Pretenţii. Sentința nr. 4336/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4336/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 44179/215/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4336/2015
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte - F. D. - judecător
Grefier - R. M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DROBETA T. S. și pe pârâtul TANASIE S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 și art. 126 alin. 1 din Constituție, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre judecare.
INSTANȚA
Prin cererea formulată la data de 16.12.2014 înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de dosar_, reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DROBETA T. S. a chemat în judecată pe pârâtul Tanasie S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat la plata sumei de 1156 lei plus dobânzi și penalități până la data plății cu titlu de despăgubiri civile.
În motivare, reclamantul a arătat că, in data de 18.02.2012 numitul Tanasie S. a fost internat in cadrul unitatii in urma unei agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale in perioada 18.02-24.02.2012.
In urma acestei internări, numitul Tanasie S. figureaza ca debitor in evidentele contabile cu suma de 1156 RON.
Menționează ca desi nu intra in sarcina sa de a depune diligentele pentru a afla informații cu privire la numele persoanei vinovate de producerea acc.rutier/agresiunii, totuși in repetate rânduri a depus înscrisuri către IPJ Mh cu privire la aceasta. Mai precis in data de 28._, a emis către IPJ Mh o adresa prin care a solicitat date cu privire la numele făptuitorului care a produs acc.rutier/., fara a primi niciun răspuns. Adresa s-a repetat cateva luni mai târziu cu nr._/11.11.2013, fara vreun rezultat nici de aceasta data.
Tergiversarea răspunsului cat si termenul de prescripție care a inceput sa curgă de la data de 1 ianuarie 2012,conform art. 119-121 din Codul de Procedura Fsicala, l-a determinat sa introducă acțiunea civilă pentru recuperarea debitului, împotriva debitorului paratul, pe care il are in evidenta contabila.Totodata asa cum reiese din continutul Foii de Observație a paratului acesta este victima de agresiune/acc.rutier. De aici reiese cauza care a determinat prejudiciul spitalului, contravaloarea spitalizării nefiind decontata de CJAS,, singura informație pe care o deține. Arată ca a trimis către paratul debitor, parte vatamata in dosar, o adresa de instiintare cu nr. 7830/31.03.2014, prin care a solicitat lămuriri (cu privire la posibilitatea in care acesta a depus vreo plângere penala, daca exista vreun dosar penal in acest sens, soluția/ rezolutia/hotare judecătoreasca definitiva daca exista, daca au ajuns la o intelegere pentru soluționare pe cale amiabila a pricinii, daca a primit daune morale de la societati de asigurari, daune in care intra si contravaloarea cheltuielilor de spitalizare si pe care in mod inevitabil, paratul este obligat sa le returneze unitatii spitalicești).Debitorul parat desi a primit adresa mentionata, a refuzat sa se prezinte la unitatea reclamantă.. Ca atare a fost nevoit sa acționeze paratul in judecata, intrucat a refuzat sa depună inscrisurile necesare, sa dea vreo relație cu privire la persoana care a produs acc.rutier/. sau sa răspundă la instiintarile de plata primite prin posta din partea institutiei. Astfel refuzul nemotivat al paratul l-a determinat sa aleagă calea mai puțin amiabila dar legala, desi conform legii si inscrisurilor doveditoare ar fi trebuit sa indrepte acțiunile impotriva părtilor vinovate.In lipsa de informații pe care atat institutiile abilitate cat si partea vatamata ar fi trebuit sa le ofere, a actionat partea vatamata in instanta.
Astfel desi in temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sanatatii, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata”, s-a indreptat impotriva paratului, singurele date de identificare ale persoanei, pe care le deține pâna in prezent. Mentionează ca paratul a beneficiat de spitalizare, nefiind decontata de CJAS si nici in regim de urgenta medicala gratuita. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile avand ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurari de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instantelor judecătorești, indiferent de faza de judecata”. A.. 2 al aceluiași articol prevede ca « furnizorii de servicii care acorda asitenta medicala prevăzută la alin. 1 realizeaza o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurari de sanatate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurari de sanatate pentru cazurile respective ».
Prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 coroborate cu prevederile cu art. 119-123 si 124-127 din Codul de Procedura Fiscala cu privire la curgerea termenului de prescripție de 5 ani, in cazul creanțelor bugetare, l-a determinat sa aleagă calea instantelor de judecata, prin acțiune civila impotriva paratului (din lipsa de informații cu privire la partea care a produs acc.rutier/.).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 – privind reforma în domeniul sănătății, art. 119-127 Cod.proc.fiscală.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru în baza art.30 din OUG nr.80/2013.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei:adresele nr. 7830/31.03.2014, nr._/11.11.2013, foaie de observație clinică generală, decont de cheltuieli.
Pârâtul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În perioada 18.02-24.02.2012, pârâtul Tanasie S. a fost internat în S. Clinic Județean de Urgență Drobeta T. S., astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Pe perioada internării, în vederea asigurării tratamentului medical necesar pârâtului, reclamantul a efectuat multiple cheltuieli, respectiv cheltuieli pentru hrană, medicație, investigații, materiale sanitare, în cuantum de 1156,00 lei, astfel cum rezultă din decontul de cheltuieli și lista de medicație (f. 14).
Prin prezenta acțiune, reclamantul urmărește recuperarea sumelor de bani constând în contravaloarea tratamentului medical prestat pârâtului, invocând existența condițiilor răspunderii civile delictuale și, având în vedere că în urma cheltuielilor efectuate a dobândit calitatea de creditor, este îndreptățit la satisfacerea acestei creanțe.
Situației de fapt expuse mai sus îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1357 C.civ. care prevăd că orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. În completare, alin(2) din art. 1357 C.civ., prevede că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Răspunderea civilă delictuală este o sancțiune specifică dreptului civil aplicată pentru săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii care se aplică nu atât în considerarea persoanei care a săvârșit fapta ilicită, cât în considerarea patrimoniului său.
În cauză, instanța constată întrunite dispozițiile art. 1357 C.civ, reținându-se în sarcina pârâtului săvârșirea unei fapte ilicite, (aceea de a se asigura că persoana vinovată a achitat costul serviciilor medicale de care el a beneficiat, chiar și în situația în care părțile ajung la o înțelegere), săvârșită cu vinovăție, care a determinat producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului (prejudiciu material constând în contravaloarea serviciilor medicale prestate), legătura de cauzalitate reieșind din chiar săvârșirea faptei.
Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată iar sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiilor procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
În cauză, se apreciază că din interpretarea dispozițiilor textului de lege menționat, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane și care trebuie să achite contravaloarea serviciilor medicale indiferent dacă persoana vătămată beneficiază sau nu de asigurare medicală de sănătate.
Prin urmare, în acele situații în care din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie a produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, fapta sa ilicită constând tocmai în lipsa oricăror demersuri judiciare pentru ca persoana vinovată să fie trasă la răspundere penală iar în acest cadru procesual, furnizorul de servicii medicale, respectiv spitalul să se constituie parte civilă în vederea recuperării prejudiciului.
În speță, pârâtul victimă a agresiunii, nu a depus nici un fel de diligență pentru ca persoana vinovată să fie trasă la răspundere penală pentru fapta sa iar furnizorul de servicii medicale nu și-a acoperit prejudiciul așa cum prevede legislația în vigoare.
Pentru aceste considerente legale, instanța apreciază întemeiată acțiunea, astfel că o va admite și va obliga pârâtul către reclamantă la plata sumei de 1156 lei reprezentând contravaloare zile spitalizare pentru perioada 18.02._12, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DROBETA T. S., cu sediul în Drobeta T. S., .. 4, județul M. în contradictoriu cu pârâtul TANASIE S., domiciliat în C., str. . C, .. 1, ..
Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 1156 lei reprezentând contravaloare zile spitalizare pentru perioada 18.02._12, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 2 aprilie 2015.
Președinte,Grefier,
F. DuduRamona-M. B.
Red F.D.22.04.2015
Tehnored/R.B
4 ex./R.B. 22 Aprilie 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4315/2015. Judecătoria CRAIOVA | Întoarcere executare. Sentința nr. 5090/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
