Uzucapiune. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 13143/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ -uzucapiune-
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publica din data de 29 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - E. Z.
GREFIER – C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul A. M. în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA C. TEASC PRIN PRIMAR, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, personal și asistat de avocat N. R., cu împuternicire avocațială la fila nr. 8 din dosarul cauzei, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 07.10.2015, prin serviciul Registratură, reclamantul a depus dovada achitării taxei de timbru conform chitanței nr._ din data de 07.10.2015, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat N. R., solicită admiterea acțiunii și constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii pentru suprafața de 3789 mp. Arată că nu solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de cauză, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.02.2014 reclamantul A. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunea Teasc prin Primar, să se constate că din anul 1975 a deținut suprafața de teren de 4.000 mp din tarlaua 1, . localitatea Teasc, ., jud. D. cu următoarele vecinătăți: la Sud-A. D. I., la Nord-M. I., la Vest-D.N. 55, la Est-CAP și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de proprietate pe suprafața de teren menționată, în temeiul uzucapiunii, având o posesie continuă, neîntreruptă și neviciată de peste 30 de ani.
În motivare, reclamantul a arătat că din anul 1975 deține imobilul teren în suprafața de 4.000 mp mai sus individualizat. Totodată, acesta a lucrat și a cultivat terenul și s-a înscris la Administrația Financiară a Primăriei Teasc cu restul de teren și construcția pentru care deținea acte autentice, diferența de 4.000 mp din tarlaua 1, . localitatea Teasc, ., jud. D. ce se află în prelungirea curții sale neputând fi înregistrată pentru impozitare.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 35 C.proc.civ., art. 1890, art. 1846-1847 C.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 75 lei (chitanța nr._ din 06.03.2014, fila 21), conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80.2013 privind taxele judiciare de timbru.
Legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare.
Prin precizarea la acțiune, reclamantul a solicitat să se judece în contradictoriu cu pârâta ., în calitate de pârâtă.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant proba cu înscrisuri (copie carte de identitate-fila 6; Titlu de proprietate nr. 52-_ fila 7; schița de punere în posesie privind pe A. I. M. pentru terenul situat în comuna Teasc, . filele 8-9; contrat de vânzare-cumpărare din data de 7 mai 1988 fila 10; Certificat nr. 25 din 26.02.2008 fila 11; Extrad de Informare Carte Funciară nr._/18.02.2014 fila 15; Certificat de atestare fiscală pentur persoane fizice nr. 788/05.03.2014 fila 16; contract de vânzare-cumpărare nr. 111/04.02.3013 filele 17-18), proba testimonială cu martorii D. G. (fila 49) și E. G. (fila 50) și cu expertiza tehnică în specialitatea topografie (filele 59-61).
Ulterior administrării probei cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, urmare a stabilirii valorii imobilului de către expert la o valoarea superioară celei apreciate de către reclamant, instanța a pus în vedere reclamanului să completeze taxa de timbru cu suma de 788 lei, dovada aflându-se la fila 69 din dosar.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Uzucapiunea reprezinta un mod originar de dobandire a proprietatii, o sanctiune indreptata impotriva proprietarului nediligent, iar faptul ca in speta terenul in litigiu situat in ., nr.50, jud. D. din loc. C. nu se afla in domeniul privat al Municipiului C., unitate administrativ-teritorială cu personalitate juridică conform art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, reprezentată în justiție de Primar, nu il lipseste pe acesta de calitate procesuala pasiva in speta de fata.Astfel ca pentru opozabilitate, paratul Municipiul C. prin Primar, poate figura in proces dobandind legitimitate procesuala pasiva.
Pe fond, în analiza dispozițiilor legale ce urmează a fi avute în vedere cu ocazia soluționării unei cereri având ca obiect uzucapiune, instanța apreciază că trebuie făcută distincția intre normele de drept material civil, pe de o parte, și normele de drept procesual civil, pe de altă parte.
Normele de drept material civil incidente în prezenta cauză, vor fi cele prevăzute de legea la data începutului cursului prescripției achizitive, adică dispozițiile Vechiului cod civil referitoare la uzucapiune.
Într-adevăr, în virtutea art. 6 din noul Cod Civil și art. 82 din Legea nr. 71/2011, uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, respectiv Noul Cod Civil, sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, adică vechile dispoziții referitoare la uzucapiune din Vechiul Cod Civil.
Instanța reține că art. 6 din noul Cod Civil și art. 82 din Legea nr. 71/2011, prin sintagma "sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit";, se referă exclusiv la prevederile legale care stabilesc condițiile de drept material civil referitoare la uzucapiune, și în nici un caz nu au fost avute în vedere și normele de drept procesual civil.
