Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 488/2013. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 488/2013 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 2289/216/2012
Dosar nr._ acțiune în răspundere contractuală
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 488/2013
Ședința publică de la 30 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier N. R.
Pe rol fiind spre soluționare cauza civilă privind pe reclamanta S.C. D. A. S.R.L. și pe pârâtul D. N., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
Fondul cauzei a fost dezbătut prin încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2013, ocazie cu care susținerile părților au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 7.08.2012, reclamanta S.C. D. A. S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul D. N., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 10.834,77 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor pentru autoutilitara marca Volkswagen cu nr. înmatriculare_, conform facturii . nr._/12.2009, emisă de reclamantă și acceptată la plată de către pârât prin semnarea confirmării de primire a notificării și convocării la conciliere directă din data de 22.05.2012; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 14.12.2009, în baza raportului comercial intervenit între părți a emis factura . nr._/12.2009 pentru suma de 10.834,77 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor pentru autovehiculul sus-menționat. Deși factura a fost acceptată de către pârât iar serviciile prestate corespund cerințelor și standardelor în vigoare, până în prezent nu au fost achitate sumele aferente. Nu există nici o sesizare din partea clientului – pârâtul D. N., privind vreo nemulțumire față de serviciile prestate. Pârâtul a solicitat la ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP să încaseze contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă pentru reparația autovehiculului, prezentând factura . nr._/12.2009, devizul de lucrări și reparații, intrând în posesia sumei de 9.100 lei. Diferența până la suma de 10.834,77 lei reprezintă TVA, suma încasată de pârât fiind achitată pentru persoană fizică (neplătitoare de TVA). Suma de 9.100 lei a fost achitată pârâtului de ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP la data de 28.12.2009. Solicitarea pârâtului către societatea de asigurări, de a-și însuși contravaloarea reparației, evidențiază faptul că pârâtul nu a avut intenția de a achita ulterior contravaloarea facturii, de 10.834,77 lei, deoarece în această situație ar fi fost nevoit să achite contravaloarea TVA din surse proprii. Fără solicitarea pârâtului de a încasa suma de 9.100 lei, compania de asigurări ar fi achitat contravaloarea facturii către reclamantă, inclusiv TVA.
Reclamanta a mai arătat că în vederea stingerii diferendului dintre părți, a transmis pârâtului o . notificări, ce au rămas fără rezultat. Reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu expertiză contabilă, pentru a se determina cu certitudine că pârâtul a intrat în posesia sumei achitate de societatea de asigurări, când a fost virată în contul pârâtului suma de 9.100 lei, ce reprezintă această sumă; de asemenea să se stabilească faptul că reclamanta are înregistrate în evidențele financiar contabile toate operațiunile aferente și că pentru suma de 10.834,77 lei au fost achitate în întregime taxe și impozite. Reclamanta a mai solicitat ca instanța să dispună ca societatea de asigurări să comunice situația plăților efectuate către pârât.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 969, 970 C.civ., art. 4, 43 și 46 C.. cerere au fost atașate înscrisuri (filele 6-22).
La data de 17.09.2012 pârâtul D. N. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 720 ind. 1 C.pr.civ., iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că potrivit ordinului de plată nr. 1/23.05.2012 rezultă că taxa de timbru a fost plătită în contul Judecătoriei Curtea de Argeș, și nu în contul unității administrativ-teritoriale în a cărei rază își are sediul fiscal reclamanta, respectiv loc. Topoloveni. Pe de altă parte, pârâtul a arătat că așa cum rezultă din dovada actului „Notificare și convocare la conciliere directă”, pârâtul a primit acest act la data de 22.05.2012, la o zi după data convocării la conciliere – 21.05.2012. Nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 720 ind. 1 C.pr.civ.
