Pretenţii. Sentința nr. 6397/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6397/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 1316/215/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ - pretenții -
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6397/2015
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. Z.
GREFIER: C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. în contradictoriu cu pârâtul Ș. M. V., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 23.03.2015, prin serviciul Registratură, s-a depus cerere de renunțare la judecată de către reclamant, după care:
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 131 coroborat cu art. 94 alin. 1 lit. j N.C.p.c., procedează la verificarea competenței materiale, generale și teritoriale a Judecătoriei C., cu soluționarea cauzei, totodată instanța constată că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezenta cauză .
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.P.C, având în vedere obiectul cauzei raportat la probatoriul ce se impune a fi administrat, instanța estimează la o lună durata necesara pentru cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.01.2014, sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul Ș. M. V., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 809, 96 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale oferite pârâtului.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, la data de 08.02.2011 numitul Ș. M. V., a fost internat la Secția ORL Copii, în perioada 08.02.2011 – 10.02.2011, iar contravaloarea zilelor de spitalizare este în cuantum de 809, 96 lei, care nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale conform art.998 și 999 C. civil precum și condițiile prev. de art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei datorate reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului.
Au fost invocate dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 conform căruia S. în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală și având în vedere faptul că, . săvârșită asupra pârâtului face parte din infracțiunile prev. de Codul penal pentru care plângerea prealabilă se exercită de către partea vătămată, în condițiile în care acesta nu a formulat plângere în termenul legal împotriva făptuitorului, reclamanta este în imposibilitatea materială și legală de a recupera prejudiciu.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze casei de asigurări de sănătate cheltuielile de spitalizare, de la persoanele vinovate.
S., in calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a fi restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D..
S. C. Județean de Urgență C., a făcut toate demersurile necesare pentru soluționarea pe cale amiabilă, în sensul că a înștiințat pârâtul solicitând să prezinte toate datele cu privire la accidentul de circulație/. a cărui/cărei victimă a fost și care a determinat internarea în unitatea sa.
În cauza de față apreciază faptul ca printr-o interpretarea gramaticala a dispozițiilor art.313 alin.1 din actul normativ mai sus menționat, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
Cu alte cuvinte, fapta ilicită a beneficiarului de servicii medicale constă tocmai în lipsa sa de diligenta in stabilirea persoanei vinovate.
In cazul în care s-ar accepta ideea că doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligată la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciara ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare.
Având în vedere faptul ca pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiuni, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C., a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză.
Este de necontestat că, deși Codul civil român în vigoare nu consacră principiul îmbogățirii fără justă cauză ca izvor de obligații de sine stătător, el este recunoscut de unanimitatea literaturii juridice și consacrat ca atare de practica judecătorească. Potrivit acestui principiu, faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe temei juridic, naște în sarcina celui care își mărește astfel patrimoniul, având obligația de a restitui în limita măririi către cel care și-a diminuat patrimoniul, a baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului - rămânerea în pasivitate - care nu făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care a agresat-o.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Acest text de lege se coroborează cu dispozițiile art. 998 și 999 cod civil conform cărora omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat, dar și de acela ce a fost cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția agresorului/autorului accidentului chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca parata își recunoaște culpa prevăzuta de dispozițiile art.998-999 C.Civ., constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane, trebuie obligată la repararea prejudiciului, ar presupune imposibilitatea reparării efective și integrare a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs această vătămare.
Din dispozițiile legale mai sus menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația să efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția făptuitorului, chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul își recunoaște culpa prevăzuta de dispozițiile art.998-999 C.Civ., constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada că starea sănătății sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului fapte presupune întrunirea a patru condiții cumulative - existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Fapta ilicită în cazul acesta constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006.
Prejudiciul cauzat constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acesteia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C.. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției sale care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negative ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului.
Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora.
Este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudicial produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.
S-a menționat că suma pretinsă de către spital cu titlul de despăgubire constituie o creanță bugetară.
In drept, a invocat dispozițiile art. 998 și 999 C.Civil, 112 Cod Procedura Civila si art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Potrivit art.17 din Legea 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea este scutită de obligația achitării taxei de timbru.
În scop probatoriu, reclamantul a depus la dosar decontul de cheltuieli al pârâtului.
La data de 23.03.2015, prin serviciul Registratură, reclamantul a depus la dosarul pricinii cerere de renunțare la judecată în prezenta cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 406 NCPC, (1) reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să-și exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare.
Față de considerentele expuse, instanța constată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 406 alin. 1-3 NCPC, cererea de renunțare fiind formulată după comunicarea cererii de chemare în judecată dar înainte de primul termen de judecată, astfel că instanța va lua act de renunțarea reclamantei la judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 406 din Noul Cod de Procedură Civilă, ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de privind pe reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cus eidul în C., ., jud. D. în contradictoriu cu pârâtul Ș. M. V., cu domiciliul în C., .. 112, jud. D. având ca obiect pretenții.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2015.
Președinte, Grefier,
E. Z. C. C.
Red. E.Z..
Tehn. C.C
4 ex./22.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5977/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 6182/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