În concluzie, instanța reține că în prezenta cauză, dispozițiile legale de drept material civil referitoare la durata posesiei și la calitățile acesteia (continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar) sunt prevederile art.1846 și următoarele din vechiul Cod Civil 1864.
Normele de drept procesual civil aplicabile în cauză vor fi cele în vigoare la data începerii demersului judiciar, și anume data înregistrării cererii de chemare în judecată la instanță potrivit art. 192 alin. 2 NCPC (14.02.2014), în virtutea principiului activității legii procesuale civile.
Potrivit art. 24 din Noul Cod de Procedură Civilă toate procesele și executările silite începute după . Noului Cod de Procedură Civilă vor fi supuse acestei noi reglementări procesuale civile.
Așadar, din punct de vedere procesual civil, chiar și cu privire la cererile de chemare în judecată ce au ca obiect uzucapiune, instanța va avea în vedere dispozițiile legale prevăzute de Noul Cod de Procedură Civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
În acest context, instanța apreciază că efectele dispozițiilor art. 6 din Noul Cod Civil și art. 82 din Legea nr. 71/2011 referitoare la uzucapiune nu pot fi extinse în nici un caz și asupra reglementărilor procesual civile.
Instanța reține că Noul Cod de Procedură Civilă prevede în materia uzucapiunii o procedură specială reglementată la art. 1049 și urm. NCPC, dispoziții care sunt plasate în cartea a VI-a a Codului intitulată Proceduri Speciale.
În aceste condiții, dând eficiență principiului specialia generalibus derogant, și în aplicarea unei interpretări sistematice a dispozițiilor procesuale, instanța apreciază că procedura specială privitoare la uzucapiune se va aplica cu prioritate fața de normele procesuale de drept comun.
Astfel, ca urmare a efectului vechiului principiu amintit, nu se poate considera că cererile referitoare la uzucapiune se pot întemeia pe dispozițiile de drept comun ale Noului Cod de procedură civilă (art. 35 NCPC), atâta timp cât același cod prevede în mod expres o procedură specială referitoare exclusiv la cererile ce au ca obiect uzucapiune, respectiv dispozițiile art. 1049 și următoarele NCPC.
Instanța reține că procedura specială prevăzută de art. 1049 și urm. NCPC nu numai că este compatibilă cu uzucapiunile a căror posesie a început sub vechea reglementare civilă, ci trebuie și chiar este obligatoriu să fie aplicată acestora, precum se va aplica tuturor cererilor având că obiect uzucapiune, indiferent de momentul începerii cursului prescripției achizitive.
In fapt, reclamantul stăpânește imobilul teren intravilan în suprafață de 3789 de m.p, situat în Comuna Teasc, ., cu următoarele vecinătăți: N – A. M. între punctele 7-8-9, 10-1,, E – C. M. L. între punctele 1-2 și A. M. între punctele 9-10, S – M. I. între punctele 2-3-4, 4-5-6, V – pârâu între punctele 6-7, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar D. A. V. de peste 30 de ani, exercitând o posesia utilă, adică publică, netulburată, continuă, neechivocă și fiind cunoscuți ca proprietari al imobilului indicat.
Această stare de fapt este reținută de instanță din depozițiile martorilor D. G. și E. G., care au declarat că reclamantul stăpânește imobilul de peste 30 de ani, posesia lui a fost neîntreruptă, netulburată, folosind terenul drept grădină, iar limitele proprietății nu au suferit modificări in timp, coroborate cu înscrisurile doveditoare depuse la dosar, precum si cu poziția procesuală adoptată de pârâtă de necontestare a dreptului invocat de reclamant.
Instanța reține că in raport de dispozițiile art. 1051 alin. 1 NCPC s-a dispus la termenul din data de 12.06.2014 emiterea somației care să cuprindă mențiunile prevăzute de art. 1051 alin. 2 NCPC și afișarea acesteia la sediul instanței, la sediul biroului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară, la sediul Primăriei Municipiului C., precum și la adresa imobilului; de asemenea s-a făcut dovada publicării somației în două ziare de largă răspândire.
În aceste condiții, fiind indeplinite formalitățile de afișare și publicare prevăzute de art. 1051 alin. 1 NCPC și neefectuându-se opoziții in termenul de 6 luni calculat de la data ultimei afișări, instanța a procedat la audierea martorilor D. G. și E. G., in continuare fiind analizată indeplinirea condițiior cerute de lege pentru dobândirea dreptului reclamat in temeiul uzucapiunii.
Desi reclamantul poseda cu buna-credinta imobilul in litigiu de peste 30 de ani, posesia sa nefiind unita cu un just titlu care sa indeplineasca cerintele legii el nu se pot prevala decat de eventuala incidenta in cauza a uzucapiunii lungi de 30 de ani, in masura in care sunt indeplinite conditiile acesteia.