Pârâtul a mai arătat că în luna noiembrie 2009, autoutilitara cu nr. înmatriculare_ a fost implicată într-un accident de circulație, fiind lovită în timp ce se afla în staționare, de către autoturismul marca Peugeot cu nr. înm._ . Conducătorul autoturismului marca Peugeot a pierdut controlul mașinii după ce a ocolit niște gropi de pe carosabil. În urma accidentului a fost găsit vinovat de distrugerea autoutilitarei conducătorul autoturismului marca Peugeot. După constatările făcute de poliție și de societatea de asigurări, cu privire la pagubele produse, la insistențele conducătorului autoturismului marca Peugeot pârâtul a dus mașina la reparat la societatea reclamantă. Deși în procesul-verbal de constatare a avariilor ASIROM a menționat că piesele avariate vor fi schimbate cu altele noi, reclamanta a montat pe mașină doar piese vechi. Mașina i-a fost adusă acasă de către reprezentantul legal al reclamantei, administratorul Zapucioiu P., în luna ianuarie 2010, după ce ASIROM l-a despăgubit, la sfârșitul lunii decembrie 2009, parțial, cu suma de 9.000 lei. La momentul la care i-a predat mașina, pârâtul i-a plătit acestuia suma solicitată, de 10.835 lei. Pârâtul i-a solicitat o chitanță pentru banii achitați, însă domnul Zapucioiu P. i-a răspuns că nu lucrează pentru stat iar faptul că i-a predat mașina ține loc de chitanță. Pentru că era seară, pârâtul nu a putut verifica la acel moment lucrările efectuate de reclamantă. Abia a doua zi pârâtul a constatat că toate piesele au fost înlocuite cu piese vechi, nu cu piese noi, așa cum ar fi fost normal. Imediat ce a constatat acest fapt, pârâtul l-a contactat telefonic pe reprezentantul legal al societății reclamante, spunându-i că va formula plângeri la autoritățile competente pentru a i se face dreptate. Pârâtul consideră că pentru acest motiv administratorul societății a emis în luna ianuarie 2010 o factură, pentru care pârâtul nu cunoaște dacă au fost achitate taxele aferente. Factura nu are o dată certă de emitere, fiind emisă pentru luna decembrie 2009. Din cuprinsul facturii, dacă aceasta e reală, rezultă că reclamanta este plătitoare de TVA, care ar fi trebuit restituit la stat până la data de 25.01.2010. Probabil că între momentul predării mașinii – ianuarie 2010 și data la care ar fi trebuit să restituie TVA, reclamanta a înțeles să întocmească această factură.
Pârâtul a mai arătat că a primit de la ASIROM suma de 9.000 de lei, iar diferența de 1.800 de lei a fost achitată de conducătorul autoturismului marca Peugeot. Factura emisă de reclamantă nu a fost însușită de pârât prin semnătură. Pârâtul nu a încheiat cu reclamanta vreun contract de prestări servicii. Pârâtul a solicitat ca ASIROM să vireze banii direct societății reclamante, însă reprezentantul legal al societății nu a fost de acord, probabil pentru a nu plăti taxele aferente. Reprezentantul reclamantei a mers personal cu pârâtul la ASIROM și a spus reprezentanților ASIROM că banii să îi fie virați pârâtului, pentru ca pârâtul să își repare mașina în regie proprie. Suma de 10.834,77 lei menționată în factura emisă de reclamantă nu este certă, lichidă și exigibilă. Nu poate fi primită susținerea reclamantei în sensul că prin primirea și semnarea confirmării de primire de la poștă, prin care i s-a comunicat convocarea la conciliere, pârâtul și-ar fi însușit factura.
Pârâtul a mai arătat că a formulat plângeri împotriva reclamantei atât la Garda Financiară Argeș, cât și la Comisariatul Județeană pentru Protecția Consumatorilor Argeș, iar prima instituție i-a comunicat prin adresa nr. 18/24.01.2011 că pentru abaterile constatate se vor aplica măsurile prevăzute de legislația în vigoare.
Prin încheierea de ședință din data de 29.10.2012 instanța a respins excepția netimbrării cererii și excepția lipsei procedurii prealabile, invocate de pârât.
S-au depus înscrisuri la dosarul cauzei, au fost administrate interogatoriile reclamantei (f.44-46, 61-62, 125-126) și pârâtului (f.110-111), au fost audiați martorii B. V. M. (f.53), Scăunel C. (f.54-55), B. V. M. (f.84-85), Z. L. C. (f.86-87).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Așa cum reiese din cuprinsul procesului-verbal de contravenție . nr._/2009 depus în copie la dosar (f.70), la data de 24.11.2009 a avut loc un accident de circulație, constând în aceea că numitul I. G., aflat la conducerea autoturismului marca Peugeot cu nr. înm._, pe raza comunei Mușătești, . redus viteza la . astfel că a a acroșat autovehiculul marca Volkswagen Transporter cu nr. înm._ ce era parcat regulamentar în fața casei numitei Scăunel C.. În urma coliziunii a rezultat avarierea autovehiculului marca Volkswagen, avariile fiind consemnate în autorizația de reparații nr._/24.11.2009 – aripă lateral stânga spate zgâriată și înfundată, portieră spate înfundată, bară de protecție spate înfundată. (f.72).
