concluzia ca este vorba de o eroare judiciară.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205-208 C.pr.civ.
La data de 28.11.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 29.01.2015, în temeiul art. 248 NCPC, instanța a unit cu fondul cauzei excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a DGRFP C., excepția prescripției dreptului material la acțiune si excepția inadmisibilității acțiunii, având in vedere că pentru dezlegarea acestora se impune administrarea acelorași probatorii ca si pentru dezlegarea fondului pricinii.
La același termen de judecată, având în vedere dispozițiile art. 254, 255, 258 NCPC, instanța a admis pentru părți proba cu înscrisuri, precum și cererea reclamantei de atașare a dosarului nr._/215/2012 al Judecătoriei C., ce are ca dosar component_/63/2012, prin grija grefierului de ședință, dosar ce a fost atașat pentru acest termen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cererea în pretenții promovată de reclamantă, având ca obiect obligarea pârâtului S. R. prin MFP la plata sumei de 1407,29 lei, cu titlu de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului produs ca urmare a măsurilor dispuse de magistrați în dosarul civil nr._/215/2012 prin Încheierea nr. 4386/11.09.2012 a Judecătoriei C., rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 2229/27.11.2012 a Tribunalului D., are sediul materiei în cuprinsul art. 52 alin. 3 din Constituția României, unde este enunțată cu valoare de principiu fundamental al statului de drept, reluată și reglementată de art. 96 din legea nr. 303/2004R privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 96 din legea 303/2004R, (1) S. răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. (2) Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea judecătorilor și procurorilor care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență. (3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală. (4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară. (5) Nu este îndreptățită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârșirea erorii judiciare de către judecător sau procuror. (6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. (7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acțiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credință sau gravă neglijență, a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii. (8) Termenul de prescripție a dreptului la acțiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale redate, o persoană are deschisă calea acțiunii directe în justiție împotriva Statului R. prin MFP numai dacă, în prealabil, s-a stabilit printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară .
În speță, această ipoteză nu se regăsește deoarece reclamanta, anterior declanșării prezentului litigiu, nu a obținut o hotărâre definitivă prin care să se fi stabilit răspunderea penală sau disciplinară a magistraților învestiți cu soluționarea cauzei nr._/215/2012, pentru vreo faptă săvârșită în cursul judecății, aptă să determine o eroare judiciară în dosarul civil menționat, ceea ce atrage netemeinicia cererii de chemare în judecată iar nu inadmisibilitatea acesteia, cum susține pârâtul prin întâmpinare.
Referitor la celelalte excepții invocate prin întâmpinare, instanța reține că reclamanta nu a chemat în judecată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., în nume propriu, ci S. R. prin MFP, reprezentat în teritoriu de DGRFP C. - AJFP D., astfel că va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a DGRFP C., aceasta fiind lipsită de obiect. De altfel, DGRFP C. a acționat în cauză din inițiativa pârâtului, în calitate de mandatar, așa cum rezultă din cuprinsul întâmpinării.
Pentru considerentele reținute anterior și excepția prescripției dreptului material la acțiune urmează să fie respinsă deoarece prescripția nu a început să curgă câtă vreme reclamanta nu deține o hotărâre definitivă prin care să se fi stabilit răspunderea penală sau disciplinară a magistraților.
În acest context, instanța reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 998-999 C.civ. (având corespondent art. 1357 și următ. NCCiv.), invocate de reclamantă, care reglementează condițiile răspunderii civile delictuale de drept comun, ci dispozițiile legii speciale nr. 303/2004R, anterior redate, potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă ca neîntemeiate atât excepțiile invocate de pârât, cât și cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile invocate de pârât.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., cu sediul în mun. C., ., nr. 25, ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN A.J.F.P D., cu sediul în mun. C., .. 2, județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./26.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 3389/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
