Validare poprire. Sentința nr. 295/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 295/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 295/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCRV:2016:028._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ -validare proprire-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 295
Ședința publică din data de 14.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – ELENA ZORILĂ
GREFIER – C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . SA în contradictoriu cu terțul poprit ., debitoare C. M., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele:
-cauza are ca obiect validare poprire;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-la data de 11.01.2016, prin serviciul Registratură, s-au depus note de ședință de către terțul poprit;
-la data de 04.12.2015, a fost depus dosarul de executare de către B. P. F. M..
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
La data de 03.03.2015, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, creditorul . SA a formulat cerere prin care a solicitat validarea popririi pentru suma de 2467,5 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare (sumă ce va fi actualizată de executorul judecătoresc conform prevederilor legale și clauzelor contractuale până la data efectuării plății) în mâinile . asupra veniturilor obținute de debitorul C. M. în calitate de asigurat precum și amendarea terțului poprit ., care cu rea-credință a refuzat să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi.
În motivarea cererii sale, creditorul a arătat că în fapt, la 21.03.2007 între acesta în calitate de creditor și C. M. în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de credit nr. 14958N, prin care creditorul a acordat împrumutatului un credit pentru finanțarea nevoilor personale nenominalizate ale acestuia.Valoarea totală a contractului menționat a fost 6311,4 lei, cuprinzând capital, dobânda și taxa de analiză.
Întrucât împrumutatul nu și-a executat de bunăvoie obligația de plată asumată prin contract conform scadențarului anexat, în baza titlului executoriu – contract de credit pentru nevoi personale nr. 296N menționat mai sus, creditorul a procedat, în temeiul art. 371 indice 1 și urm., la executarea silită împotriva debitorului, titulara contractului de credit pentru nevoi personale nr. 14958N, prin intermediul B. Plavitu F. M., dosar de executare nr. 246/2012.
Creditorul a invederat instanței că, în conformitate cu art. 45 alin. 1 OG 28/2006, contractul de credit pentru nevoi personale reprezintă titlu executoriu.
Astfel cum reiese din actele primite de creditor de la B. Plavitu F. M., executorul a trimis adresa de înființare a popririi către societate la care figurează și C. M., în calitate de salariat.
Întrucât terțul poprit menționat mai sus nu a dat curs cererii formulate de B. Plavitu F. M., în baza art. 452 – 460 C.P.CIV., validarea popririi pe veniturile salariale realizate de C. M., datorate de . până la concurența sumei de 2467,75 lei (sumă ce va fi actualizată de executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile legale și clauzele contractuale până la data efectuării plății), reprezentând obligația de plată asumată prin contract la care s-au adăugat cheltuieli de executare către B..
În drept, a invocat dispozițiile art. 371 indice 1 și urm, art. 409, art. 452 – 460 C.P.CIV.
În baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.P.CIV., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
La dosar a depus în copie, următoarele acte: contractul de credit pentru nevoi personale, încuviințarea de executare din dos.nr._, adresa de înființare a popririi, dovada de primire și dovada comunicării adresei de poprire, adresa de înființare a popririi emisă de B. Plavitu F. M., dovada de primire și dovada comunicării adresei de poprire din 20.02.2014, adresa de răspuns primită de executorul judecătoresc de la Casa Națională de Pensii Publice, adresa de înființare a popririi emisă de B. Plavitu F. M. și dovada de comunicare a adresei de poprire din 19.12.2014.
La data de 10.04.2015 terțul poprit . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de validare a popririi ca neîntemeiată.
Terțul poprit a arătat că în fapt, debitoarea C. M. este angajata societății sale, iar în urma contractării de către aceasta a unui credit de nevoi personale de la creditoarea . SA și neachitării ratelor, s-a demarat împotriva acesteia procedura executării silite mobiliare, prin poprire, asupra sumelor de bani cuvenite acesteia cu titlul de drepturi salariale.