Întrucât pentru autoturismul marca Peugeot cu nr. înm._ era în vigoare polița de asigurare de răspundere civilă auto ./01/TO/XZ nr._ emisă de S.C. Asigurarea Românească – ASIROM Vienna Insurance Group S.A. (f.71), s-a format la această societate de asigurare dosarul de daună nr._, în care s-a încheiat procesul-verbal de constatare a avariilor la autovehiculul marca Volkswagen cu nr. înm._ (f.73), autovehicul înmatriculat pe numele pârâtului D. N. (f.74). În acest dosar pârâtul D. N. a solicitat plata unei despăgubiri de 9.100 de lei. Această sumă a fost virată în contul pârâtului la data de 29.12.2009 cu ordinul de plată nr._ (a se vedea în acest sens extrasul de cont aflat la fila 79 dosar).
Autovehiculul marca Volkswagen cu nr. înm._ a fost dus de pârât la reclamanta S.C. D. A. S.R.L. pentru repararea avariilor constatate în dosarul de daună nr._. Reclamanta a întocmit calculul de reparație nr._ (f.8-11), conform căruia valoarea a reparațiilor (manoperă și piese) era de 9.104,85 lei plus TVA de 1729,92 lei, total 10.834,77 lei. Societatea reclamantă a emis factura . nr._/12.2009 pe numele pârâtului D. N., pentru suma de 10.834,77 lei reprezentând contravaloarea reparației autovehiculului marca Volkswagen Transporter cu nr. înm._ .
Prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat ca pârâtul să îi plătească contravaloarea facturii . nr._/12.2009. Pârâtul D. N. a susținut că a plătit reprezentantului legal al reclamantei, dl. Zapucioiu P., suma de 10.835 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor, fără ca reprezentantul reclamantei să îi elibereze vreo chitanță; a mai arătat că factura invocată de reclamantă nu este însușită de el, această factură fiind emisă după ce pârâtul a plătit suma de 10.835 lei către reprezentantul reclamantei.
Pentru susținerea celor învederate de pârât, au fost audiați martorii Scăunel C. și B. V. M.. Martorul Scăunel C. a declarat că în luna noiembrie 2009 a împrumutat de la pârâtul D. N. o autoutilitară marca Volkswagen, care a fost avariată într-un accident în care a fost implicat și un autovehicul marca Peugeot. Soția conducătorului autovehiculului marca Peugeot a propus ca autovehiculul marca Volkswagen să fie reparat la reprezentanța Peugeot. Astfel, autovehiculul a stat la această reprezentanță două săptămâni, timp în care societatea de asigurare a întocmit dosarul de daune și a stabilit despăgubiri de 9.000 lei. Întrucât această sumă nu acoperea contravaloarea reparațiilor, soția conducătorului autovehiculului marca Peugeot i-a propus pârâtului D. N. să își repare mașina la societatea reclamantă. Pârâtul s-a dus cu acea mașină la societatea reclamantă, spunându-i-se că va fi reparată până la sărbătorile de iarnă. Pârâtul i-a propus reprezentantului reclamantei ca plata contravalorii reparațiilor să fie făcută direct de societatea de asigurare, însă reprezentantul reclamantei nu a fost de acord, spunând că ar trebui plătite niște taxe în acest caz. Conform martorului Scăunel C., reprezentantul reclamantului i-a propus pârâtului ca acesta să spună la societatea de asigurare că își repară mașina în regie proprie. În luna ianuarie 2010 pârâtul i-a spus martorei că societatea de asigurare i-a virat banii în cont. Martora și pârâtul s-au întâlnit cu reprezentantul reclamantei, dl. Z., la un PECO din Valea Sasului. Dl. Z. a adus autoutilitara marca Volkswagen, care fusese reparată. Pârâtul i-a înmânat acestuia suma de 9.000 de lei, iar dl. Z. i-a predat pârâtului autoutilitara marca Volkswagen. Dl. Z. i-a spus pârâtului că predarea mașinii ține loc de chitanță. A doua zi pârâtul a observat că piesele folosite la repararea autoutilitarei marca Volkswagen erau vechi. Pârâtul i-a solicitat reprezentantului reclamantei să remedieze această situație, însă acesta din urmă a refuzat. Ulterior pârâtul a aflat despre factura invocată de reclamantă, atunci când a fost chemat în judecată.
Martorul Scăunel C. a mai declarat că dl. Z. a fost la societatea de asigurare și a cerut ca banii să îi fie virați pârâtului.Dl. Z. l-a înștiințat pe pârât că i-au intrat în cont banii de la societatea de asigurare. A mai arătat că soția conducătorului autovehiculului marca Peugeot i-a dat domnului Z. suma de 1.800 de lei avans pentru repararea autoutilitarei marca Volkswagen.
