Uzucapiune. Sentința nr. 30/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 30/2016
Dosar nr._ - uzucapiune -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 30
Ședința publică de la 11.01.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE T.-G. C.
Grefier L. T. - N.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamantul T. I. C. in contradictoriu cu pârâtii D. N. si M. C. prin Primar, având ca obiect fond uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au raspuns partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, dupa care,
In temeiul art. 121 alin.5 din ROI, aprobat prin HCSM nr 1375/2005, publicat în Monitorul Oficial, patea I nr. 970/28.12.2015, instanța a lăsat cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a raspuns av. P. pentru reclamant, lipsind pârâtii.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, după care:
Aparatorul reclamantului depune dovada calitatii de mostenitor a pârâtului D. N. dupa autorul D. I..
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau exceptii de invocat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.
Aparatorul reclamantului solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata, constatarea valabilitatii contractului de vânzare cumparare si pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de vânzare cumparare, fara cheltuieli de judecata.
Arata aparatorul reclamantului ca s-a facut dovada prin declaratiile martorilor audiati in cauza coroborate cu inscrisurile depuse la dosar ca imobilul a fost dobândit de autorii pârâtului, iar dupa decesul acestora singurul care a stapânit imobilul a fost pârâtul D. N..
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.02.2013, sub nr._, reclamantul T. I. C. a chemat în judecată pe pârâții D. N. și M. C. prin Primar, solicitând să se constate ca paratul D. N. a dobandit prin uzucapiune proprietatea imobilul situat în cartier Romanești, . (fost nr. 12), compus din teren de 310 mp (260 mp) și o casă din BCA, compusă din 3 camere, hol, o bucătărie și o cămară si sa se constate valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiate între pârâtul D. N. în calitate de promitent-vânzător și reclamant în calitate de beneficiar-cumpărător, cu privire la imobilul mentionat mai sus și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că de la data încheierii convenției, pârâtul D. N. s-a obligat să facă demersurile în justiție pentru a înscrie imobilul în cartea funciară și a-și întocmi cadastrul și acum refuză.
A arătat că, în calitate de creditor înțelege să promoveze în numele pârâtului prezenta acțiune pentru confecționarea unui titlu de proprietate, în sensul de înscris justificând calitatea sa procesuală activă în ceea ce privește primul capăt de acțiune.
A susținut că imobilul în litigiu a fost dobândit de autorii lui D. N. în jurul anului 1950 și stăpânit netulburat, public, sub nume de proprietar, astfel că după trecerea unei perioade de 30 de ani, familia lui D. N. a devenit proprietar al imobilului.
Autorii lui D. N., P. I. și P. Ema, proprietari ai terenului construiesc casa, care în 1984 după decesul lui P. I. rămâne în proprietatea soției, P. Ema și a fiicei C. F. (fostă P.), conform certificatului de moștenitor nr. 1572/03.09.1984. În urma decesului lui P. Ema, imobilul intră în patrimoniul fiicei, P. Ema (căsătorită D.) care prin testamentul nr. 488/02.09.2008, lasă moștenire toate bunurile sale printre care și imobilul în discuție soțului său, D. I.. Acesta din urmă decedează în ianuarie 2013, având ca unic moștenitor pe pârâtul D. N..
D. fiind că nimeni nu mai poate pretinde un drept asupra imobilului, nemaifiind cunoscut proprietarul anterior anului 1950, se justifică calitatea procesuală pasiva a Municipiului C. prin Primar, singur în măsură să pretindă drepturi asupra construcției și terenului.
Reclamantul a mai arătat că pe teren a fost edificată o construcție în urmă cu peste 30 de ani de P. I. și P. Ema, proprietatea asupra construcției revenind proprietarului terenului potrivit accesiunii imobiliare artificiale.
Referitor la primul capăt din acțiune, a arătat că sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil potrivit art.6, alin.4 N.C.CIV., interpretare per a contrario.
La dosar s-au depus în copie următoarele înscrisuri: testamentul aut. sub nr. 488/02.09.2008, certificat de moștenitor nr.S1572/03.09.1984, certificate de deces emise pe numele defuncților P. Ema, D. F., D. I., certificat de căsătorie, sentința civilă nr.771/04.02.1982 a Judecătoriei C., certificat de nomenclatură stradală, memoriu tehnic, împuternicire avocațială, înscris sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare", acte de stare civilă, certificate, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale și în original certificat de atestare fiscală, certificat de sarcini, încheierea nr.12/2013, încheierea nr.11/2013.
