Plângere contravenţională. Sentința nr. 506/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 506/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 506/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCRV:2016:028._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 506/2016
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent C. O. G. și pe intimat I. D. - BIROUL RUTIER C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns petentul asistat de avocat T. G. A., lipsind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Avocat T. G. A., pentru petent, arată că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze în raport de dispozițiile art. 94 pct. 3 din codul de procedură civilă și art. 32 alin. 2 din OG 2/2001.
Instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Avocat T. G. A., pentru petent, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martora O. D., care este prezentă la acest termen.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de intimată.
Avocat T. G. A., pentru petent, arată că este de acord cu proba cu înscrisuri solicitată de intimată.
Instanța încuviințează pentru petent, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 C.pr.civ., proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora O. D..
Instanța încuviințează pentru intimată, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 C.pr.civ., proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. instanța procedează la ascultarea martorei O. D., sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 Cod proc.civ., declarația acesteia fiind consemnată si atasată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat T. G. A., pentru petent, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii, anularea sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Arată că s-a dovedit prezumția de nevinovăție a petentului prin probele administrate, respectiv din declarația martorului a rezultat că nu era nici un pieton; astfel organul de poliție s-a aflat în eroare iar mașina era parcată în sens invers. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.09.2015, petentul C. O. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. Biroul Rutier anularea procesului verbal . nr._ din data de 19.09.2015, exonerarea sa de orice răspundere civilă si obligarea agentului constatator să îi restituie permisul de conducere reținut la data întocmirii procesului verbal.
În fapt, petentul a arătat că la data de 19.09.2015 se deplasa cu autoturismul pe . la intersecția cu . s-a asigurat că nicio persoană nu se afla angajată în traversarea străzii prin loc marcat, și-a dat continuat deplasarea.
A fost oprit de către agentul constatator la o distanță destul de mare față de trecerea de pietoni, care i-a solicitat actele la control. După ce s-a prezentat, în mod nejustificat si fără nici un motiv temeinic, a întocmit procesul verbal prin care a reținut o stare de fapt total nereală.
Astfel, a fost sancționat pentru că nu ar fi acordat prioritate unui pieton angajat în traversarea străzii care se afla pe trecerea pentru pietoni, acesta a fost în eroare, întrucât petentul s-a asigurat că nicio persoană nu se află angajată în traversarea străzii, pentru a-și putea continua deplasarea.
Nefiind de acord cu cele reținute în sarcina sa a arătat că acest lucru chiar si în procesul verbal.
Ori, în lipsa recunoașterii sale, agentul constatator avea obligația legală de a consemna numele unui martor asistent care să poată confirma cele arătate în procesul verbal. În lipsa acestei mențiuni, procesul verbal se poate considera nul.
Având în vedere că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În situația în care se va considera necesar, va face dovada susținerilor sale cu declarația unui martor care se afla de fața si care cunoaște starea de fapt reală.
În drept, își întemeiază plângerea contravențională pe dispozițiile OG nr.2/2001 si OUG nr.195/2002.
În dovedire a fost depus procesul verbal de constatare a contravenției în copie si în original, copie a cartii de identitate.
La data de 13.10.2015, petentul a depus cerere de complinire a acțiunii la care a anexat dovada de achitare a taxei de timbru în valoare de 20 de lei.
Acțiunea este legal timbrată.
La data de 27.10.2015, intimatul I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul C. O.-G. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 19.09.2015 pe care o consideră, ca neîntemeiată, solicitând să se constate că procesul verbal este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia noastră instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC instituția noastră se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
Solicită să observe că fapta pentru care petentul a fost sancționată contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (I) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.l, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constata faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul verbal de contravenție aflat la dosarul cauzei care are forță probantă prin le insuși si constituie o dovada suficientă a vinovăției petentului.
De asemenea, solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ. Solicită acesta întrucât, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabila, apărările noastre si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicită respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
In temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției lor.
