Uzucapiune. Sentința nr. 6953/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6953/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 33038/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr.6953/2015
Ședința publică de la 25 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant F. F., F. R. și pe pârât R. R. E., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta F. F. iar pentru pârât av. P. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reclamanta F. F. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea prezentării apărătorului ales.
Instanța pune în discuție cererea de strigare a cauzei la sfarsitul ședinței de judecată formulată de reclamanta F. F..
Reprezentantul pârâtei arată că se opune cererii de strigare a cauzei la sfarsitul ședinței de judecată.
Instanța, în raport de dispozițiile art.104, alin.12 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, respinge cererea formulată de reclamanta F. F., privind lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată avand in vedere ca acesta a fost strigat la ordine și poziția procesuală a pârâtului prin apărător ales care s-a opus acestei cereri.
Instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. și acordă cuvântul cu privire la excepția invocată din oficiu.
Reclamanta arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției.
Instanța reține cauza spre soluționare cu privire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.09.2014 sub nr._, reclamantele F. F. si F. R. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta R. R. E. ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate dreptul de proprietate al reclamantelor asupra terenului cu suprafața de 300 mp, situat în C. ., jud. D. ca efect al uzucapiunii de 30 ani si asupra construcției, realizată de către reclamante ce are destinatia de casa de locuit edificată pe o parte din acest teren, fara autorizatie de constructie, ca efect al accesiunii imobiliare.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantele au arătat că la data de 04.06.1980, reclamanta F. F. și numitul F. P. au cumparat conform actului de vanzare transcris în registrul de transcriptiuni al notariatului Jud. D. sub nr.1651/4 iulie 1980 terenul cu suprafața de 315 mp si constructia aflata pe aceasta suprafața ridicata in anul 1936.
Ulterior, pe aceasta suprafața de teren au ridicat un imobil cu destinatia de casa de locuit, fara autorizatie de constructie.
La data de 04.04.2014 F. P. a decedat, reclamantele fiind moștenitoare legale, în calitate de soție supraviețuitoare si fiica.
Decesul a fost înregistrat sub nr.926/06.04.2014 așa cum rezulta din certificatul de deces.
Aceasta suprafața de teren nu a suferit nici o modificare în ceea ce privește hotarele si vecinatatile, fiind îngradita pe toate laturile, de peste 30 ani. Dimensiunile terenului pe toate cele 4 laturi au ramas neschimbate, astfel ca latura nordica are 35,04 m.l., latura sudica -31,15 m.l., latura estica 25 m.l. si latura vestica 13,80 m.l. Desi în actul de vanzare cumparare este trecuta suprafața de 315 mp, in realitate suprafața este de 616 mp, iar solicitarea de constatare a dreptului de proprietate privește diferența de teren de 300 mp, suprafața pe care o stăpânesc din momentul încheierii actului de vanzare.
Reclamantele arată că posesia acestora a fost contiunua, neîntrerupta, publica si sub nume de proprietar.
In conformitate cu prevederile art.1890 cod civil pentru ca dreptul de proprietate sau alt drept real principal sa poata fi dobândit prin uzucapiunea de 30 ani este necesara indeplinirea a doua condiții: posesia sa fie utila, adica o posesie propriu-zisa si neviciata, iar aceasta posesie sa fie exercitata neîntrerupt timp de 30 ani, indiferent daca posesorul este de buna credința sau rea credința.
De asemenea, conform art.490 c.civ. proprietarul poate face asupra pamantului toate plantatiile si clădirile ce gaseste de cuviința, iar conform art.492 c.civ. orice constructie, plantatie sau lucru făcut in pamant sau asupra pamantului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pamant si sunt ale lui, până la proba contara.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1890 și art.490 cod civil.