Prin încheierea de ședință din data de 27.05.2013, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de către reclamant și a dispus scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 7379 lei.
Cauza a fost suspendată la data de 23.09.2013, în temeiul art.155/1 C.p.civ. și repusă pe rol la data de 07.04.2014.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori, proba cu interogatoriul pârâtului, proba cu expertiză, specialitatea topografie și proba cu expertiză, specialitatea construcții civile.
În ședința publică din data de 19.05.2014, instanța a administrat proba cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la dosar și proba testimonială cu martorii G. F. și P. N. R., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Raportul de expertiză, specialitatea topografie a fost întocmit de către expert P. I. A. și depus la dosar la data de 17.07.2014, iar raportul de expertiză, specialitatea construcții civile a fost efectuat de către expert D. N. și depus la dosar la data de 01.09.2014.
Prin sentința civilă nr._/06.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul T. I. C., în contradictoriu cu pârâții D. N., M. C. prin Primar, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T. I. C., arătând, în esență, că este creditorul unei obligații de a face care este certă, lichidă și exigibilă. Pârâtul și-a asumat prin antecontract o obligație determinată, care privește un imobil, prin urmare un drept real patrimonial, iar creanța una exigibilă, întrucât prin natura ei permite oricând executarea silită.
Susține că pârâtul s-a obligat îi transmită un drept de proprietate asupra imobilului ce formează obiectul convenției dintre reclamant și pârâți. Reținerea instanței de fond că la data încheierii antecontractului imobilului nu se află în patrimoniul pârâtului și că acesta s-a încheiat exclusiv pe riscul său, nu are legătură cu aplicarea prevederilor art.1560 C.civil și cu modul de reglementare a acțiunii oblice.
Apelantul susține că pârâtul D. N. trebuia să promoveze o acțiune pentru a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, constatare cu efect retroactiv, ci nu constitutiv. Acest fapt era cunoscut de ambele părți de la data contractării, reclamantul înțelegând că se vor face, de către pârât, toate demersurile necesare pentru a intra în posesia unui act constatator al dreptului său. Prin antecontractul respectiv i s-a transmis reclamantului inclusiv dreptul pe care îl avea pârâtul de a sesiza instanța civilă cu o acțiune în constatarea uzucapiunii, pentru că a devenit creditorul obligației de a face a pârâtului. Deci, ceea ce putea face pârâtul pentru a dobândi un înscris doveditor cu efect retroactiv al dreptului său de proprietate poate să facă și reclamantul în virtutea dreptului transmis prin antecontract.
Se mai arată că înainte de perfectarea contractului, pârâtul a promis că va face toate demersurile în vederea obținerii unui înscris doveditor al dreptului său de proprietate, însă imediat după încheierea antecontractului a fost anunțat că procedura de urmat este una greoaie și a refuzat categoric să suporte costurile în timp și în bani ale unui astfel de demers judiciar. Față de acest refuz sal pârâtului, singura posibilitate era să promoveze acțiunea. Curgerea timpului și promovarea acțiunii de către reclamant după un anumit interval de timp este o chestiune fără nicio importanță juridică.
De asemenea, instanța nu a analizat pe fond dacă sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii așa încât cel de-al doilea capăt de cerere a fost cercetat superficial, de soluționarea cererii privind uzucapiunea depinzând și soluționarea capătului de cerere privind pronunțarea hotărârii care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Prin decizia nr. 308/2015 pronuntata de Tribunalul D. in dosarul nr._, instanta a admis recursul formulata de reclamantul T. I. C. in contradictoriu cu pârâtii D. N. si M. C. prin Primar impotriva sentintei civile nr._/06.10.2014 pronuntata de Judecatoria C. in dosarul nr._, s-a casat sentinta civila recurata si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei C. la data de 02.07.2015 sub nr._ .