În vederea recuperării creanței, la cererea creditoarei, B. Plavitu F. M. a deschis dosarul de executare silită nr. MP.246/2012, iar prin încheierea nr. 1322/CC din 10.07.2012 pronunțată de Judecătoria D., a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a contractului de credit nr. 14958N/21.03.2007 împotriva debitoarei C. M..
La 24.10.2013 executorul judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi către terțul poprit.
Cu toate acestea, societatea a luat la cunoștință despre demararea procedurii executării silite în mod întâmplător, în urma consultării portalului Judecătoriei C., ocazia cu care a constatat existența dosarului de față, în care terț poprit figurează în mod eronat . cu sediul în C..
Așadar, solicită ca actele de procedură să fie emise, în mod corect terțului poprit . cu sediul în C..
Terțul poprit a invocat nulitatea procedurii de comunicare a adresei de înființare a popririi și a titlului executoriu, având în vedere dispozițiile art. 454 V.C.P.CIV.
În subsidiar, în cazul în care se va aprecia că adresele de înființare a popririi au fost în mod legal, comunicată firmei sale, solicitând să se constate că creditorul este decăzut din dreptul de a mai solicita validarea popririi.
Având în vedere dispozițiile art. 456 V.C.P.CIV. și coroborând dispozițiile legale menționate, rezultă că dreptul creditorului de a solicita instanței validarea popririi înființate de executorul judecătoresc poate fi valorificat în cadurl unui termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, urmare a refuzului culpabil al terțului poprit de a indisponibiliza sumele datorate sau pe care i le datorează în viitor debitoarei.
Astfel, în eventualitatea aprecierii ca legal îndeplinită a procedurii de comunicare din data de 24.02.2014, emiterea unei noi comunicări, cu nimic diferită decât cea menționată, către terțul poprit la 19.12.2014, nu echivalează cu o repunere a creditorului în termenul de a solicita validarea popririi neexercitată până la 10.06.2014, având în vedere că acesta nu a făcut dovada unor împrejurări mai presus de voința părților, încadrabile în dispozițiile art. 103 C.P.CIV., pentru neexercitarea cererii de validare a popririi, ci propria culpă.
În concluzie, în cazul în care se va trece peste excepțiile invocate, întrucât prin dovezile administrate, creditoarea nu a răsturnat prezumția bunei credințe a terțului poprit, a solicitat să se respingă ca neîntemeiată cererea creditoarei de amendare a terțului poprit.
În speță, nu se poate reține reaua-credință a societății în neexecutarea obligațiilor privind efectuarea popririi, cu atât mai mult cu cât, anterior nu au existat situații în care firma să nu fi procedat conform dispozițiilor legale și, implicit să nu se fi conformat actelor de executare silită legal comunicate, efectuând rețineri din venitul net al salariaților ca urmare a înființării popririi comunicate conform prevederilor legale în vigoare.
În drept, a invocat dispozițiile art. 452 – 460 V.C.P.CIV., art. 115 și urm. V.C.P.CIV.
La data de 12.05.2015, prin serviciul Registratură, s-a depus de către creditoare răspuns la întâmpinare depusă la terțul poprit prin care acesta a arătat că prin adresa din data de 09.12.2014, comunicată terțului la data de 19.12.2014, a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale.
La solicitarea instanței, a fost depus dosarul de executare MP 246/2012 de către B. P. F. – M..
În prezenta cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând lucrările și actele dosarului, instanța constată prezenta cerere întemeiată, pentru următoarele considerente:
La data de 11.12.2013 pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C. a formulat acțiune având ca obiect pretenții împotriva reclamantului L. M. V., iar prin sentința civilă nr. 7457/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013 a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată.
Împotriva sentinței pârâtul a declarat apel, iar prin decizia nr.1263/10.12.2014 pronunțată în dosarul nr._/215/2013 Tribunalul D. a respins apelul ca nefondat.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că pe perioada în care a fost soluționată acțiunea principală, precum și calea de atac ordinară exercitată de pârâtul în prezentul litigiu, au fost încheiate două contracte de asistență juridică, avocatul reclamantului efectuând activități specifice de consultanță juridică, redactare acte, asistare și reprezentare juridică.