În dovedirea cererii, reclamantele au depus în copie următoarele înscrisuri: certificat de nomenclatură stradală nr.81/12.01.2011, certificat de atestare fiscală nr._/29.07.2014, certificat nr._/06.08.2014, emis de OCPI D., certificat nr._/06.08.2014, emis de OCPI D., plan de amplasament, contract de vânzare cumpărare aut. sub nr.4483/04.07.1980, acte de stare civilă, adresa nr._/19.01.1995, emisă de Primăria Municipiului C., extras ordin nr.69/1994, decizia nr.34/24.01.1981.
La data primirii dosarului, prin rezoluți administrativă din data de 25.09.2014, instanța a stabilit în sarcina reclamantelor obligația de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 7436,14 lei.
Reclamantele au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a atxei judiciare din timbru, iar prin încheierea de ședință din data de 31.10.2014, instanța a admis în parte cererea de reexaminare, a stabilit taxa de timbru pentru capătul de cerere având ca obiect uzucapiune ca fiind în cuantum de 5125 lei, a stabilit taxa de timbru pentru capătul de cerere având ca obiect accesiune ca fiind în cuantum de 2063,03 lei și a constatat că din taxa de timbru astfel stabilită reclamantele au achitat suma de 300 lei.
Reclamantele au formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 6888,03 lei, iar prin încheierea de ședință din data de 12.01.2015, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru formulată de către reclamante și a dispus scutirea acestora de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 6888,03 lei.
La data de 03.03.2015, pârâta R. R.-E. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, iar pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că la data de 04.06.1980 împreună cu mama sa I. M., care a decedat la data de 21.01. 2005, în calitate de vanzatoare au vândut cumpărătorilor F. F. si F. P. conform contractului de vanzare-cumparare transcris în Registru de Transcriptiuni al Notariatului Județului D. sub numărul 1651/4 iulie 1980, terenul cu suprafața de 315 mp din totalul de 615 mp si constructii aferente pe aceasta suprafața ridicate in anul 1936, casa de locuit si magazie. Dupa perfectarea actului de vanzare-cumparare din data de 04.06.1980 Consiliul Popular al municipiului C. prin decizia nr. 34 din data de 04.07.1980 se trece in proprietatea statului ( Primaria C.) terenul in suprafața de 300 mp din cei 615 mp situate in C., ., proprietatea lui I. M., mama sa si a pârâtei R. R. E., cu urmatoarele vecinatati: N- 35,04 ml C. M., Sud-31,15 ml U. I., la Est- 25 ml Fierescu I. si Vest 13,80 ml . C., jud D..
Pârâta arată că după anul 1990 împreună cu mama sa, I. M. au făcut mai multe demersuri pentru reconstituirea dreptului de proprietate in baza legilor fondului funciar întrucât terenul in suprafața de 300 mp era clasificat ca teren arabil, cereri la care nu au primit niciun răspuns.
Pârâta arată că nu este proprietarul terenului situat in C., ., jud D. din anul 1980, motiv pentru care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
A susținut, în continuare, că pentru a produce efecte pe care legea le prevede este necesar ca posesia sa fie utila, adica neviciata, conform art. 1847 Cod Civil.
Cât privește celelalte calitati mentionate in art.1847 se arata ca lipsa lor constituie tot atatea vicii ale posesiei care o impiedica sa producă efectele prevăzute de lege. Arată că reclamanții nu au solicitat pentru diferența de 300 mp sa plateasca impozit către Primaria C..
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 Cod.
Atașat întâmpinării a depus în copie: acte de stare civilă, decizia nr.34/24.01.1981, cererea nr._/19.10 1999, cererea nr._ din 19.10.1999, contract de vânzare-cumpărare.
La termenul de judecată din 25.05.2015, verificând, din oficiu, competența, potrivit dispozițiilor art. 131 N.C.p.c., instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
Potrivit art.248, alin.1 C.p.c. " Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".
Făcând aplicarea acestor dispoziții și având în vedere că excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. este o excepție de procedură absolută, instanța se va pronunța cu prioritate asupra acesteia, urmând să o admită din considerentele următoare.