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu martorii G. F. si P. N. R..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul T. I. C. a solicitat instanței printr-un prim capăt de cerere să se constate că pârâtul D. N. a dobândit prin uzucapiune proprietatea imobilului individualizat prin înscrisul sub semnătură privată încheiat în data de 04.02.2013, iar prin cel de-al doilea capăt de cerere constatarea valabilității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul D. N. și reclamant cu privire la acest imobil și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Prin certificatul de moștenitor nr.1572/03.09.1984 eliberat de notariatul de Stat Județean D., ca urmare a decesului numitului P. I.(decedat la data de 20.03.1984), s-a stabilit că numitele P. Ema și C. F.-autoarea pârâtului D. N. sunt singurele moștenitoare ale acestuia, iar în masa succesorală a fost cuprinsă cota de ½ din casa situată în C., ., jud. D..
Conform certificatului de calitate de moștenitor nr.153/20.11.2015 eliberat de SPN "M. D." numita D. F. este singura moștenitoare a defunctei P. Ema, conform certificatului de calitate de moștenitor nr.154/20.11.2015 eliberat de SPN "M. D." numitul D. I. este singurul moștenitor al defunctei D. F. iar conform certificatului de calitate de moștenitor nr.147/10.11.2015 eliberat de SPN "M. D." pârâtul din prezenta cauză este sigurul moștenitor al defunctului D. I..
Din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie (filele 121-125) reiese ca terenul stăpânit în fapt de pârât situat C., .(fost nr.12), jud. D., este în suprafață de 301 mp, având următoarele vecinătăți: N-. P., S- T. C. și V-G. A., iar din adresa nr._/30.10.2015-fila 13 emisă de Primăria mun. C. rezultă că această suprafață de teren nu face parte din domeniul public sau privat al municipiului C..
Martorii audiați au arătat faptul că pârâtul și autorii acestuia au stăpânit imobilul situat în . din momentul intrării în posesia acestei suprafețe de teren, pârâtul, respectiv autorii acestuia nu au fost tulburați în exercitarea posesiei asupra imobilului.
Din certificatul de atestare fiscală nr._/10.06.2013 emis de Primăria mun. C. – Direcția Impozite și Taxe a rezultat că numitul P. I. era înscris în evidențele fiscale cu imobil format din clădire și teren situat în C., . jud. D., impozitul cuvenit fiind achitat.
În drept, instanța arată că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății și în același timp o sancțiune pentru proprietarul imobilului care nu a manifestat un timp îndelungat diligență, lăsând posibilitatea altor persoane să intre în posesia bunului. Așadar, prin efectul uzucapiunii, cel care a exercitat o posesie utilă asupra terenului pe o perioada de timp prevăzută de lege dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului, corelativ stingându-se dreptul fostului proprietar.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, așa cum este reglementat prin art. 1890 Cod civ., e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, art. 1846 alin. 1 Cod civ. prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 Cod civ., pentru a se putea prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Cu privire lacalitățile posesiei exercitate de către pârâtul D. N. instanța urmează să constate că suntem în prezența unei posesii utile, respectiv continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietar și neechivocă.
În ceea ce privește condiția posesiei utile a terenului, instanța constată că aceasta este îndeplinită, mai ales că regularitatea posesiei se prezumă, iar pârâtul mun.C. prin Primar nu a făcut dovada contrară.
În acest mod, pârâtul D. N. se poate prevala de o posesie continuă și neîntreruptă, acesta împreună cu autorii săi utilizând această suprafață de teren din anul 1962 și până în prezent (fapt atestat de declarațiile celor doi martori audiați în cauză și înscrisurile depuse), netulburată (în declarațiile martorilor se susține faptul că dreptul de proprietate al acestora nu a fost contestat, și nici nu au existat pretenții ale terților față de bunul pe care îl consideră proprietatea lui), publică și sub nume de proprietar.
Totodată, din declarațiile martorilor coroborate cu constatările în teren ale expertului, instanța constată că nu au avut loc strămutări ale limitelor proprietății, astfel că se poate concluziona că de la data intrării în posesia terenului și până în prezent, pârâtul D. N. împreună cu autorii săi, au posedat aceiași suprafață de teren, de 301 mp.
În ceea ce privește condiția referitoare la termenul prescripției achizitive, instanța constată că aceasta este îndeplinită, întrucât prin joncțiunea posesiei pârâtului D. N. cu cea a autorilor lui,, aceștia intrând în posesia terenului încă din anul 1962, fapt constatat de instanță pe baza probelor arătate, înscrisuri și martori, astfel că reclamantul, împreună cu autorii lui, au posedat terenul o durată mai mare de 30 de ani.