Martorul B. V. M. a relatat că la începutul lunii ianuarie 2010 pârâtul D. N. s-a întâlnit cu martora Scăunel C., care l-a dus cu mașina până la un PECO din Valea Sasului. Pârâtul i-a cerut martorei Scăunel C. să numere o sumă de bani, pe care trebuia să o dea pentru reparația unei mașini, iar martorul Scăunel C. a numărat 9.000 de lei. La stația PECO pârâtul și martora Scăunel C. s-au întâlnit cu un domn, căruia pârâtul ia dat o sumă de bani. Acel domn i-a dat pârâtului cheile de la o mașină marca Volkswagen, iar pârâtul a plecat cu acea mașină.
Au fost audiați și martorii propuși de reclamantă, Z. L. C. și B. V. M., ambii fiind în serviciul reclamantei. Martorul Z. L. C. a declarat că în luna decembrie 2009, pârâtul D. N. s-a prezentat la service-ul reclamantei pentru repararea unui autovehicul marca Volkswagen, cu nr. înm._ . Au fost efectuate reparațiile solicitate, în baza unui proces-verbal de constatare a daunelor întocmit de ASIROM. Reparațiile au fost efectuate în luna decembrie, iar la sfârșitul acestei luni autoturismul marca Volkswagen a fost luat de către un domn și o doamnă din curtea service-ului, doamna fiind mulțumită de reparații. Martorul a mai arătat că reparațiile au costat 9-10 mii de lei, iar reclamanta a emis deviz și factură pentru aceste reparații, factura fiind înmânată acelei doamne pentru a o prezenta asiguratorului. Plata reparațiilor urma a fi făcută de societatea de asigurare în contul pârâtului D. N.. Societatea reclamantă nu a primit banii reprezentând contravaloarea reparațiilor de la D. N.. Nu a existat ulterior vreo reclamație referitoare la calitatea lucrărilor de reparație efectuate.
Martorul a mai declarat că în funcție de valoarea reparațiilor, plata acestora poate fi efectuată și direct de către asigurator în contul reclamantei. Martorul a susținut că a completat factura aflată în copie la fila 6 dosar; s-a omis a se semna de primire această factură deoarece exista acceptul asiguratorului că se va face plata. Reclamanta avea contract de colaborare cu ASIROM. Soțul martorei, Zapucioiu P., este administratorul societății reclamante și a convenit cu asiguratorul ca suma de 9.000 de lei să fie plătită de asigurator pârâtului. Asiguratorul putea să plătească doar suma de 9.000 de lei. Diferența de la 9.000 de lei la 10.834 de lei, cât este menționat în factură, trebuia să fie plătită de către pârât. Acesta din urmă nu a plătit nimic reclamantei, deoarece a pretins că nu este mulțumit de reparațiile efectuate. Martorul a mai susținut că factura menționată este înregistrată în contabilitatea societății, însă ulterior lunii decembrie 2009. S-au plătit TVA și impozit aferent acestei facturi, după un control realizat de Garda Financiară. Mașina a fost predată pârâtului, fără ca acesta să plătească la momentul respectiv reparațiile, martorul știind că asiguratorul va face plata reparației către pârât. Această plată se făcea mai repede către beneficiarul reparațiilor, iar în cazul în care s-ar fi plătit societății reclamante, ar fi trecut o perioadă de la 2 până la 6 luni până să se facă plata. Martorul nu cunoaște dacă s-au folosit piese aflate pe stoc sau piese care au fost livrate reclamantei.
Martorul B. V. M. a declarat că a în anul 2009 a efectuat lucrări de reparații la un autovehicul marca Volkswagen Transporter aparținând pârâtului D. N.. Mașina era avariată în partea stângă spate, astfel că au fost efectuate lucrări de tinichigerie, vopsitorie, înlocuire uși spate. Mașina a fost luată de la service de către pârât și o doamnă, care au verificat mașina și nu au avut obiecțiuni. Dacă pârâtul ar fi avut ulterior obiecțiuni față de lucrarea efectuată martorul ar fi știut, în calitate de șef de service. A mai precizat că după ce se efectuează reparațiile este contactat clientul, care vine la service să ridice mașina. Pârâtul nu a plătit contravaloarea reparațiilor, deși a fost contactat telefonic pentru a plăti factura. Societatea reclamantă a întocmit un deviz propriu. A mai arătat martorul că a fost împreună cu Z. P. la o stație PECO din Curtea de Argeș, unde s-au întâlnit cu pârâtul pentru a discuta în legătură cu plata reparațiilor. Pârâtul nu a fost de acord să plătească. Această întâlnire a avut loc după ce mașina fusese ridicată din service de către pârât. Toate piesele din deviz au fost comandate, aceste piese fiind noi. Pârâtul nu i-a indicat martorului vreo deficiență.