Potrivit prevederilor art.451 alin.1 cod proc civilă cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului, iar potrivit alin.2 instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Totodată, conform art. 453 Cod Procedura Civila, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, aceasta obligatie avandu-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul
Existența culpei procesuale drept temei de acordare a cheltuielilor de judecată face ca să existe însă o proporție între culpa procesuală în sine pe de o parte și prejudiciul cauzat părții adverse, respectiv cheltuielilor de judecată avansate de aceasta, pe de altă parte.
Cheltuielile de judecată reprezintă, în fond un aspect accesoriu într-un litigiu astfel încât cuantumul lor prin raportare la valoarea litigiului și la apărarea făcută, trebuie să aibă in caracter rezonabil. Prin acestea se asigură „ accesul la instanță „ și astfel respectarea art.6 CEDO, pentru toate părțile implicate în proces. De altfel, însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenta sa ( C. împotriva României- Hotărârea din 26.05.2005, cauza Johanna Huber împotriva României-hotărârea din 21.02.2008) că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Așadar, partea care a căzut în pretenții nu va putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată decât în măsura în care mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat și au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa spre a obține serviciul avocatului ca garanție a succesului său.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecata poate fi formulata o data cu cererea principala sau pe calea unei actiuni separate, în termen de 3 ani de la ramânerea definitiva a hotarârii prin care s-a dat câstig de cauza partii care cere cheltuieli de judecata, cererea fiind întemeiata în acest caz si pe disp. art. 1357 si urm Cod Civ., ca temei general al raspunderii civile delictuale. Astfel, în cazul cererii de recuperarea a cheltuielilor de judecata formulata pe cale principala, culpa procesuala se traduce, pe planul dreptului material, prin raspunderea civila delictuala, iar în cauza, sunt îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
În speță, raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei la filele 6-7, respectiv chitanța nr.44/21.01.2014, chitanța nr.54/04.04.2014 și chitanța nr.81/09.12.2014, instanța constată că reclamantul a efectuat plata privind c/val onorarilor avocatului ales în sumă totală de 1000 lei, apreciind că aceste onorarii au fost achitate în timpul și în legătură cu procesul pentru care a reclamat și până la finalizarea definitivă a acestuia.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului sau și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.
În cauză, față de obiectul litigiului-pretenții și față de soluția de respingere, precum și față de complexitatea acestuia, prestațiile avocatului reclamantului au fost suficiente pentru efectuarea unei apărări corespunzătoare, astfel că plata cheltuielilor reprezentând onorariu avocat sunt considerate ca fiind necesare, iar cuantumul acestora îndeplinește condiția rezonabilității.
Pentru aceste motive, instanța va admite acțiunea formulată de către reclamantul L. M., prin reprezentantul său legal L. M. și va obliga pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C. să plătească reclamantului suma de 1000 lei, sumă ce reprezintă c/val onorariu avocat, cu titlu de pretenții.
Totodată, ca o consecință a admiterii acțiunii în baza art.453 Cod proc.civilă va obliga pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C. către reclamantul L. M. V. la plata sumei de 275 lei reprezentând taxă timbru judiciară în cuantum de 75 lei achitată conform chitanței nr._-254-0096/11.09.2015 și c/val onorariu avocat în cuantum de 200 lei achitat conform chitanței nr.31/13.01.2016, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect validare poprire formulată de . SA, înregistrată la reg ./_/2003, Cod fiscal RO_, cu sediul în București, ., nr.8-12,. în contradictoriu cu intimata C. M., CNP_, cu domiciliul în localitatea I., ., jud.Hunedoara și reședința în . și terțul poprit ., CUI_, cu sediul în C., ., jud.D..
Cu apel in termen de 5 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2016.
Președinte, Grefier,
Z. E. C. C.
Red..E.Z.
Tehn. C.C.
5 exe/26.01.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 420/2016. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 404/2016. Judecătoria... → |
|---|
