Rezoluţiune contract. Sentința nr. 444/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 444/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 24527/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr.444/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. S. și pe pârâții C. V., C. I. G., C. C. M., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal și asistată de av. R. L. și pârâții C. V. și C. C. M., lipsă fiind pârâta C. I. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reclamanta depune la dosar declaratie scrisă prin care arată că renunță la judecarea cauzei.
Instanța pune în discuție cererea de renunțare la judecată formulată de reclamantă.
Reclamanta solicită instanței să ia act de cererea de renunțare la judecată.
Pârâții prezenți, având pe rând cuvântul solicită instanței să ia act de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamantă.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la cererea de renunțare la judecată formulată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.06.2014, sub nr._, reclamanta C. S. a chemat în judecată pe pârâtele C. V., C. I.-G. și C. C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună rezoluțiunea (desființarea) Contractului de întreținere autentificat sub nr.3118/1984 de notariatul de Stat Județean D., din cauza intervenirii morții înțreținătorului C. G. - împrejurare care face imposibilă prestarea obligației de întreținere, solicitând totodată repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că în luna aprilie 1984 s-a semnat între aceasta și soțul său C. S., în calitate de întreținuți și C. G., în calitate de întreținător- dobânditor, Contractul de întreținere autentificat sub nr.3118/aprilie 1984 de Notariatul de Stat Județean D..
În schimbul dobândirii proprietății asupra unei case de locuit cu 4 camere, sală si balcon, a unei bucătării și a unei magazii, reclamanta și soțul său C. S. îl obligau pe întreținătorul-dobânditor C. G., fiul lor, să îi întrețină cu toate cele necesare traiului zilnic și să îi înmormânteze potrivit obiceiului creștin.
După încheierea contractului de întreținere menționat soțul său, C. S., a decedat la data de 19.11.1984.
De asemenea, întreținătorul-dobânditor C. G. a decedat la data de 20 ianuarie 2014, astfel încât începând de la acea dată prestarea obligației de întreținere față de subsemnata a devenit imposibilă.
În urma decesului întreținătorului C. G. au rămas ca moștenitori pârâta C. V. în calitate de soție supraviețuitoare, pârâtele C. I.- G. și C. C.-M. în calitate de fiice.
Întrucât contractul de întretinere a fost încheiat cu întretinătorul înainte de momentul căsătoriei acestuia cu pârâta C. V. (24.10.1986), aceasta nu a dobândit nici un drept propriu asupra casei de locuit.
După decesul întreținătorului-fiul său C. G.-a discutat cu pârâtele și le-a anunțat că nu dorește ca acestea să continue prestarea obligației de întreținere stabilite în sarcina întreținătorului.
Mai mult, le-a comunicat pârâtelor chiar în scris împrejurarea că nu dorește să-i presteze întreținere.
A susținut în continuare că, atât aceasta cât și defunctul său soț au încheiat contractul de întreținerea cu fiul lor, întreținătorul C. G., exclusiv în considerarea persoanei acestuia, fiind foarte apropiați de dânsul și dorind ca să fie ajutați la bătrânețe de singura persoană apropiată lor. De altfel, la data încheierii contractului de întreținere aceasta și defunctul său soț nici nu o cunoșteau pe viitoarea noră, pârâta C. V. cu care fiul acestora s-a căsătorit doi ani mai târziu.
A apreciat că, dat fiind decesul întreținătorului, se află în prezența unui caz de desființare a contractului de întreținere, desființare provocată de imposibilitatea prestării întreținerii pe întreaga durată a vieții reclamantei-beneficiarul prestației.
În contractul de întreținere, asumarea de către creditorul întreținerii a obligației de a transmite către întreținător dreptul de proprietate asupra unui bun se face în considerarea obligației de întreținere pe care acesta din urmă și-a asumat-o, astfel încât, în situația decesului întreținătorului (survenit anterior morții creditorului întreținerii), contractul nu își mai poate produce efectele specifice.
Dreptul la întreținere este un drept personal și, ca atare, netransmisibil prin succesiune, moștenitorii neputând solicita ca prestația să continue în persoana lor sau ca prestația neefectuată în timpul vieții beneficiarului să fie executată în persoana lor.
Evident că și obligația corelativă are ca obiect o prestație contractată intuitu personae, debitorul fiind obligat personal să o execute, neputând presta întreținerea nicio altă persoană în contra voinței creditorului, fiind incidente, dispozițiile art. 1094 din vechiul Cod civil, potrivit cu care obligația de a face nu se poate achita de altă persoană în contra voinței creditorului, când acesta are interes ca debitorul s-o îndeplinească.
Or, caracterul intuitu personae al acestui contract de întreținere a fost determinat întotdeauna de împrejurarea că respectivul act juridic bilateral s-a încheiat în considerarea persoanei fiului său, ale cărui calități au fost esențiale în desfășurarea raporturilor juridice dintre noi, părțile semnatare ale contractului; în măsura în care a intervenit decesul fiului lor, forța obligatorie a contractului a încetat, astfel încât efectele contractului nu se transmit la moștenitorii fiului nostru.
In lumina argumentelor evocate mai sus apreciază că, în cazul imposibilității de executare, contractul de întreținere devenind inapt să-și producă efectele specifice, trebuie aplicată teoria riscului contractual, ce presupune suportarea riscului de către debitorul obligației imposibil de executat, în speță debitorul întreținerii, care nu mai poate păstra în patrimoniul său bunul primit și, prin urmare, nici transmite către succesorii lui,
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1094 din vechiul Cod.civil.
În sprijinul acțiunii, reclamanta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: act de identitate, acte de stare civilă, contract de întreținere aut. sub nr.3118/1984, notificare și certificat nr._/07.07.2014, emis de către OCPI D..
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art.29, alin.1, lit.c din OUG 80/2013.
La data de 19.01.2015, reclamanta a depus la dosar o cerere de renunțare la judecata cauzei.
Potrivit art.406 din Noul Cod de procedură civilă, ,,(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă"
În cauză, instanța constată că, cererea de renunțare la judecată a fost depusă la dosar la data de 19.01.2015, respectiv după comunicarea cererii de chemare în judecată pârâților și la primul termen la care părțile au fost legal citate.
De asemenea se va mai avea în vedere că în ședința publică din data de 19.01.2015, fiind prezente pârâtele C. V. și C. C. M. au arătat că sunt de acord cu cererea de renunțare la judecată.
Față de prevederile legale mai sus citate și manifestarea de voință a reclamantei respectând principiul disponibilității reglementat de art.9 din Noul Cod de procedură civilă, în temeiul art.406 Noul Cod procedură civilă, instanța va lua act de renunțarea la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul dispozițiilor art.406 din Noul Cod de Procedură Civilă ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C. S., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtele C. V., cu domiciliul în comuna Apele Vii, ..993, județ D., C. I. G., cu domiciliul în C., ..24, județ D., C. C. M., cu domiciliul în comuna Apele Vii, ..993, județ D..
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, recurs care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2015.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.D.N.
6ex/31.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 97/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 836/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