În consecință, față de situația de fapt astfel reținută, instanța apreciază că a făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă pe tot termenul prevăzut de lege, iar toate aceste acte materiale de stăpânire reflectă intenția de a se comporta ca adevărat titular al dreptului de proprietate, ceea ce caracterizează o atitudine subiectivă specifică titularului real al dreptului de proprietate.
Așadar, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1846 si urm. Cod civ., instanța va admite capătul de cerere și va constata că pârâtul D. N. a dobândit prin efectul prescripției achizitive de 30 ani dreptul de proprietate asupra terenului situat în C., .(fost nr.12), jud. D., în suprafață de 301 mp, având următoarele vecinătăți: N-. P., S- T. C. și V-G. A., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică și schița anexă, efectuat în cauză de expert P. I. A..
Potrivit dispozițiilor art.488 C.civ. “tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”, dreptul de proprietate asupra bunului încorporat fiind dobândit prin accesiune.
Având în vedere că uzucapiunea produce efect retroactiv, în sensul că uzucapantul va fi considerat proprietar, nu din momentul împlinirii termenului de prescripție achizitivă, ci din ziua în care a intrat în posesie, orice construcție edificată de acesta pe terenul dobândit prin uzucapiune, va deveni proprietatea sa.
Față de împrejurarea că actualele construcția a fost edificată, ulterior intrării în posesia terenului, așa cum reiese din probatoriul administrat în cauză, iar acesta a fost dobândit prin uzucapiune, cu efect retroactiv, instanța va constata că D. N. a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra construcției –casă de locuit compusă din 3 camere, bucătărie, cămară și hol cu o suprafață construită de 60,28 mp, edificată pe terenul situat în mun. C., ., jud. D., identificată conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expert D. N..
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea valabilității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul D. N. și reclamant cu privire la imobilul individualizat prin înscrisul sub semnătură privată încheiat în data de 04.02.2013 și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare instanța urmează a-l admite pentru următoarele considerente:
La data de 04.02.2013, între pârâtul D. N., pe de o parte în calitate de vânzător și reclamantul T. I. C., pe de alta parte, în calitate de cumpărător, s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare” prin care părțile contractante și-au exprimat acordul de voința cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea imobilului compus din: suprafața de teren de 310 mp(260 m.p din măsurători) situat în C., .(fost nr. 112), D. și construcțiile situate pe acest teren, respectiv o casă compusă 3 camere, hol, bucătărie și cămară construită din PCA, prețul fiind de_ lei.
Din momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată și până în prezent, reclamantul a fost cel care a avut în posesie suprafața de teren în litigiu, după cum reiese din probele administrate în cauză.
Situația de fapt reținută de către instanță rezultă din coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei cu declarațiile martorilor audiati în cauză.
Din declarațiile martorilor G. F. și P. N. R. rezultă că între părți s-a încheiat chitanța din data de 04.02.2013, voința părților fiind să vândă, respectiv să cumpere imobilul în discuție, prețul fiind achitat în 2 tranșe.
Din certificatul nr._/10.06.2013 emis de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D. rezultă că asupra imobilului situat în C., . nu s-au găsit înscrise sarcini, iar din certificatul fiscal nr._/10.06.2013 depus la dosar rezultă că pârâtul D. N. nu figurează cu debite către bugetul local pe anul 2013 pentru imobilul situat în C., .(fost nr.12).
Conform concluziilor raportului de expertiză specialitatea topografie dispus în cauză rezultă că imobilul –teren ce a făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare încheiat la data de 04.02.2013 este situat în C., ., jud. D., având o suprafață de 301 mp( filele 61-72), iar conform concluziilor raportului de expertiză specialitatea construcții civile întocmit în cauză de expertul D. N. pe acest teren este edificată o casă, în suprafață de 60,28 mp.
Mai mult, instanța reține că răspunsul pârâtului la interogatoriu coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză dovedesc refuzul acestuia de a se prezenta la notar în vederea perfectării contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.
În condițiile speței, instanța apreciază că devin incidente următoarele dispoziții legale: art. 1179 și urm, art. 1244, art. 1270, art. 1279, art. 1660 și art. 1669 din Codul civil întrucât pentru actul juridic este aplicabilă legea în vigoare la data încheierii acestuia atât în ceea ce privește condițiile de validitate cât și în ceea ce privește efectele actului juridic și executarea obligațiilor asumate de către părți.
