Plângere contravenţională. Sentința nr. 1020/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1020/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 1020/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1020
Ședința publică de la 27 ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. T.
Grefier L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent G. O. I. și pe intimat I. D. SPR, având ca obiect plângere contravențională CP NR_
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile și martorul G. I. D.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se constată că la dosarul cauzei s-a depus prin serv. registratură adresa nr._/03.12.2015 emisă de Postul de Poliție Șimnicu de Sus, din care rezultă că, numitul G. I. D., nu a fost identificat pe raza comunei.
Instanța constată imposibilitatea audierii martorului G. I. D., potrivit art. 313 alin. 3 c.p.c
Nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., instanța constată cercetarea procesului încheiată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
La data de 12.03.2015 petentul G. O. I. a formulat plângere în contradictoriu cu I.P.J. D. – S.P.R. C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 27.02.2015, solicitând anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse.
În motivarea plângerii, petentul arată că din datele reținute de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție mai sus menționat reiese că la 27.02.2015, a condus auto cu nr. de înmatriculare M0895BK marca Mercedes, pe DN 55 în loc. Bratovoiești cu viteza de 107 km/h și că nu a purtat centura de siguranță, fiind sancționat cu amendă, drept sancțiune contravențională principală și cu reținerea permisului de conducere drept sancțiune contravențională complementară.
Procesul-verbal astfel întocmit este anulabil, pentru următoarele considerente:
În fapt, se deplasa la 27.02.2015, cu auto având nr. de înmatriculare M0895BK pe DN 55, iar în dreptul loc. Bratovoiești, aflată pe acest tronson de drum, fiind oprit de un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință că a depășit viteza maximă admisă pe acel tronson de drum și că nu purta centura de siguranță.
A precizat că în nici un moment al deplasării sale pe acel tronson de drum, nu a circulat cu viteza menționată de intimat și că a purtat centura de siguranță în permanență.
Așadar, pentru nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 1 OG 2/2001 și art. 180 alin. 1 din RA OUG 195/2002, consideră că procesul-verbal astfel întocmit este anulabil.
Agentul contestator nu a respectat această obligație, din moment ce procesul-verbal de contravenție întocmit are și forma și caracteristicile de identificare ale anexei 1 A, fără a fi menționat în cadrul procesului-verbal încheiat . numărul mijlocului tehnic cu care s-a constatat contravenția.
Având în vedere că procesul-verbal de contravenție este un înscris autentic, deoarece produce efecte depline, nefiind necesară nici o altă formalitate, aprobare sau confirmare, consideră că nerespectarea condițiilor de formă cerute ad validitatem atrage nulitatea actului încheiat astfel.
La prezenta plângere s-au depus procesul verbal in original, și dovada de comunicare a actului sancționator.
La data de 25.03.2015, intimatul I. D. a depus întâmpinare pe care o consideră neîntemeiată, solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul invidie al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia noastră instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturata o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alin. 1.NCPC instituția intimată se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, invederează instanței de judecata ca desi OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezulta ca procesul-verbal face dovada deplina a situației de fapt si încadrării in drept.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Dispozițiile art. 1 din Regulamentul de aplicare a O. U.G. nr. 195/2002 obligă orice participant la trafic să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.l, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele
normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să constate și faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri respectiv planșele foto, cuprinzând fotografii și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar, pe care le depune odată cu întâmpinarea.
De asemenea, solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civilă potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecată nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.
Solicită acesta întrucât, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările lor si probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecată.
In concluzie, solicită respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
In temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției intimate.
În scop probator petentul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu martorul G. I. D..
Având în vedere adresa nr._/03.12.2015 emisă de Postul de Poliție Șimnicu de Sus, instanța a constatat imposibilitatea audierii martorului G. I. D.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție .. nr._ încheiat la data de 27.02.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 877,5 lei, și avertisment, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 49 alin. 1 din ROUG 195/2002 și art. 36 alin.1 din OUG 195/2002
În fapt, la data de 27.02.2015, petentul a condus autoturismul marca Mercedescu nr. M0895BK, pe DN 55, in . 107 km/h înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_ si nu a purtat centura de siguranța.
