Plângere contravenţională. Sentința nr. 537/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 537/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 32143/215/2014
0ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 537/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale, formulată de petentul P. Ș. L., împotriva procesului verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 11.08.2014 de intimatul Poliția L. a Municipiului C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reluând cauza la a doua strigare la sfârșitul ședinței se constata lipsa părților .
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 94 alin. 3 N.C.p.civ. și art. 32 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 NCPCiv, raportat la obiectul și natura cauzei, precum și la natura și complexitatea probatoriului necesar soluționării fondului, instanța, după ascultarea părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de șase luni.
Instanța, constatând că proba cu înscrisurile depuse la dosar, este admisibilă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la dispozițiile art. 255 NCPCiv, o încuviințează.
Având în vedere că petentul nu a indicat numele și adresa martorului, prin plângere și nici nu l-a prezentat la acest termen de judecată în vederea audierii, în temeiul dispozițiilor art. 254 alin. 1 NCPCiv, decade petentul din proba testimonială.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.08.2014, pe rolul Judecătoriei C., sub dosar nr._, petentul P. Ș. L., a solicitat în contradictoriu cu intimatul Poliția L. a Municipiului C., anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 11.08.2014 și exonerarea de la plata amenzii, precum și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
In motivare petentul a arătat că la data de 09.08.2014, într-o zi de sâmbătă, în timp ce se afla în imobilul proprietatea sa, situat în C., .. 105, unde făcea curățenie împreună cu câțiva prieteni, pe . care imobilul are o deschidere de 14 m, s-a prezentat o persoană care l-a chemat la poartă și l-a întrebat dacă el este proprietarul imobilului, iar în caz afirmativ să-i prezinte actele de proprietate. Petentul a precizat că a mers la autoturismul său și a adus actele de proprietate asupra terenului și i le-a înmânat persoanei respective, care, după ce a citit actele, a făcut câteva fotografii și i-a spus petentului că trebuie să se prezinte în data de 11.08.2014, la sediul Poliției Locale a Municipiului C..
Petentul a precizat că s-a prezentat în data de 11.08.2014, la sediul Poliției Locale a Municipiului C. unde i s-a întocmit procesul verbal de contravenție prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei, pentru faptul că ar fi desființat două construcții. Petentul a arătat că i-a explicat agentului constatator, că la momentul la care a cumpărat terenul, una dintre construcții respectiv C 2 anexă, nu exista, iar așa zisa locuință avea un grad foarte mare de degradare, neavând acoperișul întreg, iar pereții fiind foarte erodați, exista pericolul de prăbușire a clădirii și punerii în pericol a locuințelor vecine și integrității corporale a persoanelor ce s-ar fi aflat în aproprierea lui. A mai precizat petentul că la puțin timp după ce a cumpărat terenul, o mare parte in imobil s-a prăbușit fiind astfel nevoit să îndepărteze restul edificiului pentru a nu aduce atingere locuințelor vecine.
Petentul a precizat că i-a arătat agentului constatator faptul că după ce a observat că bucăți din clădire au început să se desprindă și să se prăbușească, a depus la Primăria Municipiului C., documentația necesară avizării demolării, dar fiind timpul foarte lung necesar eliberării acestei autorizații, a fost nevoit să îndepărteze resturile clădirii.
A arătat că procesul verbal de contravenție este netemeinic și nelegal, întrucât în cuprinsul procesului verbal nu este indicat momentul la are se susține că a fost săvârșită fapta, deoarece la imobilul proprietatea sa, s-a prezentat o persoană în data de 09.08.2014, ci doar în momentul la care a fost aplicată sancțiunea 11.08.2014, acesta fiind un motiv de nulitate al procesului verbal.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, cu avertisment.
În drept a invocat dispozițiile OG 2/2001, Legea 50/1991.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
In scop probator a depus la dosar procesul verbal contestat in original.
La data de 23.10.2014, intimatul Poliția L. a Municipiului C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
A arătat că la data de 11.08.2014 împotriva petentului s-a luat măsura sancționaării contravenționale pentru fapta prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, întrucât acesta a desființat, pe .. 105, corpurile de clădire C 1 – locuință și C 2 – anexă, fără a deține documentație tehnică și autorizație de desființare și s-a dispus oprirea lucrărilor și .>
Arată că sancțiunea se încadrează în dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora: constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute al art. 3.
Arată că dispozițiile art. 3 din legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevăd obligativitatea deținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor, astfel: construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11; în acest sens lucrările executate de contravenientă sunt încadrate în dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a ca lucrări de construire ce necesita existența autorizației de construire.
Arată că potrivit art. 28 din Legea nr. 50/1991, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției; decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță.
Intimata a arătat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Mai mult art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991 "in cazul prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertismentului".
În dpret s-au invocat dispozițiile art. 205 CPCiv, Legea 50/1991.
A depus la dosar nota de constatare nr._/11.08.2014, planșele foto.
La termenul din data de 20.01.2014, apreciind că sunt admisibile și pot duce la rezolvarea în fond a cauzei, în temeiul art. art. 258 rap. la art. 255 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 11.08.2014 de către intimata Poliția L. a Municipiului C., petentul P. Ș. L. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu sanctiunea amenzii în cuantum de 3000 lei. S-a stabilit pentru petent obligația de a opri lucrările și de a intra in legalitate in conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991.
Prin procesul verbal sus menționat s-a reținut de către agentul constatator: „in data de 11.08.2014, orele 14.00 s-a constatat pe ., loc. C., că s-a desființat corpul C 1 – locuință și C2 – anexă fără a se deține autorizație de desființare tehnică și autorizație de desființare, conform notei de constatare nr._/2014”.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenție prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 cu amenda in cuantumul legal de 3000 lei. Astfel, Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:…. executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant;
Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petent, făcându-se mențiunea că nu este de față.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
În ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, instanța reține că petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu cuprinsul procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă cerințele de legalitate impuse de dispozițiile OG nr.2/2001.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările ulterioare, au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor privind executarea lucrărilor de construcții, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Astfel, potrivit art. 26 alin (1) lit. a) din Legea nr.50/1991 R, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții potrivit cărora: „constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: -lit. a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant;".
Instanța reține că petentul nu deținea autorizație pentru demolare, deși textul de lege menționat mai sus impune această obligație, având in vedere că nu a fost depusă de acesta la dosarul cauzei in probațiune.
. s-a realizat nici ulterior momentului constatării săvârșirii faptei, acest fapt reieșind atât din susținerile sale din plângerea contravențională cât și din planșele foto depuse aflate la filele 18-21.
Se poate observa din planșele foto că petentul a procedat la demolarea unor construcții, insă această demolare nu se putea efectua decât in baza unei autorizații de demolare, autorizație pe care petentul nu a avut-o.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările ulterioare.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul P. Ș. L., cu domiciliul în C., ., jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 11.08.2014 de intimatul Poliția L. a Municipiului C., cu sediul în C., .. 22, jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2015.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. lDB
Teh. CCE/4ex/26.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 123/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