Pentru determinarea competenței materiale a instanțelor judecătorești, legiuitorul folosește mai multe criterii referitoare la obiectul, natura sau valoarea cauzelor.
Criteriul obiectiv și determinant pentru stabilirea competenței materiale a instanțelor este dat de natura litigiului la care se adaugă și criteriul valoric, acesta din urmă operând exclusiv în cazul cererilor evaluabile in bani.
Astfel, art. 94 N.C.p.c. enumeră litigiile pe care judecătoria este competentă material să le soluționeze in primă instanță, conform criteriilor sus menționate, iar art.95, alin.1 N.C.p.c. prevede că tribunalul este competent, in primă instanță, cu "toate cererile" care nu sunt date prin lege in competența altor instanțe.
Astfel, din interpretarea coroborată a celor două texte de lege (art. 94 și art. 95 N.C.p.c.), rezultă concluzia că judecătoria este instanță de excepție pentru judecata in primă instanță deoarece soluționează numai litigiile date in mod expres in competența sa, conform a două criterii: obiectul litigiului, in cazul cererilor prevăzute la art. 94 pct.1 lit. a-i N.C.p.c. și, respectiv, valoarea obiectului litigiului, in cazul cererilor la care se referă art.94 pct. 1 lit. j N.C.p.c..
De asemenea, judecătoria judecă potrivit pct.4 al art. 94 N.C.p.c. orice alte cereri date în competența sa prin legi speciale, tribunalul devenind astfel instanța de drept comun în soluționarea cauzelor în primă instanță.
De asemenea, potrivit art.98, alin.1 N.c.p.civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
Cererea formulată in prezenta cauza are ca obiect pronunțarea unei hotărâri prin care se constate dobândirea dreptului de proprietate ca urmare a efectului uzucapiunii de 30 de ani asupra terenului în suprafață de 300 mp, situat în C., ., jud.D. și constarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției realizate de reclamante fără autorizație de construcție, ce are destinația de casă de locuit, edificată pe o parte din teren, ca efect al accesiunii, obiect care se încadrează la criteriul valorii obiectului, prevăzut de art.94, alin.1, lit.j N.c.p.civ., deoarece acesta este evaluabil în bani.
În ceea ce privește valoarea capătului principal de cerere având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate ca urmare a efectului uzucapiunii de 30 de ani asupra terenului în suprafață de 300 mp, situat în C., ., jud.D., instanța arată că aceasta este de 201.000 lei, valoare calculată conform art.31, alin.3 din OUG 80/2013, conform grilelor notariale aferente anului 2014, respectiv 670 lei/mp(zona A).
Cum, potrivit dispozițiile art.94, alin.1, lit.j N.C.p.c, judecătoriile judecă în primă instanță cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, iar, valoarea obiectului capătului principal de cerere este excedentară acestui plafon valoric și nefiind stabilită printr-o lege specială competența de judecată în favoarea judecătoriei, instanța constată că cererea dedusă judecății în prezenta cauză este de competența tribunalului.
Prin urmare, având în vedere caracterul absolut al competenței materiale astfel cum s-a menționat anterior și față de dispozițiile art.129, alin.2, pct.2 Noul Cod procedură civilă, instanța apreciază ca fiind întemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., în soluționarea prezentei cauze, urmând să o admită.
În consecință, în temeiul art.132, alin.1 și 3 Noul Cod procedură civilă, instanța va declina competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D., Secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu de către instanță.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele F. F. și F. R., ambele cu domiciliul procesual ales în C., ., ., . la Cabinet Av. D. C. și pe pârâta R. R. E., cu domiciliul în C., cartier Valea Rosie, ., ., în favoarea Tribunalului D., Secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.05.2015.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.D.N.
5ex/29.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6773/2015. Judecătoria CRAIOVA | Fond funciar. Sentința nr. 6491/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