Potrivit art. 121 alin. 1 din ROUG 195/2002, ,, Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare", iar potrivit 49 din OUG 195/2002. ,, (1) Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. (2) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere. (3) Pe anumite sectoare de drum, ținând seama de împrejurări și de intensitatea circulației, administratorul drumului, cu avizul poliției rutiere, poate stabili și limite de viteză inferioare, dar nu mai puțin de 10 km/h pentru tramvaie și de 30 km/h pentru toate autovehiculele. (4) Limitele maxime de viteză în afara localităților sunt:
a) pe autostrăzi - 130 km/h;
b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) - 100 km/h;
c) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h.,,
Art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002. ,, Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament",
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petentul a invocat existența mai multor cauze ce ar putea atrage anularea procesului-verbal, respectiv faptul că agentul de poliție avea obligația de a încheia un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa 1D, ori în cazul de față a încheiat procesul verbal potrivit unui altui model, iar din conținutul procesul- verbal nu se poate stabili ce dispoziții legale au incalcate.
În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocat de petent, instanța arată că potrivit art. 181 din H.G. 1391/2006 în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Astfel, deși agentul constatator nu a încheiat un proces verbal potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, acesta conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Totodată, instanța mai arată că nerespectarea dispozițiilor art. 181 din H.G. 1391/2006 atrage sancțiunea nulității relative motivat de faptul că este protejat prin aceste norme un interes individual, propriu al contravenientului, și nu un interes general.
Având în vedere că sancțiunea este nulitatea relativă instanța mai constată că nu s-a făcut dovada vătămării, astfel cum prevăd dispozițiile art. 105 alin. 2 teza I Cod proc.civ.
Cu privire la cel de al doilea motiv de nelegalitate instanța constată că acesta este neîntemeiat având în vedere că în cuprinsul procesului verbal a fost indicat temeiul de drept .
Faptul că presupusa fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 și nu de dispozițiile art.49 O.U.G. nr.195/2002 așa cum este menționat în procesul verbal, instanța arată că sancțiunea ce intervine este nulitatea relativă motivat de faptul că sancțiunea este nulitatea relativă, insa nu s-a făcut dovada vătămării, astfel cum prevăd dispozițiile art. 175 alin.2 teza I Cod proc.civ.
Astfel, instanța apreciază că, în raport de aceste considerente, nu se aplică în cauza de față sancțiunea nulității procesului-verbal nefiind făcută dovada de către petent, potrivit art. 249 C.p.civ., a vătămării suferite prin neindicarea textelor de lege incidente în cauză, respectiv art. 121 alin. 1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002.
De asemenea instanța mai arată că atâta vreme cât descrierea faptei permite încadrarea acesteia în prevederile art. 49 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 rap. la art 121 din Regulament, iar aplicarea sancțiunii s-a făcut în limitele prevăzute de lege, această eroare materială nu poate conduce la anularea procesului verbal.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea reglementării legale în vigoare la acel moment, fiind legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249 N.c.pr.civ. care reglementează sarcina probei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).
În cauza dedusă judecății se reține prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, tocmai că reținerea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii se întemeiază pe faptele și împrejurările constatate personal de agentul constatator.
Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă.
Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.
În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri si proba testimoniala cu martorul G. I. D., instanta constatand potrivit art. 313 alin. 3 c.p.c., imposibilitatea audierii acestuia.
Instanța mai arată faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1.1 și 1.2 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerințele metrologice și tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, trebuiesc îndeplinite cerințele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.
Potrivit dispozițiilor art. 5.2.1 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005, cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate și sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.
Astfel, instanța reține faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar, montat pe autoturismul MAI_ era verificat metrologic la data constatării faptei, 27.02.2015, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr._/19.03.2014. (fila 12). Existența dovezii verificării metrologice prezumă implicit că aparatul radar este omologat potrivit legii, intimata neavând obligația, potrivit normelor arătate, de a face dovada omologării acestuia separat de cea a verificării metrologice.
Având în vedere că procesul -verbal de contravenție face dovada stării de fapt si a încadrării in drept până la proba contrară conform art.34 din OG 2/2001, probă care nu a fost realizată in cauză de petent, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul G. O. I., domiciliat în com. Gighera, ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul I. D.-S.P.R., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică de la 27.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. T. L. V.
Red. M.R.T/ Tehnored. L.V.
2 ex./24.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1590/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2493/2016. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