Instanța reține că prin declarația martorei Z. L. C. se confirmă aspectul susținut de martorul Scăunel C., în sensul că urma ca plata reparațiilor să se facă de către ASIROM în contul pârâtului D. N., și nu al societății reclamante. Martora Z. L. C. a precizat că soțul ei Z. P. a convenit cu asiguratorul ca suma de circa 9.000 de lei să fie plătită de asigurator pârâtului. Afirmațiile martorului Z. L. C. contrazic răspunsul reclamantei la interogatoriu, conform căruia contravaloarea reparației urma să fie virată în contul reclamantei de către societatea de asigurare, după ce pârâtul depunea documentele justificative ale reparației (f.61).
Prin răspunsul la interogatoriu, reclamanta a mai susținut că factura a fost emisă la data la care pârâtul, însoțit de soția sa, a ridicat autovehiculul din unitatea de service a reclamantei – 14.12.2009. Reclamanta a susținut că pârâtul s-a folosit de factură pentru a încasa contravaloarea reparațiilor de la asigurator. Aceste susțineri sunt contrazise de declarațiile martorilor Scăunel C. și B. V. M., care au arătat că autoutilitara marca Volkswagen a fost predată pârâtului D. N. de către dl. Z. P. la începutul lunii ianuarie 2010, pârâtul dându-i reprezentantului reclamantei suma de 9.000 de lei. Restul de 1.800 de lei i-au fost dați d-lui Z. de soția conducătorului autovehiculului marca Peugeot implicat în accident. Instanța apreciază că declarațiile martorilor Scăunel C. și B. V. M. corespund realității, în timp ce declarațiile martorilor Z. L. C. și B. V. M. sunt subiective, datorită relațiilor avute cu reclamanta S.C. D. A. S.R.L.
În ce privește factura . nr._/12.2009 pe care reclamanta își întemeiază pretențiile, instanța reține că aceasta nu a fost acceptată la plată de către pârât, prin semnare de primire. Conform art. 46 C.. fi probate prin facturi acceptate; astfel de facturi fac dovada existenței raportului comercial și a executării prestației de către emitentul facturii. În cauză, pârâtul D. N. nu a acceptat la plată această factură, astfel că nu se poate considera că datorează reclamantei suma de 10.834,77 lei menționată în cuprinsul ei. Nu se poate considera că semnarea confirmării de primire a convocării la conciliere directă ar echivala cu o acceptare la plată a facturii.
Pe de altă parte, prin procesul-verbal încheiat de Garda Financiară – Secția Argeș la data de 25.02.2011 (f.95-100) cu privire la verificarea evidenței financiar contabile a societății reclamante, s-a constatat că factura . nr._/12.2009 nu este înregistrată în contabilitatea reclamantei, nefiind cuprinsă în jurnalele de vânzări lunare întocmite de reclamantă pentru perioada decembrie 2009 – decembrie 2010. Cu atât mai mult nu poate fi luată în considerare această factură pentru susținerea pretențiilor reclamantei.
Din cele prezentate mai sus instanța reține că reclamanta S.C. D. A. S.R.L. a efectuat lucrări de reparații la autoutilitara marca Volkswagen cu nr. înm._ aparținând pârâtului D. N., însă a folosit piese vechi. Pârâtul i-a plătit reprezentantului legal al reclamantei contravaloarea acestor reparații, fără să fie întocmit un act doveditor al plății. Instanța a avut în vedere declarațiile martorilor propuși de pârât, admisibile în materie comercială, cărora le-a dat o valoare probatorie mai mare decât declarațiilor martorilor reclamantei.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că pretenția reclamantei, de a-i fi plătită suma de 10.834,77 lei cu titlu de contravaloare reparații, nu este întemeiată, această pretenție tinzând la efectuarea unei plăți duble de către pârât. Acțiunea reclamantei urmează a fi respinsă. Pe cale de consecință, nu va fi obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.
Pârâtul nu a solicitat în cadrul prezentului proces obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. D. A. S.R.L., cu sediul în Topoloveni, .. 10 A, județul Argeș, împotriva pârâtului D. N., domiciliat în comuna Corbeni, ., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2013.
PreședinteGrefier
A. B. N. R.
AB/NR 5.06.2013 4 ex.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 505/2013. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 512/2013. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ → |
|---|