Antecontractul de vânzare cumpărare fiind încheiat la data de 04.02.2013 regulile privind executarea acestuia sunt supuse legii în vigoare la acea dată respectiv dispozițiilor Codului civil adoptat prin Legea 287/2009.
Această regulă reiese cu certitudine atât din dispozițiile art.6 alin.2 și 3 din Codul Civil cât și din dispozițiile art.102 alin.1 din Legea 71/2011.
Potrivit dispozițiilor art. 1244 din Codul civil „ în afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară”.
Ca regulă generală art. 1279 alin. 1 din Codul civil, prevede că “promisiunea de a contracta trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părțile nu ar putea executa promisiunea” iar alin. 3 al aceluiași articol prevede că “dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite.”
În special, art. 1669 alin. 1 din Codul civil prevede că atunci “când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.”, iar art. 1669 alin. 2 prevede că “dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat”.
În baza art. 1270 alin. 1 din Codul civil, “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”.
Față de aceste dispoziții legale, instanța constată că actul juridic încheiat între părți are natura unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare care nu a avut ca efect transmiterea în patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul prezentei cauze, ci a generat doar un drept de creanță în patrimoniul reclamantului.
Astfel, convenția părților reprezintă un antecontract bilateral de vânzare cumpărare, dând însă naștere în sarcina părților unei obligații de a face, constând în obligația de a încheia în formă autentică convenția de înstrăinare a imobilului în cauză, oricare dintre părți putând cere încheierea contractului de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul anterior menționat.
În acest cadru juridic, instanța prin suplinirea consimțământului debitorului pârât obligației de a face izvorâtă din antecontract, va pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În consecință, în baza art. 1279 alin. 1 și 1669 alin. 1 C.civ., instanța va admite capătul de cerere și va pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare între pârâtul D. N., în calitate de vânzător și reclamantul T. I. C. în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul situat în C., ., jud. D. compus din terenul în suprafață de 301 mp, astfel cum a fost individualizat prin raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expertul P. I. A. și casa în suprafață de 60,28 mp, astfel cum a fost individualizată prin raportul de expertiză specialitatea construcții civile întocmit de expertul D. N. cu un preț de_ lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulata de reclamantul T. I. C., domiciliat in C., ., jud. D. in contradictoriu cu pârâtii D. N., domiciliat in comuna Dranic, . si M. C. prin Primar, cu sediul in C., jud. D..
Constata ca pârâtul D. N. a dobândit prin efectul prescriptiei achizitive de 30 ani dreptul de proprietate asupra terenului situat in mun. C., cartier Romanesti, ., jud. D., in suprafata de 301 mp, având urmatoarele vecinatati: N-. C., E-I. P. si V-Girleanu Alexanra, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica si schita anexa nr. 1 (puncte contur 12-13-18-23-26-25-_) efectuat de expert P. I. A..
Constata ca pârâtul D. N. a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra constructiei - casa de locuit compusa din 3 camere, bucatarie, camara si hol cu o suprafata construita de 60,28 mp, edificata pe terenul situat in mun. C., ., jud. D. identificata conform raportului de expertiza tehnica efectuat de expert D. N..
Constata valabilitatea conventiei de vânzare cumparare incheiata in data de 04.02.2013 intre pârâtul D. N. in calitate de vânzator si reclamantul T. I. C. in calitate de cumparator.
Prezenta sentinta tine loc de act autentic de vânzare cumparare intre pârât D. N. in calitate de vânzator si reclamantul T. I. C. in calitate de cumparator, având ca obiect imobilul situat in C., ., jud. D. compus din terenul in suprafata de 301 mp astfel cum a fost individualizat prin raportul de expertiza specialitatea topografie intocmit de expertul P. I. A. si casa compusa din 3 camere, bucatarie, camara si hol cu o suprafata construita de 60,28 mp, astfel cum a fost individualizata prin raportul de expertiza specialitatea constructii civile intocmit de expertul D. N. cu un pret de_ lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2016.
P., Grefier,
T. G. C. L. T. N.
Red. T.G.C.
Tehnored. L.T.N.
5 ex. /09.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 247/2016.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 510/2016. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