La data de 19.11.2015, petentul a depus cerere prin care a indicat adresa martorului O. D., indicând domiciliul acesteia, martor ce a fost audiat în cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
In fapt, la data de 19.09.2015 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I. D. procesul-verbal . nr_ prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul C. O.-G. a contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002, constatând că, în data respectivă, în jurul orelor 9,10 petentul a condus autoturismul marca Audi A4 pe . la trecerea de pietoni de la intersectia cu . acordat prioritate unor pietoni angajati în traversare regulamentar pe sensul său de mers. A fost sancționat cu o amendă în cuantum de 420 lei.
Potrivit dispozițiilor art.100 alin.3 lit.b) din OUG nr.195/2002rep. constituie contravenție ,,neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului".
De asemenea, conform art. 135 lit. h din RAOUG 195/2002 „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”
Conform art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi in cuantum de 420 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevazute de art.17 din acest act normativ, mentiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulitătii actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță.
In ceea ce priveste motivele de nulitate a procesului verbal invocate acestea nu pot fi retinute de instanta intrucat neindicarea unui martor nu se impunea întrucât petentul a fost de față si a semnat procesul verbal de contraventie.
Or, conform art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 “in cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.”
Sub aspectul temeiniciei instanta retine că din declarația martorei audiate în cauză O. D. se desprinde o altă situatie de fapt decât cea reținută de agentul constatator, respectiv ca pe trecerea de pietoni de la intersectia . . niciun pieton în traversare, iar martora nu a văzut nicio persoană care să intentioneze să traverseze. Martora se afla în masina petentului, pe bancheta din spate.
Depozitia acestui martor se coroborează cu faptul că petentul a semnat procesul verbal cu obiecțiuni, menționând că nu recunoaste fapta.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul ca intimata nu a produs niciun fel de probe în prezentul dosar, nefiind suficientă doar constatarea agentului constatator.
Având în vedere aceste aspecte instanta constata ca petentul a făcut dovada unei alte situații decât cea reținută în procesul verbal contestat în ceea ce privește contravențiile retinute în sarcina sa.
Raportat la cele de mai sus, instanța retine ca petentul a infirmat, prin probele pe care le-a propus, administrate nemijlocit de instanță, aspectele retinute în sarcina sa de către agentul constatator, reușind astfel să răstoarne prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție până la proba contrară.
Pe de altă parte, solutia de admitere a plângerii in ceea ce priveste prima contraventie retinuta în sarcina acestuia se impune si prin prisma jurisprudentei CEDO care, în cauza A. contra României, a statuat asupra naturii ,,penale”-ca notiune autonomă – a contraventiei, împrejurare ce transferă sarcina probei de la petent către organul constatator, deoarece petentul beneficiază de toate garanțiile procedurale prev. de paragrafele 2 si 3 ale art.6 din CEDO, inclusiv de prezumtia de nevinovatie.
Or, în cauză agentul constatator nu a făcut nicio dovadă de natură a susține legalitatea și temeinicia procesului – verbal de contraventie contestat în timp ce petentul prin probele administrate a făcut dovada unei alte situații de fapt.
Față de cele ce preced, în temeiul prevederilor art.34 din O.G. nr.2/2001, urmează a se admite plângerea petentului C. O.-G. formulată în contradictoriu cu intimata I. D., va dispune anularea acestuia cu consecinta exonerarii petentului de plata amenzii ce i-a fost aplicată in cuantum de 420 lei si a sanctiunii contraventionale complementare în sensul restituirii permisului de conducere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul C. O.-G., CNP_, cu domiciliul în C., ., județul D. în contradictoriu cu I. D., C._, cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/19.09.2015.
Exonerează petentul de plata amenzii în valoare de 420 lei.
Înlătură sancțiunea complementară aplicată prin procesul verbal menționat.
Dispune restituirea permisului de conducere.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2016.
Președinte, C.-G. B. | ||
Grefier, L. T. |
Red. C.G.B.
Tehnored. C.G.B.
4 Ex. / 18.02.2016
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 260/2016. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1560/2016.... → |
|---|
