Plângere contravenţională. Sentința nr. 1933/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1933/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 1933/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCRV:2016:028._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1933/2016
Ședința publică de la 10.02.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. D. M.
GREFIER J. A.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petent M. N. M. și pe intimat I. D. SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. F. pentru petent, lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat D. F. pentru petent învederează instanței că martorul al cărui nume a fost precizat este prezent în sală.
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. s-a procedat la ascultarea martorei C. A. M. sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 Cod proc.civ., declarația acesteia fiind consemnată si atașată la dosar .
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. F pentru petent solicită admiterea plângerii arătând că petentul nu a pus în pericol traficul rutier, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 07.08.2015, petentul M. N. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/03.08.2015 întocmit de către intimatul I. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 420 lei, anularea celor 4 puncte de amenda și restituirea permisului de conducere iar în subsidiar, a solicitat în temeiul art. 5 coroborat cu art. 7 din OG nr. 2/2001 să se dispună înlocuirea amenzii cu avertisment, cu consecința restituirii permisului de conducere.
În motivare, petentul a arătat că la data de 03.08.2015 a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în cuantum de 420 lei și reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile, motivat de împrejurarea că în timp ce conducea pe DN 657 pe direcția Filiași, iar la km 5 a efectuat o manevră de depășire a autoturismului aflat în fața sa, în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă.
Petentul a precizat că faptele reținute în sarcina sa sunt parțial adevărate întrucât a efectuat manevra de depășire în condiții de siguranță a traficului rutier motivat de împrejurarea că participantul la trafic pe care l-a depășit circula cu viteza de aproximativ 25-30 km/h.
În scop probatoriu a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor.
În drept a invocat prevederile art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 republicată.
La data de 25.09.2015, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În motivare, a arătat că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul - verbal a solicitat să se constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC instituția se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal intimatul a considerat că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Așadar, a considerat că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
A învederat ca fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, a solicitat să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
În scop probatoriu a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul verbal de sesizare întocmit de agentul constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În prezenta cauză a fost audiată martora C. A. M..
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/03.08.2015 întocmit la data de 03.08.2015 de către intimata I. D., petentul a fost sancționat contravențional reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul marca VW pe DN 657(Centura de Nord) în direcția Filiași și a efectuat manevra de depășire în raza de acțiune a indicatorului "depășirea interzisă" trecând peste marcajul simplu continuu care desparte sensul de mers.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța retine următoarele:
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni nerespectarea regulilor privind depășirea.
Martora C. A. M. a declarat că în ziua când s-a întocmit procesul verbal de contravenție se afla în mașină cu petentul și a observat că mașina din față se deplasa cu viteză foarte mică, aproximativ 30 km/h. A declarat că petentul a depășit în condiții de siguranță deoarece din fața nu venea vreo altă mașină.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragr. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauză, a fost respectat dreptul la apărare al petentului.
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, petentul nu a adus nici o proba pertinentă în combaterea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal.
Din procesul verbal întocmit și declarația martorului audiat rezultă că petentul a efectuat manevra de depășire în raza de acțiune a indicatorului "depășirea interzisă" încălcând marcajul simplu continuu care desparte sensul de mers.
Mai mult, petentul nu a făcut dovada unor motive temeinice care să-l fi determinat să săvârșească contravenția.
Instanța va respinge cererea de a se înlocui amenda contravențională cu avertisment având în vedere că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, existând pericolul producerii unor accidente .
Pentru aceste motive, instanța în temeiul dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea privind petentul M. N. M. cu domiciliul ales la SCA C. și D. cu sediul în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. D. cu sediul în C., ., jud.D..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2016.
Președinte,Grefier,
M. D. M. J. A.
Red.MDM
Teh.JA
4ex/03.03.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1982/2016. Judecătoria CRAIOVA | Fond funciar. Sentința nr. 1048/2016. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