Instanta va proceda astfel la verificarea indeplinirii de catre reclamat a celor doua conditii impuse de lege pentru aplicarea insitutiei juridice a uzucapiunii de 30 de ani, si anume: existenta unei posesii utile, neviciate, fie ea de buna sau de rea credinta si exercitarea neintrerupa a acestei posesii timp de 30 de ani.
Cu privire la prima conditie, instanta o considera indeplinita de catre reclamant, acesta exercitand o posesie utila, asa cum este definita aceasta de art. 1847 C.civ., si anume o posesie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
Astfel, caracterul continuu al posesiei reiese din efectuarea actelor de stapanire asupra imobilului cu regularitatea impusa de natura lucrului prin ocuparea imobilului, asa cum atesta martorii audiati in cauza, D. G. și E. G.. Acestia au declarat că sunt vecini cu reclamantul și că acesta stăpânește imobilul de peste 30 de ani, folosindu-l pentru grădinărit, si tot de atunci s-a comportat ca adevărat proprietar, calitate in care de altfel este cunoscut de catre toti martorii audiati in cauza.
Depozitiile acelorasi martori vin si in sprijinul dovedirii caracterului netulburat al posesiei rezultand ca reclamantul, pana in prezent, nu a fost tulburat de nimeni, ceea ce atesta ca posesia nu a fost dobandita sau conservata prin acte de violenta.
Caracterul public al posesiei reiese din insasi natura de bun imobil a obiectului litigiului, care impiedica exercitarea unei posesii pe ascuns. De altfel, publicitatea posesiei rezulta si din declaratiile martorilor in sensul ca acestia îl cunosc pe reclamant drept proprietar al imobilului in litigiu, calitate ce nu i-a fost contestata de nimeni.
Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv ca reclamantul a intrat in stapanirea imobilului cu intentia de a se comporta fata de acesta in calitate de proprietar si nu cu intentia de a-l detine pentru altul, este sustinut de prezumtia relativa de neprecaritate instituita de art. 1854 C.civ. care se coroboreaza cu atitudinea acestuia de a se impune in fata tuturor in calitate de proprietar acest din urma aspect rezultand din declaratiile matorilor audiati in cauza.
Cea de-a doua conditie, respectiv exercitarea neintrerupta a posesiei timp de 30 de ani este de asemenea indeplinita in cauza. Fiind dovedit momentul inceperii posesiei, reclamantul beneficiaza de prezumtia relativa de continuitate stabilita de art. 1850 C.civ., potrivit careia posesorul actual care probeaza ca a posedat . mai inainte, este presupus ca a posedat tot timpul intermediar. Nefacandu-se proba contrarie de catre parata, rezulta ca acesta a exercitat pe parcursul a peste 30 de ani o posesie neintrerupta asupra imobilului obiect al litigiului.
In aceste conditii si avand in vedere si atitudinea procesuala a paratei care nu a formulat nicio aparare, instanta apreciaza ca in speta sunt intrunite toate conditiile prev. de art. 1837, 1847 si 1890 C.civ. pentru castigarea de catre reclamant a dreptului de proprietate asupra imobilului teren intravilan în suprafață de 3789 de m.p, situat în Comuna Teasc, ., cu următoarele vecinătăți: N – A. M. între punctele 7-8-9, 10-1,, E – C. M. L. între punctele 1-2 și A. M. între punctele 9-10, S – M. I. între punctele 2-3-4, 4-5-6, V – pârâu între punctele 6-7, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar D. A. V.. Pe cale de consecinta, instanta va admite actiunea astfel cum a fost precizată și va constata dreptul de proprietate al reclamantului, ca efect al prescripției de lungă durată asupra imobilului teren intravilan în suprafață de 3789 de m.p, situat în ..
In temeiul art. 453 din Cod proc civ, in lipsa unei cereri exprese, instanța va lua act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată privind pe reclamantul A. M., CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. D. cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat N. I. R., cu sediul în C., ., nr. 15, .,. în contradictoriu cu pârâtul ., cu sediul în com. Teasc, ., jud. D..
Constată dreptul de proprietate al reclamantului ca efect al prescripției achizitive de lungă durată asupra imobilului teren intravilan în suprafață de 3789 de m.p, situat în Comuna Teasc, ., cu următoarele vecinătăți: N – A. M. între punctele 7-8-9, 10-1,, E – C. M. L. între punctele 1-2 și A. M. între punctele 9-10, S – M. I. între punctele 2-3-4, 4-5-6, V – pârâu între punctele 6-7, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar D. A. V..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2015.
Președinte,Grefier,
Z. E. C. C.
Red..E.Z
Tehn..C.C.
4 exe/23.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Hotărâre din 19-10-2015, Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
